Institutiile publice implicate in urmarirea, combaterea si sanctionarea faptelor de evaziune fiscala

INSTITUTIILE PUBLICE IMPLICATE IN URMARIREA, COMBATEREA SI SANCTIONAREA FAPTELOR DE EVAZIUNE FISCALA

Realizarea politicii fiscale in Romania, ca in orice stat de drept, necesita participarea tuturor institutiilor si organelor de stat abilitate, in temeiul principiului separarii puterilor, cu atributii legislative de elaborare si adaptare a actelor normative specifice domeniului fiscal, cu atributii executive privind aplicarea legii sau cu atributii judecatoresti de sanctionare a ilegalitatilor comise.

Institutii publice cu atributii in reglementarea legislativa privind combaterea evaziunii fiscale

In conformitate cu legea de baza a statului, Constitutia, activitatea de elaborare si adoptare a actelor normative, inclusiv pentru domeniul fiscal, este atribuita organului legislativ, respectiv Parlamentului.

Pentru exercitarea acestui atribut, Parlamentul dezbate si aproba legi ordinare privind "formarea, administrarea, intrebuintarea si controlului resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice".

Intrucat fiscalitatea este unul din factorii primordiali in realizarea functiilor de baza ale statului, Parlamentul reglementeaza legi privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice si juridice, romane sau straine pe teritoriul Romaniei.

Pentru impozitele si taxe care se constituie in bugetele locale Parlamentul a dat dupa aparitia Ordonantei de Urgenta nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale si mai ales a Legii nr. 189/1998 privind finantele publice locale, atributii organelor administrative locale, respectiv Consiliilor Judetene si Primariilor, de stabilire, urmarire si incasare a acestora. Aceste norme juridice au aplicabilitate locala.

Pe baza unei determinari logice rezulta ca organele care elaboreaza si aproba legislatia privind stabilirea obligatiilor fiscale sunt si cele care reglementeaza activitatea de combatere a evaziunii fiscale.

Astfel pentru impozitele si taxele republicane Parlamentul este cel care are ca atribut stabilirea prin lege a actelor si faptelor de evaziune fiscala, a organelor care sunt indreptatite a efectua controale privind respectarea legislatiei fiscale, a constata evaziunea si a stabili sanctiunile corespunzatoare.

Totusi, desi Parlamentul ca organ legislativ unic in Romania este singurul indreptatit a legifera fiscalitatea si implicit combaterea evaziunii fiscale, prin abilitare aceasta atributie a revenit in decursul perioadei postrevolutionare si Guvernelor, care au emis in acest sens numeroase Hotarari si Ordonante de Urgenta. Actele normative emise de Guvern in domeniul fiscal se supun Parlamentului spre aprobare.

In aplicarea legislatiei in vigoare, Ministerele, Consiliile Judetene si Primariile au elaborat, la randul lor, norme si instructiuni interne de aplicare atat a fiscalitatii cat si a urmaririi si incasarii taxelor si impozitelor ce le revin si care, in multe cazuri, devin in mana functionarilor publici un instrument de autoritate mai important decat Legea insasi.

2. Institutii publice cu atributii privind urmarirea, combaterea si sanctionarea faptelor de evaziune fiscala

Responsabilitatea fiscala este un principiu ce tine de esenta democratiei, iar aplicarea lui asigura realizarea resurselor financiare necesare pentru indeplinirea eficienta a sarcinilor generale ale statului.

In mod contrar, manifestarea evaziunii fiscale are efecte multiple, negative asupra formarii veniturilor publice, asupra desfasurarii si dezvoltarii activitatii economice, si printr-un lant de determinari, efecte sociale si politice.

Amploarea pe care a luat-o dupa 1990 fenomenul evazionist a impus conturarea unui aparat institutionalizat specializat, cu atributii clare in prevenirea si combaterea fraudelor fiscale.

Pozitia centrala revine Ministerului Finantelor care este, la nivel macroeconomic, managerul financiar al complexului economic national, iar rolul sau va continua sa creasca concomitent cu cresterea autonomiei si independentei actualilor agenti economici cu capital de stat si inmultirea celor cu capital privat . In acest sens, atributiile sale cu privire la stabilirea si perceperea impozitelor si veniturilor statului precum si utilizarea acestora sunt dublate de atributii de control finaciar si fiscal in economie. Ministerul Finantelor are dreptul sa dispuna adoptarea de masuri pentru inlaturarea si prevenirea neregulilor constatate, completarea si corectarea bilanturilor contabile si varsarea la buget a impozitelor si altor venituri datorate statului, aplicarea de masuri pentru respectarea prevederilor legale in domeniul preturilor si tarifelor, precum si suspendarea masurilor ce contravin reglementarilor contabile si fiscale.

Completarea aparatului institutionalizat specializat in combaterea faptelor de evaziune fiscala a fost realizata prin legea de specialitate care precizeaza organele financiar-fiscale ce "au dreptul de a verifica contribuabilii cu privire la respectarea de catre acestia a dispozitiilor legale de organizare si de desfasurare a activitatiilor economice producatoare de venituri impozabile sau bunurile supuse impozitelor si taxelor" .

In conformitate cu legea, controlul financiar al statului este realizat in principal de catre organele financiar-fiscale specializate din cadrul Ministerului Finantelor, respectiv Directia Generala a Controlului Financiar de Stat si Garda Financiara. In unitatile teritotiale subordonate se organizeaza Directii sau Directii Generale ale Controlului Financiar de Stat, avand in structura sectii ale Garzii Financiare.

Atributii privind controlul fiscal revin si altor persoane imputernicite de lege, fara a fi precizate in mod expres.

Dupa aparitia Legii nr.187/1998 privind finantele publice locale si a Legii impozitului pe venitul global, dreptul si obligatia de a controla modul de declarare, calculare si plata a impozitelor si taxelor au capatat-o si inspectorii fiscali ai Consiliilor Judetene si Primariilor, precum si ale sectiilor financiare locale.

De asemenea, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 19/2000 privind asigurarile sociale si pensiile, atributii de control revin si Casei Nationale de Pensii prin sucursalele si filialele judetene.

O problema de mare insemnatate consta in determinarea cat mai exacta a sferei de activitate a fiecaruia din organele mentionate pentru a se evita pe de o parte, suprapunerile, iar pe de alta parte sa nu ramana zone insuficient acoperite de control tinand cont ca deseori intre atributiile acestora apar interferente.

A.   DIRECTIA GENERALA A CONTROLULUI FINACIAR DE STAT

Conform legii speciale privind controlul financiar din statul nostru, Directia Generala a Controlului Financiar de stat este organ financiar-fiscal din cadrul Ministerului Finantelor, avand la nivelul judetelor si a municipiului Bucuresti unitati teritoriale subordonate.

Are o competenta teritoriala generala, delimitata de urmatoarele atributii principale:

verificarea conformitatii modului de stabilire a tuturor impozitelor, taxelor si a celorlalte obligatii fata de stat, ca si plata sau indeplinirea integrala si la termenele legale a acestor obligatiuni de catre toate subiectele de drept vizate;

verificarea modului de intrebuintare a mijloacelor materiale si banesti, precum si a respectarii reglementarilor financiar-contabile de catre regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat;

controlul realitatii si exactitatii actelor de constituire a societatilor comerciale si a celorlalti agenti economici, ca si conformitatea inregistrarilor in evidentele prevazute de lege pentru aceste societati si alti agenti economici. 

Prin prisma acestor atributii, Directiile Generale ale Controlului de Stat sunt implicate in prevenirea, urmarirea si sanctionarea faptelor de evaziune fiscala, exercitandu-si dreptul de control de control prin compartimente, servicii si birouri specializate pe natura obligatiei fiscale.

Astfel, la nivelul Directiilor Judetene functioneaza ca structuri organizatorice interne compartimente specializate in controlul calcularii si varsarii la bugetul de stat, central sau local, al taxei pe valoare adaugata, in compartiment pentru verificarea accizelor, impozitelor si taxelor prevazute a se calcula si preleva de la agentii economici cu activitate de monopol, un serviciu de impozite si taxe generale, ce controleaza in special modul de calculare a impozitului pe profit.

Deoarece, taxa pe valoarea adaugata, ca impozit indirect este una din categoriile fiscale predispuse spre evaziune fiscla, activitatea de control ii acorda o atentie deosebita urmarindu-se legalitatea calcularii, inregistrarii sumelor datorate ca TVA si achitarea la termen a acestora catre bugetele publice.

Formele diverse de evaziune constatate in practica au impus specializarea si adaptarea controlului la cerintele de eficienta.

De exemplu, sustragerea de la plata TVA pentru veniturile obtinute prin exercitarea de activitati neautorizate poate fi identificata operativ si amendata numai prin munca in teren, constatarea faptelor si actelor in momentul producerii lor sau imediat dupa finalizarea acestora.

Pentru depistarea inregistrarii in documente de cheltuieli purtatoare de TVA fara ca acestea sa fie reale este importan ca organul fiscal sa efectueze controale incrucisate in colaborare cu organele fiscale din alte localitati. Erorile constatate in evidentele agentilor economici privind operatiunile efectuate de aprovizionare, productie, comercializare, purtatoare de TVA se atesta si prin verificare tuturor incasarilor in numerar si prin cont, de unde si necesitatea unui personal calificat in acest sens. De altfel, folosirea aproape generalizata a numerarului pentru efectuarea platilor intre agentii economici este un instrument la moda acum pentru comiterea evaziunii fiscale, permis de incetineala decontarilor prin banca si lipsa unor instrumente de plata eficiente .

La noi exista o limita de suma stabilita prin Regulamentul operatiunilor cu numerar de Banca Nationala, regulament care nu are insa puterea unei legi.

Constatand volumul veniturilor realizate si declarate in anii precedenti, compartimentul specializat stabileste caracterul de platitor sau neplatitor al agentului economic, respectiv daca veniturile mentionate depasesc pragul de 50000 mii lei anual agentul economic devine platitor de TVA.

Sunt dese cazurile in practica in care cetatenii romani, dar mai ales straini, infiinteaza firme fantoma, care sunt utilizate doar pentru eliberarea contracost a unor documente fictive in vederea diminuarii obligatiilor fiscale.

Pe baza unei legislatii si a unor norme specifice de control, inspectorii fiscali verifica activitatea de producere si comercializare a produselor care sunt, mai mult sau mai putin, declarate monopol de stat (alcool si produse alcoolice, tutun, cafea, ape minerale) si a altor produse purtatoare de accize, cum ar fi carburant Obiectivele urmarite in combaterea evaziunii fiscale privesc existenta autorizatiilor legale de functionare, inscrise la organele fiscale, cu atat mai mult cu cat practica arata ca, in conditiile economiei romanesti se desfasoara astfel de activitati de persoane neautorizate si nedeclarate, si care nu platesc taxele si accizele legale. De asemenea, se verifica surselede materii prime si materiale, precum si legalitatea acestora intrucat deseori acestea provin din activitatea de contrabanda sau prin eludarea controlului vamal.

Compartimentul de control a veniturilor si impozitului pe profit efectueaza la agentii economici verificari privind:

inregistrarea in totalitate a veniturilor agentilor economici prin metode specifice fiecarei activitati aducatoare de venit in parte, dimensionarea corecta a veniturilor pentru productia realizata, vanduta si incasata, pentru livrarile neincasate si pentru productia sau marfurile din stoc;

calcularea corecta a profitului si a impozitului pe profit.

De mentionat ca in aceasta metodologie de control apar mereu modificari prin norme interne sau ordine ale Ministrului Finantelor, in vedrea cuprinderii in cotrol de noi obiective, functia de metodele noi de evaziune adoptate de evazionisti. Pentru determinarea corecta a rezultatelor financiare si impozitului datorat, organele fiscale pot adopta metode de control faptice prin inventarierea la finele perioadei financiare a stocurilor de produse-marfuri sau a conturilor agentului economic.

dimensionarea corecta si efectuarea costurilor cu cheltuieli de personal, respectiv contributia pentru asigurari de sanatate, contributia pentru asigurari sociale, contributia pentru pensia suplimentara, impozitul pe venitul global, etc.

Pentru completarea acestui control este folosita metoda inventarieirii personalului in perioada de lucru si verificarea fiecarei persoane care desfasoara munca la agentul economic si este inregistrat la Directia Muncii si Solidaritatii Sociale.

Pentru implicarea eficienta a organului fiscal in combaterea evaziunii fiscale este necesar ca personalul de specialitate sa-si indeplineasca corect si exigent atributiile de control, intocmind toate actele de control pretinse de situatiile constatate, inscriind exact datele si faptele reale pentru semnalarea ilegalitatilor fiscale, stabilind raspunderea juridica a persoanelor vinovate si hotarand actiunile si masurile necesare pentru sanctionarea abaterilor constatate si urmarind executarea lor.[6]

Procedura controlului exercitat de catre Directia Generala a Controlului Financiar de Stat si unitatile sale teritoriale este completa si cuprinde o succesiune de acte cu rol constatator, si anume note de constatare, fise de control, procese verbale ca si acte de constatare a pagubelor,contraventiilor si infractiunilor. Intocmirea corecta a acestor acte administrative de autoritate, obligatorii pentru subiectele de drept verificate, vizeaza implicit constatarea si sanctionarea faptelor de evaziune fiscala.

Intr-un an celendaristic, un agent economic poate face obiectul unui singur control al contabilitatii, pentru sinceritatea bilanturilor si determinarea sumelor datorate statului, ceea ce ofera intervalul necesar pentru comiterea fraudelor fiscale. In acest sens se procedeaza la controlul intregii perioade scurse de la precedenta verificare.

Masurile pe care Directiile Generale de Control Financiar de Stat le poate propune sau lua ca urmare a verificarilor si constatarilor efectuate, pot fi doar cele prevazute de lege si anume:

recalcularea sumei datorate bugetului de stat ;

calcularea de penalizari si chiar dublarea sumei datorate;

aplicarea de sanctiuni contraventionale, rescpectiv de amenzi fiscale, care pot fi stabilite in suma fixa, prevazuta expres prin lege sau proportional cu impozitul sustras;

predarea actelor de control organelor de urmarire penala, in cazul in care evaziunea fiscala este urmare a unor acte si fapte de natura penala.

B.   GARDA FINANCIARA

Potrivit necesitatilor de control financiar determinate de schimbarile din Romania in conditiile privatizarii, prin Legea nr. 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii Financiare a fost reinfiintata Garda Financiara.

Atributiile acordate acestui organ fiscal pentru combaterea faptelor de evaziune fiscala urmaresc aplicarea si executarea legilor fiscale si a reglementarilor vamale precum si descoperirea activitatilor de contrabanda si a procedeelor interzise de lege.

Prima dintre aceste atributii a fost reglementata conform interesului fiscal al statului si prin indeplinirea ei se urmareste verificarea conformitatii tuturor actelor si operatiunilor de stabilire si incasare a impozitelor si taxelor, implicit a taxelor vamale. Cea dea doua atributie a fost instituita avandu-se in vedere amploarea si insemnatatea pe care o are comertul in conditiile economiei de piata, ca si tendintele de comert speculativ.

In exercitarea atributiilor ce le revin, comisarii Garzilor Financiare au primit si indrituiri speciale, comparativ cu celelalte organe fiscale, cum ar fi dreptul de perchezitii in localurile publice si particulare, de confiscare a obiectelor sau produselor ce prezinta corpuri delicte, sustrase sau ascunse, ori a caror fabricatie si desfacere este legal interzisa, ca si de dotare si uz de armament.

In actiunile de control se va respecta caracterul operativ si inopinat. Aparatul Garzii Financiare nu va fi antrenat in actiuni de control fiscal curent, de natura celui exercitat periodic la contribuabili de catre alte organe fiscale, exceptand actiuni desfasurate in acest sens din ordinul ministrului finantelor[7].

Personalul Garzii Financiare colaboreaza cu alte organe specializate ale statului, cum ar fi Directi de Supraveghere si Control Vamal, Politia economica pentru respectarea disiplinei financiare.

Atributiile de control ale Garzii Financiare pot fi interpretate pe domenii de activitate predispuse spre evaziune fiscala.

1. Atributii de control privind respectarea reglementarilor fiscale la importurile si comercializarea de produse care intra sub incidenta controlului obligatoriu in vama.

Ca urmare a aplicarii H.G. nr. 864/1995 privind instituirea controlului obligatoriu al valorii in vama, pentru unele produse provenite din import respectiv tigari, bauturi alcoolice, cafea, detergenti, comisarii Garzii Financiare actioneaza in punctele vamale de frontiera, ca si in cele din inretior avand urmatoarele obiective:

urmarirea modului in care se realizeaza operatiunile de vamuire, atat prin participarea directa la vamuirea unor marfuri cu nivel ridicat al taxelor vamale si al accizelor, cat si prin supracontrol;

urmarirea realitatii si legelitatii inregistrarilor efectuate de lucratorii vamali in registrele de evidenta, atat amarfurilor ce fac obiectul operatiunilor de vamuire cat si a autovehiculelor cu care se asigura transportul la beneficiar.

Verificarile efectuate au pus in evidenta nereguli realizate cu intentie chiar de lucratorii vamali[8].

Caracterul permanent al actiunii de control desfasurate in punctele vamale au avut un efect descurajator pentru acei agenti economici care incalca legea, fiind de subliniat in acest sens latura preventiva.

asigurarea legaturii dintre punctele vamale de frontiera si cele din interior, in cazul marfurilor declarate in tranzit vamal, prin verificari efectuate la sediile societatii importatoare, urmarindu-se eliminarea riscului de disparitie a marfurilor pe parcurs intern, fara efectuarea operatiunii de vamuire definitiva si, in conseciinta fara achitarea obligatiilor datorate statului. Saptamanal se centralizeaza rezultatele controalelor care se transmit spre verificare la sectiile Garzii Financiare din teritoriu.

2. Controlul productiei si comercializarii alcoolului si bauturilor alcoolice indigene

Garzii Financiare ii revine si rolul de a proteja populatia imptriva unor activitati de productie si comercializare ilicite, obiectiv fundamental al politicii Parlamentului si Guvernului.

Astfel, prin controalele efectuate in acest domeniu s-a urmarit depistarea formelor de evaziune fiscala practicate de agentii economici:

folosirea de documente fictive de livrare a alcoolului brut, in scopul sustragerii de la plata accizelor datorate;

efectuarea de aprovizionari fara documente legale, provenind de la firme fantoma;

producerea si comercializarea clandestina a bauturilor alcoolice;

efectuarea de operatiuni de export de alcool rafinat fictive in scopul ramanerii acestora in tara si folosirii lui la obtinerea de bauturi alcoolice fara plata nici unei obligatii fiscale la bugetul de stat.

Actiunile de control in punctele vamale, asupra mijloacelor de transport, precum si la depozite, locuri de productie sau de comercializare se efectueaza la orice ora din zi si din noapte, iar la agentii economici, controlul se face de regula in zilele in care acestia sunt in activitate.

3. Verificari privind productia si comercializarea tigarilor

Potrivit prevederilor O.G. 23/1995 cu privire la instituirea sistemului de marcare pentru tigari si produse din tutun, comisarii Garzii Financiare efectueaza actiuni de control la agentii economici producatori, importatori sau comercianti a produselor de aceasta natura. Se are in vedere indentificarea si verificarea in primul rand a agentilor economici producatori sau importatori carora li s-a acordat licente de productie sau import, coduri distincte si timbre pentru marcare.

Formele de evaziune fiscala constatate frecvent sunt:

comercializarea en-gros si en-detail a tigaretelor prin utilizarea banderolelor de marcaj false.

De multe ori falsurile identificate sunt grosolan identificate, prin fotocopiere sau tiparire cu mijloace tehnice neperformante. Sunt si cazuri in care timbrele falsificate sunt tiparite inclusiv cu cerneala fluorescenta, actiunile de depistare fiind extrem de dificile, de unde necesitatea dotarii corespunzatoare a Garzii Financiare cu echipamente performante.

In acets caz se procedeaza la confiscarea tigarilor si la sesizarea organelor de cercetare penala.

comercializarea tigarilor fara documente care sa justifice provenienta legala a acestora sau prin utilizarea unor documente emise de catre societati fantoma.

Controalele inopinate evidentiaza o anumita specializare a comertului clandestin si a comerciantilor contrabandisti cu tigari.

Platile intre importatori si detailistii autohtoni se fac, de regulain valuta atinganu-se sume impresionante ce nu pot fi justificate legal.[9]

Din rapoartele Garzilor Financiare rezulta ca piata romaneasca este invadata de tigari fara timbru si cu timbru false ceea ce demonstreaza amploarea fenomenului contrabanda. Sunt cunoscute in acest sens, cazurile "Tigareta" a caror gravitate este ilustrata de implicarea unor persoane din administratia de stat ca expresie a fenomenului de coruptie.

4. Verificarea activitatilor de jocuri de noroc

La societatile comerciale si in salile de jocuri, unde se organizeaza aceste activitati, comisarii Garzii Financiare efectueaza controale pentru depistarea si combaterea faptelor de evaziune fiscala realizate prin:

inceperea efectiva a activitatii inaintea obtinerii licentei;

desfasurarea activitatii fara a avea avizul Comisiei de coordonare, avizare si atestare de jocuri de noroc;

calcularea, evidentierea si virarea la bugetul statului a impozitului pe profit, in procent mai mic decat cel legal datorat.

Amploarea pe care au luat-o jocurile de noroc nationale in ultima perioada, pe fundalul starii de saracie, necesita un control financiar de stat adecvat, pe de o parte pentru protectia populatiei, iar pe de alta parte pentru asigurarea conforma a veniturilor datorate bugetului de stat.

5. Verificarea activitatii caselor de schimb valutar

Organele Garzii financiare au dreptul sa verifice case si puncte de schimb valutar, cu scopul depistarii operatiunilor de schimb ilegale, de respectare adisciplinei valutare si altor practici de natura a exercita o presiune artificiala asupra cursului de schimb, precum si corecta stabilire si virare a impozitelor datorate statului

6. Actiuni de control privind respectarea normelor de comert

Verificarile in acest domeniu trebuie sa urmareasca existenta si autenticitatea documentelor, a registrelor si evidentelor contabile, a stocurilor faptice, a realitatii datelor privind transportul marfurilor pe teritoriul tarii, in vederea prevenirii si combaterii evaziunii fiscale si pentru protejare consumatorilor in urmatoarele domenii:

comercializarea produselor alimentare si de alimentatie publica;

comertul cu materii prime si materiale deficitare economiei nationale;

controlul mijloacelor de transport pentru marfuri pe drumurile publice, la intrarea si iesirea din fabrici.

Avand in vedere specializarea comisarilor garzii financiare, acestia au obligatia de a sprijini celelalte organe de control financiar ca si serviciile de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor. In acelasi timp personalul Garzii are obligatia de a colabora cu organele de specialitate ale Ministerului de Interne, Procuraturii, Justitiei, Prefecturilor, Primariilor pentru impiedicarea oricaror incercari de sustragere de la plata impozitelor ca si la urmarirea si depistarea fraudelor in dauna patrimoniului public.

C.   INSTITUTII PUBLICE, DIN AFARA MINISTERULUI FINANTELOR IMPLICATE IN COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE

In scopul prevenirii, urmaririi si combaterii evaziunii fiscale, Directiile Generale ale Controlului Financiar de Stat si Garda Financiara colaboreaza cu institutii care nu apartin de Ministerul Finantelor dar care, prin natura activitatii lor, au atributii de control specializate pe anumite obligatii fiscale.

Organe ale Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale prin

Inspectoratele teritoriale ale muncii

Agentia Judeteana de Ocupare a Fortei de Munca

a)     Inspectoratele Teritoriale ale Muncii au ca obiective in urmarirea si combaterea evaziunii fiscale:

descoperirea si combaterea fenomenului de munca "la negru";

respectarea dispozitiilor legale privind angajarea si salarizarea personalului angajat;

respectarea contractelor colective de munca si a contractelor individuale.

b)     Agentia Judeteana de Ocupare a Fortei de Munca, ca beneficiara a prelevarilor privind contributia pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de somaj, are ca obiective de control:

corecta constituire de catre angajatori a fondului pentru plata ajutorului de somaj de 5% asupra fondului de salarii brut lunar;

retinerea din salariile cuvenite angajatilor a contributiei de 1% din salariul brut lunar;

virarea in totalitate si la termenele legale a contributiilor calculate si retinute

Organe ale Casei Nationale de Asigurari de Sanatate prin compartimentele specializate ale Caselor Judetene urmaresc si sunt implicate in combaterea evaziunii fiscale prin controale efectuate la agentii economici, institutii publice privind:

corecta calculare si varsare la bugetele Casei de Asigurari de Sanatate a fondului de 7% calculat asupra fondului brut de salarii lunar;

retinerea din drepturile salariale cuvenite personalului angajat cu contract de munca sau conventii civile, a fondului de 7% din salariul brut cuvenit lunar;

achitarea in totalitate si la datele prevazute legal a sumelor calculate si retinute pentru Fondul asigurarilor sociale de sanatate.

Organele Casei Nationale de Pensii prin compartimentele specializate ale Caselor Teritoriale de Pensii judetene sunt implicate in urmarirea si combaterea evaziunii fiscale prin controale la agentii economici si institutii publice privind:

corecta calculare si varsare la bugetele Casei de Pensii a cotei de asigurari sociale de 23.33% datorate de angajatori pentru fondul de salarii brut lunar;

retinerea din drepturile cuvenite angajatilor a cotei de 11.67% contributie individuala la constituirea Fondului de asigurari sociale;

virarea in totalitate si la termenul legal a sumelor calculate si retinute reprezentand contributia pentru asigurari sociale de stat.

Este de remarcat[11] faptul ca dintre toate categoriile sociale, cazurile de eludare a fiscului sunt mai putin numeroase la salariati, deoarece impunerea acestora se face pe baza declaratiei unui tert - a intreprinzatorului.

DIRECTIA DE SUPRAVEGHERE SI CONTROL VAMAL, care prin organele vamale de la frontiera urmareste incasarea la bugetul de stat a obligatiilor fiscale privind taxele vamale, TVA, accizele, comisioanele vamale.

Controlul vamal se efectueaza scriptic asupra documentelor de import-export si cuprinde:

existenta documentelor insotitoare si a celor privind atestarea calitatii si cantitatii marfii;

existenta actelor care atesta legalitatea furnizorului sau beneficiarului roman (inscierea in Registrul Comertului, la organele fiscale);

existenta documentelor legale care dau dreptul agentului economic sa efectueze fapte de import-export (autorizatii, licente);

calitatea persoanelor imputernicite sa efectueze acte de import-export.

Controlul vamal se efectueaza faptic, prin sondaj sau in totalitate:

masurare, numarare, cantarire, dupa caz, a marfurilor supuse operatiunii de import-export si compararea rezultatelor controlului faptic cu datele inscrise in documentele de import-export;

verificarea realitatii preturilor practicate comparativ cu cele normale sau cele limita prevazute de actele normative.

Controlul vamal are ca finalitate corecta calculare si plata a obligatiilor fiscale din activitatea de import-export.

Domeniul vamal ofera numeroase forme de comitere a evaziunii fiscale, cele mai multe fiind legate de un fenomen care a luat o amploare deosebita, contrabanda. Este vorba de inexistenta pentru toate marfurile tranzactionate a documetelor legale care sa confirme provenienta lor. S-a impus prin lege, ca masura sanctionatorie, confiscarea marfii agentului economic care nu probeaza la data si la ora controlului, inclusiv pe timpul transportului, existenta documentelor de provenienta.

3. INSTITUTII CARE SANCTIONEAZA EVAZIUNEA FISCALA CA FENOMEN PENAL

Pe baza verificarilor realizate cu scopul combaterii evaziunii fiscale de organele de control abilitate, in cazul in care se constata situatii sau fapte ce pot constitui infractiuni se vor sesiza, in temeiul articolelor 221 si 222 din Codul de procedura penala, organele de urmarire penala.

Actele constatatoare se predau Politiei, singura care va analiza caracterul de infractionalitate, putand dispune expertize financiar contabile, tehnice, etc.

Urmarea cercetarilor specifice, dupa stabilirea caracterului penal al faptelor, Politia prin organele sale inainteaza dosarul cauzei Parchetelor de pe langa Tribunalul din raza de activitate. In cazul in care se stabileste de catre Parchet inceperea urmaririi penale privind actele si persoanele implicate, dosarul respectiv se inainteaza Tribunalului, in cadrul caruia sa va judeca cauza.

Rezulta deci, ca singura instanta care pedepseste evaziunea fiscala ca fenomen infractional este instanta judecatoreasca . In functie de gravitatea faptelor constatate, instantele judecatoresti pot aplica drept pedepse amenda penala sau inchisoarea, concomitent cu alte masuri cum ar fi interzicerea unor drepturi.

Conform legislatiei in vigoare masurile fiscale stabilite in procesul verbal de control pot fi atacate la Directia Generala de Solutionare a Contestatiilor din Ministerul Finantelor, iar in cazul in care contrvenieintul nu este multumit de decizia acestui for, poate ataca decizia in instanta.

De cele mai multe ori, plangerile sunt globale, iar instantele iau pozitii diferite. Nu se respecta principiul celeritatii in instrumentarea cauzelor in materie contraventionala procedandu-se la amanarea solutionarii peste termenul de un an, cand intervine prescrierea executarii sanctiunii, ceea ce incurajeaza faptele de evaziune fiscala. La aceasta se adauga si faptul ca unele instante se considera degrevate de sarcina comunicarii sentintei catre organele de executare silita.

De asemenea, procedura de judecare a contestatilor impotriva confiscarilor facute de organele de control este necorespunzatoare, in sensul ca nu este citat, ca parte in proces si organul de control, situatie ce permite agentilor economici sa prezinte instantelor numai probele care le convin sau confectionate ulterior datei controlului.

Sistemul de solutionare a cauzelor de evaziune fiscala este recunoscut ca fiind greoi si marcat de coruptie, favorizand recuperarea cu intarziere a sumelor cuvenite bugetului public sau chiar deloc.

4. ANALIZA MODULUI REAL DE IMPLICARE IN COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE

Implicarea institutionala economico-juridica in combaterea evaziunii fiscale este in primul rand o problema de personal, intrucat actiunile de prevenire, control si sanctionare a faptelor de evaziune fiscala sunt realizate prin functionari publici.

Implicarea reala este o functie de o serie de factori.

pregatirea profesionala a functionarilor publici.

Realitatile din administratia de stat demonstreaza ca sunt preponderente cazurile in care activitatile de control, inclusiv in domeniul fiscal sunt incredintate unor neprofesionisti, unor persoane care nu au pregatirea sau experienta necesara sau care nu si-au insusit bine noile reglemantari legislative.

In scopul cresterii calitatii controlului printr-o formare solida a inspectorilor intr-un cadru organizat s-a propus infiintarea unei "scoli financiare" in subordinea Ministerului Finantelor.

gradul de cointeresare materiala a functionarilor publici.

Este cunoscut faptul ca o salarizare modesta are o influenta directa asupra motivatiei fata de munca. In conditiile in care in structurile bugetare salariul este aproape de limita medie pe economie, si implicarea eficienta si operativa a functionarilor publici este deficitara.

Pentru stimularea inspectorilor fiscali in realizarea cat mai corecta a atributiilor ce le revin, s-a stabilit ca o cota parte din valoarea bunurilor confiscate in urma controalelor efectuate sau din sumele recuperate sa constituie un fond de premiere pentru recompensarea personalului cu rezultate perforante.

gradul de coruptie a functionarilor publici.

Coruptia, ca fenomen ce se manifesta acut in administratia publica, caracterizeaza si activitatea inspectorilor fiscali, tentati de obtinerea unor avantaje materiale mai mari care sa compenseze salarizarea modesta. Legat de coruptie, traficul de influenta este folosit deseori de persoane din administratia de stat, de unii lideri politici sau de catre persoane cu relatii pana in cele mai inalte sfere ale conducerii societatii romanesti. Mascandu-se astfel interesele unor grupuri bine organizate, de multe ori nu se actioneaza direct asupra cauzelor sau persoanelor vinovate, ceea ce este de natura a incuraja faptele de evaziune fiscala.

dotare de care dispun functionarii public.

Realizarea unui control fiscal performant, cu implicatii directe asupra combaterii evaziunii fiscale, necesita si echpamente performante. Controlul fiscal presupune o prealabila informare, consultandu-se dosarul fiscal al agentului economic si alte documente (deconturi, raporturi, bilanturi) date furnizate de calculator. Din acestea se pot obtine o serie de date care permit organului de control sa-si formeze o imagine aproximativa privind activitatea agentului economic, vizand in special obiectul de activitate, natura juridica a agentului, cifra de afaceri, rezultatele financiare, obligatii, varsaminte la buget, etc.

Ori, in multe unitati specializate dotarea cu aparatura electronica este precara, insuficienta, ceea ce nu permite crearea unor baze de date, privind stocarea informatiilor pe agenti economici si gruparea acestora pe grade de predispozitie evazionala sau periodicitatea programata a controalelor, asa cum sunt grupati agentii economici in tarile cu economie de piata avansata.

modul de valorificare a constatarilor functionarilor publici.

Activitatea functionarilor piblici implicati in combaterea faptelor de evaziune fiscala este ingreunata si de rigiditatea procedurilor birocratice, incetinidu-se de multe ori nejustificat efectuarea unor operatiuni si solutionarea cauzelor. Cum in orice institutie publica se respecta calea ierarhica, valorificarea constatarilor obtinute in urma controalelor depinde de decizia sefului ierarhic, care poate da un ordin in acest sens sau nu.

Calitatea activitatii institutiilor cu atributii privind urmarirea, incasarea, controlul obligatiilor fiscale si sanctionarea ilegalitatilor este apreciata deci, prin prisma eficientei obtinute in munca de functionarii abilitati, raportandu-se datele inscrise in planurile de activitate la rezultatele concrete realizate. Aceste raportari, mai mult sau mai putin satisfacatoare, cer organizarea in mod stiintific a organismelor si institutiilor din componenta autoritatilor publice, care sa corespunda suprastructurii generate de baza economica.

Implicarea institutionala economico-juridica in combaterea evaziunii fiscale, ca o componenta a politicii fiscale nu poate fi interpretata in afara politicii generale a statului. Avandu-se ca obiectiv cresterea economica, programele de guvernare au demonstrat optiuni politice diferite vizand evaziunea fiscala, adica, pe de o parte tendinta, daca nu de curmare a ei, macar de limitare semnificativa a acesteia, pornind de la caracterul nociv asupra mediului economico-social iar pe de alta parte, o tendinta de tolerare, de folosire a evaziunii fiscale ca element pozitiv de politica fiscala. Din acest punct de vedere este greu, si adesea nu exista interes de a masura amploarea evaziunii fiscale si de a o combate in mod radical.

Multitudinea posibilitatilor si modalitatilor concrete de manifestare a fenomenlui evazionist, caracterul "neortodox" al acestora, eforturile pe care le presupune strangerea datelor sunt tot atatea motive pentru care implicarea operativa si eficienta a institutiilor abilitate in combaterea evaziunii fiscale sa fie dificil de realizat.

La toate acestea, in practica se mai adauga un element relevant - greutatea si dificultatea efectiva in depistarea si probarea unei evaziuni fiscale, in aceasta directie intervenind mai multi factori: inconsistenta legislativa, inventivitatea recunoscuta a evazionistilor, caracterul limitat al surselor destinate combaterii fenomenului.

Un alt factor de determinare obiectiva a dificultatii combaterii amplorii fenomenului de evaziune fiscala este acela ca, in timp ce ineresul imediat pentru limitarea acestuia il poarta un singur organism, Ministerul Finantelor, ca reprezentant al statului in procurarea si administrarea banului public, interesul in realizarea evaziunii fiscale il are, practic, orice contribuabil al unei tari, mai ales cand este confruntat cu o presiune fiscala excesiva .

Pentru a contracara sau atenua efectele tuturor factorilor prezentati asupra activitatilor de combatere a evaziunii fiscale, este necesara organizarea in mod stiintific a organismelor si institutiilor abilitate din componenta autoritatilor publice.

Intr-o economie de piata, controlul financiar-fiscal este implicat in toate activitatile economico-sociale, contribuind la imbnarea intereselor individuale si ale societat Este deci imperativa intarirea institutiei controlului financiar-fiscal, atat sub aspectul modului de organizare cat si sub aspectul extinderii lui in economie.

CONCLUZII - Consideratii privind imbunatatirea si completarea legislatiei cu privire la fenomenul evaziunii fiscale.

Procesul de combatere si limitare a fenomenului evazionist trebuie sa aiba la baza modificarea si perfectionarea legilor fiscale care sa conduca la sporirea calitatii controlului, precum si la asigurarea moralitatii si profesionalismului celor care il efectueaza.

Analizata atat prin prisma numarului de cazuri, cat si a sumelor foarte mari care nu ajung la bugetul de stat, evaziunea fiscala a capatat in prezent dimensiuni alarmante, fiind favorizate de existenta unui sistem legislativ fiscal imprecis si incomplet. Ca si cum la elaborarea actelor normative nu s-a tinut cont ca societatea romaneasca este prima faza spre economia de piata, si nici de faptul ca, controlul financiar nu este un simplu act administrativ, ci o necesitate obiectiva.

Pentru normalizarea situatiei in domeniul fiscal, inclusiv pentru diminuarea evaziunii fiscale, obiectiv fundamental al politicii administratiei de stat, se urmaresc trei directii strategice ce presupun aplicarea de masuri pertinente, rapide si eficiente:

adaptarea legislatiei fiscale la cerintele unui sistem fiscal modern;

intarirea si cresterea calitatii controlului fiscal;

dezvoltarea serviciilor de informare si asistenta pentru contribuabil.

Imbunatatirea legislatiei si perfectionarea organelor de stat cu atributii in combaterea actelor de evaziune fiscala preocupa deopotriva guverne, ministere, specialisti, practicieni, conturandu-se in acest sens propuneri de lege ferenda.

Astfel, orice fapt de evaziune, fie ca ar avea sau nu caracter de infractiune sa atraga majorari de impozite, proportionale cu impozitele datorate si progresive dupa intarzierea cu care sunt achitate. Aceste majorari sa fie datorate altor cauze decat cele recunoscute in dreptul privat, adica forta majora si cazul fortuit. Majorarile sa fie stabilite prin lege asa cum sunt determinate procentele la sumele datorate si sa nu poata fi reduse nici de justitie, nici de Ministerul Finantelor.

O alta propunere vizeaza dezvoltarea eticii fiscale atat printre contribuabili cat si printre agentii fiscului prin ridicarea nivelului de pregatire personala al comisarilor, prin organizarea de testari periodice cat si participarea la cursurile privind implementarea legislatiei fiscale si noua contabilitate.

Numarul mare de legi speciale completate cu instructiuni, precizari date de Minsterul Finantelor, prin care se reglementeaza pentru fiecare impozit in parte procedura de asezare, urmarire si realizare complica activitatea organelor abilitate.

Se cere deci elaborarea si in tara noastra a unui cod fiscal prin care sa se unifice diversele proceduri cuprinse in legile fiscale, procedandu-se totodata la adaptarea unora dintre ele la conditiile economiei de piata sau chiar instituirea unor noi proceduri. O astfel de initiativa s-a incercat in martie 1999 cand s-a propus infiintarea unei comisii prezidentiale formate din reprezentanti ai grupurilor de afaceri si de investitori, romani si straini care sa elaboreze un Cod al legilor fiscale estimandu-se o simplificare a legislatiei fiscale, asigurarea unei stabilitati si continuitati a sistemului fiscal.

Intrucat in Codul Penal, in nicunul din titlurile sale nu se prevede in mod expres infractiunea de evaziune fiscala, este necesar adoptarea unui Cod al infractiunii fiscale, precizandu-se totodata sanctiunile corespunzatoare, mai aspre, in scopul descurajarii initiativelor evazioniste, din ce in ce mai dese, a celor care doresc sa "fure statul".

In contextul strategiei si politicii generale de intarire a controlului fiscal, s-a conturat proiectul unei noi legi privind organizarea si functionarea Garzii Financiare. Acesteia ii revine, in aceasta perioada de tranzitie un rol deosebit de important in lupta impotriva coruptiei, actionand operativ pentru preintampinarea si combaterea evaziunii fiscale, abaterilor de la reglementarile financiare, vamale si de preturi.

Derivat din necesitatea reducerii la o varianta de maxima eficienta a numarului institutiilor sau a componetelor institutionale, abilitate de lege sa exercite controlul financiar se doreste organizarea si functionarea Garzii Financiare ca un corp financiar de elita, sub controlul direct al Guvernului.

Atributiile ce-i revin trebuie precizate prin lege cat mai clar si concis cu scopul realizarii unui cadru cinstit, in care sa se desfasoare relatiile economice si comerciale intre agentii economici, intre acestia si populatia, cat si intre acestia si stat. In acelasi sens, este necesara si stabilirea de garantii pentru agentii economici controlati si a unor masuri care sa conduca la evitarea abuzului de control.

Motivatia pentru munca a personalului Garzii Financiare, indeplinirea cu corectitudine a atributiilor ce-i revin, in raport cu importanta si conditiile dure in care isi desfasoara activitatea, pot fi sustinute printr-o salarizare corespunzatoare, cat si prin stabilirea unor drepturi speciale, de protejare, in cazul pierderii capacitatii de munca, in timpul sau ca urmare a serviciului.

Dar nu numai Garda Financiara simte nevoia unor reglementari mai riguroase, care sa corespunda cu realitatile societatii romanesti, ci si celelalte organe sau institutii specializate in realizarea controlului financiar-fiscal, atat in ceea ce priveste organizarea si functionarea lor, cat si delimitarea cadrului de actiune.

Rolul controlului financiar a crescut si a capatat noi valente in conditiile acualului proces de privatizare, determinat de sistemul nou de relatii ce se stabilesc intre stat si agentii economici, de autonomie a acestora, de aportul decisiv al agentilor economici in deciziile cu caracter financiar, bugetar, fiscal pe care il adopta.

Perfectionarea controlului financiar fiscal, cu implicatii directe asupra combaterii evaziunii fiscal, trebuie sa reprezinte un obiectiv important al tuturor organelor si institutiilor abilitate, in conformitate cu interesele individuale si ale societatii in ansamblu. BIBLIOGRAFIE

EMIL BALAN, Drept financiar, Editura All Beck, Bucuresti, 1999

IONEL BOSTAN, Control financiar, Editura Polirom, Iasi, 2000

MIRCEA BOULESCU, MARCEL GHITA, Control financiar, Editura Eficient, Bucuresti, 1997

MIRCEA BOULESCU, MARCEL GHITA, Control financiar si expertiza contabila, Editura Eficient, Bucuresti 1996

IOAN GLIGA, Drept financiar, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998

NICOLAE HOANTA, Economie si finante publice, Editura Polirom, Iasi, 2000

COSTEL ISTRATE, Fiscalitate si contabilitate in cadrul firmei, Editura Polirom, Iasi, 2000

DAN DROSU SAGUNA, Drept financiar si fiscal, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1995

DAN DROSU SAGUNA, Tratat de drept financiar, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2000

CONSTITUTIA ROMANIEI din 1991

Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.

Legea nr. 64/15.04.1999 pentru aprobarea O.G. nr. 70/1997 privind controlul fiscal

Legea nr. 189/1998 privind finantele publice locale.

O.G. nr. 119/1998 privind auditul intern si controlul financiar preventiv.

O.G. nr.26/1993 privind tariful vamal de import al Romaniei.

O.G. nr. 26/1997 privind intarirea disciplinei financiar valutare

Revista Tribuna Economica nr. 3, 10/1995; si nr. 7, 13 /1996.