Institutiile de credit contemporane

INSTITUTIILE  DE CREDIT CONTEMPORANE

Intr-o economie de piata, banca are un rol dublu. In primul rand, banca garanteaza depozitele celor care doresc sa economiseasca iar cealalta sarcina a bancii este de a acorda imprumuturi celor care doresc sa investeasca.In plus banca poate converti depozitele pe termen scurt, in depozite pe termen lung.

O banca nationala se inalta acolo unde se intalnesc economicul, politicul si socialul, cultura si mentalitatea colectiva, interesul general si cel particular, demnitatea nationala si deschiderea internationala. Ea trebuie sa aspire crizele si neincrederea si sa respire solutii si incredere, caci daca 'timpul face bani in banci, si bancile fac profit', tot el construieste identitatea, inclusiv aceea institutionala.

Bancile au luat fiinta cu multe secole in urma. Initial, activitatile acestora se limitau la pastrarea valorilor mbiliare ce le erau incredintate si la executarea ordinelor de plata primite de la clientii lor.Forma moderna de organizare si de functionare a unitatilor bancare a fost prefigurata de Banca din Amsterdam in 1609 si apoi de Banca Angliei in 1694. Ca urmare a unui amplu proces de perfectionare si diversificare a activitatilor financiar-bancare, bancile s-au impus in ultimul timp ca un agent economic dinamic si cu impact major asupra intregii societati.Ele nu mai sunt simple intermediare intre participantii la activitatile economice.

Dupa 1848, societatea romaneasca se afla sub semnul urgentei modernizarii interne si a constructiei nationale. Progresele inregistrate in urma desfiintarii monopolului otoman asupra comertului romanesc si a reglementarilor prevazute in Regulamentele Organice au dus la intensificarea activitatii economice in Principate, dar obstacolele continuau sa fie majore.

Constituirea statului national roman si optiunea hotarata pentru modernizare din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, continuata si in vremea lui Carol I, au reprezentat cadrul favorabil pentru mai multe decizii si masuri avand continut monetar si de organizare a creditului, care au introdus ordinea necesara construirii stabilitatii economice si au raspuns nevoilor de creditare resimtite atat la nivel particular, cat si de catre guvern.

In acelasi timp, se manifesta o acuta nevoie de credite cu dobanzi mici, marii proprietari funciari, burghezia si persoanele cu resurse mai modeste resimteau absenta sistemului bancar si mai ales a unei banci de emisiune, care ar fi permis renuntarea la ruinatoarele credite camataresti, cresterea accesibilitatii creditului fiind hotaratoare pentru succesul intreprinderilor lor.

Ideea infiintarii unei banci de credit si de emisiune a preocupat, inca de la 1848, diferite cercuri ale societatii romanesti, dar in atentia factorilor politici a intrat mai ales dupa 1859. Dupa aceasta data, se inmultesc demersurile in favoarea unei astfel de initiative, desi esecurile nu au lipsit.Pe langa aceste proiecte care nu s-au finalizat, de-a lungul unui deceniu, s-au creat mai multe institutii ce aveau atributii de creditare: Casa de Depuneri si Consemnatiuni (1 decembrie 1864), Creditul Funciar Rural (1 iunie 1873), Creditul Funciar Urban (1875). Aparitia acestor institutii a fost expresia un nou spirit de afaceri bazat pe credit si a cultivat increderea publicului in puterea financiara interna. Initierea publicului in practicile operatiunilor bancare a reprezentat deja elemente esentiale ale civilizatiei bancare timpurii romanesti.

La 27 februarie 1880, presedintele Consiliului de Ministri, I. C. Bratianu, a depus in Parlament proiectul Legii constitutive a Bancii Nationale a Romaniei, o concretizare a politicii economice nationale 'prin noi insine'. Formula supusa dezbaterii Parlamentului de catre guvernul liberal se baza pe intalnirea capitalurilor particulare cu increderea inspirata de stat.Initiatorii proiectului precizau ca intregul sistem al organizarii si administrarii BNR atat principiile constitutive, cat si mecanismul functionarii ei, au fost luate din legea organica a Bancii Nationale a Belgiei, tot asa cum principiile Constitutiei Belgiei din 1830 au stat la baza Constitutiei Romaniei din 1866.

In Parlament, dupa serioase dezbateri, la sfarsitul lunii martie 1880, a fost votata Legea pentru infiintarea unei banci de scompt si circulatiune, inregistrandu-se numai trei voturi contra in Senat, doua voturi contra si 14 abtineri in Camera Deputatilor. Rezultatul votului a exprimat cvasiunanimitatea impartasita de elita politica si economica romaneasca cu privire la necesitatea infiintarii Bancii Nationale a Romaniei. Promulgata de principele Carol I, la 11 aprilie 1880, Legea a fost publicata in 'Monitorul oficial', nr. 90 din 17 aprilie 1880.

Banca Nationala a Romaniei era o societate anonima cu un capital social romanesc de 30.000.000 lei (24.000 actiuni) si avea privilegiul exclusiv de a emite bilete de banca la purtator. Statul detinea o treime din actiuni, iar restul de doua treimi apartineau particularilor. In schimbul concesionarii privilegiului de emisiune de catre stat pentru o perioada de 20 de ani, Banca isi asuma mai multe obligatii: retragerea din circulatie, in cel mult patru ani, a biletelor ipotecare; infiintarea de sucursale si agentii in principalele orase si, in special, in fiecare resedinta de judet (masura menita sa usureze raspandirea in teritoriu a noilor mijloace de plata si efectuarea serviciului de trezorerie), Iasi, Galati, Braila si Craiova fiind primele avute in vedere prin lege; plasarea unei sume, egala cu jumatate din capitalul social varsat, in efecte publice romanesti; efectuarea fara nici o indemnizatie a serviciului de casierie pentru stat.

La 28 noiembrie 1880, au fost puse in circulatie primele bancnote ale BNR. Acestea erau vechile bilete ipotecare, emise in baza legii din iunie 1877. Ele au fost transformate in bancnote, prin aplicarea unui supratipar, in culoare galbena sau neagra, care continea titulatura bancii (Banca Nationala a Romaniei), data (9 septembrie 1880), semnatura guvernatorului (I. I. Campineanu), a casierului (D. Bilcescu) si a cenzorului (S. Ioanide).

Din acest moment, BNR isi asumase provocarea reprezentata de implicarea in modernizarea societatii romanesti, iar civilizatia bancara romaneasca era in masura sa faca pasul decisiv de la stadiul timpuriu la organizarea temeinica a sistemului de credit. Datorita rolului indeplinit, inca din primul an, in insanatosirea circulatiei insemnelor monetare si a finantelor publice, Banca Nationala a Romaniei a inceput constructia unuia din primele poduri peste prapastia existenta in societatea romaneasca intre dorinta generala de modernizare si caracterul limitat al resurselor financiare.

Sistemul financiar-bancar a cunoscut, in ultimile decenii, un complex proces de expansiune, diversificare si diferentiere institutionala, instrumentala si procedurala. Produsele si serviciile bancare s-au multiplicat si adaptat conditiilor generate de o economie orientata spre globalizare, informatizare si liberalizare.In acest context, s-a inregistrat desprinderea relativa a fluxurilor si operatiunilor financiar-bancare de procesualitatea economiei reale, autonomizarea functionala si comportamentala a entitatilor financiar-bancare, precum si inducerea unei volatilitati si impredictibilitati in evolutia parametrilor si caracteristicilor monetare si financiare ale economiei reale.

In epoca contemporana, locul si rolul bancilor in economie sunt strans legate de calitatea lor de intermediar principal in relatia economii-investitii, relatie hotaratoare in cresterea economica.

Investitiile reprezinta totalitatea cheltuielilor prin care se creaza sau se achizitioneaza noi mijloace fixe, productive si neproductive, se inlocuiesc mijloacele fixe uzate, se perfectioneaza mijloacele fixe existente , ori se fac plasamente financiare cu scop profitabil.Sfera de cuprindere a conceptului de investitie este marcata si prin mijloacele de realizare, de infaptuire a lor. Principalul mijloc de realizare a oricarei investitii il constituie alocarea unor sume banesti de natura investitionala prin sursa de finantare ori prin efectele generale asupra patrimoniului unei firme. Clarificarea conceptului de investitie implica, in mod obiectiv, identificarea acceptiunilor pe care le comporta si anume: plasament, cheltuiala, actiune, lucrare, activitate, proces.

In societatea moderna, aproape orice investitie reala are si o importanta latura financiara. De la cel mai mic magazin pana la marile corporatii internationale, activitatea de investitii se sprijina pe credit, actiuni, obligatiuni etc. Nevoia de capital si de investitii, care se ridica la un nivel mult peste posibilitatile economice actuale, impune ca o conditie obiectiva apelarea la capital strain sub forma atragerii de investitii directe de capital, caracteristica comuna a tuturor statelor ex-comuniste.

Agentii economici isi gasesc resursele necesare realizarii investitiilor, fie prin propriile economii, fie recurgand la credite, ce le sunt acordate prin banci, in procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor monetare in economie. Ele creeaza astfel conditiile unei ample redistribuiri a capitalurilor pe masura evolutiei istorice, tot mai mari, vehiculate de o larga retea de intermediari care, in structura sistemului bancar in formare, au fost bancile comerciale sau de depozit.

In cadrul sistemului bancar s-au inclus in timp si intermediari nemonetari care au ca functii principale: colectarea de economii sau acordarea de credite pe termen mediu si lung, direct catre beneficiar-pentru investitii, ipoteci, comert exterior, consum- sau prin aranjarea de capitaluri pentru acreditare-prin titularizare sau prin alte forme. Desi structurile nationale ale sistemelor bancare sunt foarte diferite, totusi pretutindeni in lume s-au clarificat la un moment dat.

Bancile de depozit comerciale efectueaza toate tipurile de operatiuni bancare. Deci, au o activitate diversificata ce se poate modifica liber in functie de cerinte, posibilitati si propria orientare.Totusi, operatiunile de baza sunt reprezentate de constituirea de depozite si utilizarea lor in scopul acordarii de credite agentilor economici. Ele sunt organizate ca societati comerciale si urmaresc obtinerea unui profit.

Bancile specializate includ o sfera larga de institutii de credit cu o gama larga de diferentieri si implicit, cu statute deosebite de la tara la tara.

Intre bancile specializate un loc important ocupa institutiile de credit specializate carora le-a fost incredintata o misiune de interes public: creditarea pe termen mediu si lung a unor ramuri - frecvent agricultura - sprijinirea actiunilor de credit ipotecar imobiliar, crediterea colectivitatilor locale, etc.

Societatile financiare, in fapt societatile de credit, sunt prezente importante in activitatile economice in toate tarile dezvoltate. Sunt institutii de credit care, pe de o parte, nu sunt autorizate si primesc depozite, iar pe de alta parte nu pot efectua decat operatii pentru care au fost abilitate prin lege sau conventie.Principalele lor orientari sunt: leasing-ul, factoring-ul, acordarea si garantarea de credite pe termen mediu si lung pentru inteprinderi, creditarea marfurilor cu plata in rate, creditarea locuintelor cu garantii etc.

In considerarea structurii sistemului bancar trebuie sa avem in vedere ca in componentele nationale se afirma si trasaturi generale, dar si particularitati ale alcatuirii verigilor componente.

O mare parte din bancile specializate sunt insa unitati profilate unilateral, fie primordial pentru mobilizarea de resurse, fie preponderent pentru acordarea creditelor din resurse ce-i sunt puse la dispozitie.

In acest cadru, alte institutii - de regula bancile comerciale in general - joaca rolul de intermediar. Astfel, bancile comerciale isi exercita rolul lor de intermediari nu numai intre agentii din afara sistemului bancar, ci au un rol major in reciclarea si valorificarea capitalului, in mobilizarea de resurse si distribuirea de credite in sistemul bancar, deci intermediaza intre verigile bancare.

In acest proces se afirma principale functii ale bancilor comerciale, cele doua laturi de intermediari: mobilizarea resurselor si distribuirea creditelor.

In indeplinirea functiilor, bancile comerciale indeplinesc anumite operatii specifice considerate si reunite dupa sensul lor in pasive si active. Operatiile active se grupeaza in:

- operatii de creditare a firmelor;

- operatii de creditare a persoanelor particulare;

Bancile au indeplinit si indeplinesc doua categorii de functii: active si pasive.Principala functie activa a bancilor si a celorlalte institutii financiare consta in acordarea creditelor solicitantilor care intrunesc anumite conditii de bonitate financiara, care constau in capacitatea unei persoane fizice sau juridice, de a restitui la data scadentei suma imprumutata, impreuna cu dobanzile aferente.

Alte servicii bancare active sunt: gestionarea conturilor deponentilor ce consta in supravegherea miscarii banilor in conturile unitatilor solicitante; organizarea infiintarii de societati pe actiuni si operatiuni cu titluri de valoare; crearea de instrumente financiare proprii.

Principala functie pasiva a institutiilor bancare, financiare si de asigurari, se refera la primirea spre pastrare a economiilor populatiei si a agentilor economici nonfinanciari.Printre functiile bancare de acest gen se mai inscriu: executarea de plati, pe baza ordinelor clientilor, si conducerea operatiunilor de casa ale intreprinderilor si institutiilor .

In conditiile actuale, pe langa functiile bancare traditionale, sistemul bancar exercita si o serie de functii noi, prioritar macroeconomice. Una dintre primele asemenea functii consta in faptul ca bancile, banca de emisiune, coordoneaza platile si incasarile ce se efectueaza in intreaga economie nationala. Ele au misiunea de a asigura cadrul necesar emisiunii suplimentare de moneda, respectiv diminuarii masei monetare.In acest context trebuie precizat faptul ca bancile gestioneaza moneda nationala si supravegheaza relatiile ei cu celelalte monede.

Institutiile financiare au rolul de a restrictiona creditul. In anumite conditii, si pe baza unor criterii speciale, aceste institiutii limiteaza riscul neacoperit al unor imprumutatori prea entuziasti, punandu-le anumite conditii restrictive.

Gestionand fluxurile monetare in ansamblul lor, transformand depunerile la vedere in surse creditare, bancile pot selectiona proiecte de dezvoltare, pe care le sustin cu credite.De aceea se afirma, pe buna dreptate, ca ele exercita un pronuntat rol de orientare economica, de sustinere a unor modificari structurale in economiile nationale.

Un rol deosebit de important in cadrul economiilor nationale, il joaca bancile centrale.Aceasta nu este preocupata, mai ales de maximizarea profitului ei, ci de realizarea anumitor obiective pentru intreaga economie nationala, obiective care ii revin din mandatul national, atribuit acesteia de forul legislativ.

Functiile principale ale bancii centrale sunt: asigurarea si reglarea cantitatii de bani in circulatie si a ratelor dobanzii; prevenirea falimentelor bancare, falimente care ar putea deregla mecanismul bancar in general.

In plus, banca centrala ofera servicii specifice bancilor comerciale. In acest sens ea actioneaza ca o banca a bancherilor, detinand majoritatea rezervelor bancilor comerciale. Banca centrala ofera servicii specifice si guvernului. Guvernul detine un cont la banca centrala isi completeaza cecuri pentru acest cont, iar in unele tari emite obligatiuni prin intermediul acestei banci.

Fiind banca de emisie, banca centrala pune in circulatie bancnote si moneda divizionara, iar aceste cantitati de bani puse in circulatie corespund ,de regula, nevoilor de lichiditate ale economiei in ansamblul ei si care se incadreaza in obiectivele de politica monetara si bugetare ale tarii.

Bancile comerciale reprezinta un tip de intreprindere lucrativa, specializata in ansamblul activitarii economice, care furnizeaza bani - capital celorlalti agenti economici - persoane fizice sau juridice. O asemenea activitate principala se desfasoara, mai ales, pe baza resurselor atrase, dar si pe baza capitalului propriu.

In cadrul sistemului bancar-financiar un rol important, il ocupa diferitele societati financiare si de asigurari.

Banca Nationala a Romaniei este conceputa ca un organism al statului, functionarea sa fiind supravegheata de catre Parlament.Prin lege, BNR este mandatata sa conduca politica monetara si de credit si sa caute profesional caile de mentinere a puterii de cumparare a monedei nationale.Capitalul BNR este public.

Banca Nationala a Romaniei are de indeplinit mai multe functii principale:

a.  Aceasta este singura institutie de emisiune monetara; de aceea, numerarul emis de aceasta trebuie acceptat de catre toate persoanele fizice sau juridice la valoarea nominala a acestuia pentru stingerea obligatiilor publice sau private.

b.  Fiind banca a bancilor, ea indeplineste rolul de imprumutator ultim, intervenind in cazul in care o societate bancara intampina dificultati temporare, respectiv nu dispune de numerar pentru a face fata retragerilor neanticipate ce depasesc rezervele sale. BNR poate furniza numerar bancii respective in limita maxima de pana la 75% din fondurile proprii.

c.  Banca Nationala conduce politica monetara si valutara a tarii.

d.  BNR deruleaza operatiunile ei cu Trezoreria statului deoarece intre cheltuielile publice si incasarea impozitelor si a taxelor exista neconcordante in timp - statul se imprumuta la BNR pentru ajustarea acestui decalaj.

Obiectivul central al BNR il reprezinta mentinerea puterii de cumparare a leului.

Banca Comerciala Romana (BCR) a fost creata in decembrie 1990, cand acesteia i-au revenit operatiunile comerciale ale fostei BNR, indeosebi operatiunile de cont curent ale unitatilor de stat.Ea dispune de o retea de peste 110 sucursale, distribuite uniform pe intreg teritoriul tarii noastre.

Celelalte trei banci: Banca Agricola, Banca Romana de Dezvoltare si Banca Romana de Comert Exterior - au fost reorganizate ca societati bancare (comerciale) in anii 1990 - 1991 prin preluarea operatiunilor specializate de la fostele banci de stat.

Alaturi de cele patru mari banci, functioneaza numeroase alte banci comerciale, cu capital integral particular, unele avand si capital strain, cum sunt: Bankcoop, Banca Comerciala Ion Tiriac, Credit Bank, Banca Dacia Felix etc.

Chiar daca bilantul bancilor pare sanatos in termenii contabili - aceasta este in parte pentru ca bancile au fost retinute in extinderea creditului, alegand sa se concentreze mai curand pe venitul din comision, decat pe cel din rata dobanzii.

Mentinerea distorsiunilor in sectorul real, fluctuatiilor ratelor dobanzilor, ale cursului de schimb al monedei nationale, precum si ale preturilor de consum si-au pus amprenta asupra sectorului bancar, influentand negativ performantele financiare ale bancilor si indicatorii de prudenta bancara in sensul cresterii ponderii veniturilor nerealizate din dobanzi si din influente de curs valutar in totalul profitului brut.Evolutia de ansamblu a sistemului bancar nu poate fi detasata de situatia generala a economiei nationale care s-a confruntat cu disfunctionalitati majore atat la nivel microeconomic, cat si macroeconomic.

Bibliografie

Fagarasan, George. Romania : o suta de ani de dezvoltare (1848-1948). Bucuresti : Democratia,2002 ;

Constantinescu, Nicolae N., coord. Istoria economica a Romaniei : vol. 1. De la inceputuri pana la cel de-al doilea razboi mondial. Ed. a 2-a. Bucuresti : Editura Economica, 1998 ;

Constantinescu, Nicolae N., coord.   Istoria economica a Romaniaei : vol. 2 : 1939-1989. Ed. a 2-a. Bucuresti : Editura Economica, 2000 ;

www.bnr.ro