Instruirea asistata de calculator

Instruirea asistata de calculator

Majoritatea specialistilor considera ca nu trebuie sa ne intrebam daca instruirea se imbunatateste prin utilizarea calculatoarelor, ci cum pot fi utilizate mai bine calitatile unice ale acestora, care le deosebesc de alte medii: interactivitatea, precizia operatiilor efectuate, capacitatea de a oferi reprezentari multiple si dinamice ale fenomenelor si, mai ales, faptul ca pot interactiona consistent si diferentiat cu fiecare elev in parte.

Daca primele realizari in domeniul instruirii asistate de calculator se concentrau mai mult pe invatare prin verificarea cunostintelor, ulterior au inceput sa apara softuri complexe, care incurajeaza constructia activa a cunostintelor, asigura contexte semnificative pentru invatare, promoveaza reflectia, elibereaza elevul de multe activitati de rutina si stimuleaza activitatea intelectuala asemanatoare celei depuse de adulti in procesul muncii. Toate aceste elemente modifica aria activitatilor profesorului atat cantitativ cat si calitativ.

Procesul de instruire trebuie sa fie regandit. Trebuie intensificate cercetarile privind psihologia cognitiva. Cadrele didactice trebuie sa invete sa gandeasca altfel, sa formuleze altfel problemele, ne mai punandu-se accentul pe activitatile intelectuale de rutina.

Utilizarea calculatoarelor va conduce la depistarea calitatilor unice la om, iar oamenii vor deveni mai umani. Educatia va trebui regandita in raport cu noile posibilitati tehnice pe de o parte, si in functie de cerintele noii societati, pe de alta. Misiunea cercetarii educationale este de a devansa momentul istoric prin formularea problemelor care de abia se contureaza la orizontul social, de a construi ipoteze plauzibile, de a le verifica experimental si de a pregati astfel solutiile cele mai potrivite pentru momentul respectiv.

Informatizarea invatamantului reprezinta orizontul zilei de astazi

Este unanim acceptata o clasificare a softurilor educationale dupa functia pedagogica specifica pe care o pot indeplini in cadrul unui proces de instruire: exersare, prezentare interactiva de noi cunostinte, prezentarea unor modele ale unor fenomene reale (simulare), testarea cunostintelor, dezvoltarea unor capacitati sau aptitudini printr-o activitate de joc.

Din pacate, a rezultat ca in invatamantul liceal calculatoarele sunt folosite mai ales pentru predarea si invatarea informaticii. In privinta folosirii lor ca instrumente menite sa usureze invatarea altor materii, sunt destul de putin utilizate. Totusi, stiintele beneficiaza de o mai buna reprezentativitate, fiind urmate de limbile straine.

Din studiile intreprinse pe plan international s-au desprins o serie de concluzii interesante cu privire la eficienta utilizarii software-ului educational, dintre care amintim:

aproape toate cercetarile releva avantajele utilizarii calculatoarelor in comparatie cu alte metode;

reducerea timpului de studiu;

atitudinea fata de computer se modifica pozitiv;

utilizarea computerelor este mai eficienta in stiinte decat in domeniul limbilor;

in instruirea asistata de calculator exersarea este eficienta in formarea deprinderilor elementare, in timp ce sistemele tutoriale sunt mai eficiente in formarea deprinderilor intelectuale de nivel superior;

instruirea asistata de calculator este mai eficienta ca instruire complementara, decat ca forma alternativa;

elevii care invata incet si cei ramasi in urma castiga mai mult decat cei fruntasi;

strategiile bazate pe utilizarea calculatoarelor sunt mai eficiente la nivelurile inferioare.

In momentul de fata, in Romania exista software educational realizat in tara in cadrul diferitelor licee, precum si o serie destul de variata de produse straine. Din pacate, acestea din urma, desi beneficiaza de o grafica mai buna, nu corespund cu programa noastra scolara.

ISTORIA DEZVOLTARII TEHNOLOGIILOR INSTRUCTIVE CONTEMPORANE.

Cunostintele, deprinderile si priceperile capatate in universitati de catre specialistii viitori in continuare determina caile de dezvoltare ale societatii. Cercetarile sistematice in domeniul instruirii profesionale continua mai mult de 30 de ani. In universitatile din USA, Japonia, Franta, Rusia s. a. a fost elaborata o multime de sisteme instructive computerizate orientate spre diferite tipuri ale computerelor. Pentru atingerea acestui scop este obligatorie colaborarea specialistilor in domeniul psihologiei, profesorilor diferitelor discipline, programatorilor, constructorilor de computere si asigurarea financiara a acestei elaborari.

In context metodologic desfasurarea pregatirii profesionale asistate de calculator de la inceput a evoluat in doua directii: instruirea programata (sisteme automatizate de instruire) si anexa la computerizarea ramurilor de activitate omeneasca (stiintei, tehnicii, economiei s. a).

De la inceputul anilor 80 se dezvolta intens o directie noua - sisteme intelectuale de instruire (SII), care sunt bazate pe lucrarile din domeniul inteligentei artificiale. Partea globala a SII reprezinta modelele elevului, procesului de instruire insusi, domeniului de obiect pe baza carora se poate crea pentru fiecare elev o strategie rationala a instruirii. Lucrarile in aceasta directie sunt interesante dar la moment se afla in stare de cercetare in laborator.

Aparitia computerelor personale in anii 80 a descoperit in sfera de educatie posibilitati didactice noi. Aceasta este accesibilitatea computerelor, simplificarea comunicarii computerizate si aparitia programelor grafice contemporane. Folosirea ilustratiilor grafice in sistemele computerizate de instruire permite de a mari viteza transmiterii informatiei catre elev si de a ridica nivelul de insusire a acesteea, ceea ce dezvolta intuitia si imaginatia elevului.

In ultimii ani au fost produse niste noutati de perspectiva pentru pregatirea profesionala. Acestea sunt CD-ROMuri, mijloacele instrumentale ale hipertextului, multi- si hipermedia, sistemele de "realitate virtuala". Computerul aprovizionat cu mijloacele tehnice de multimedia permite sa fie folosite posibilitatile didactice ale video- si audioinformaticii. Cu ajutorul hipertextului se pot crea referirile care se incruciseaza in masive textuale, ceea ce usureaza cautarea informatiei dupa cuvinte-cheie. Sistemele hipermedia dau posibilitatea de a lega fragmentele textului, graficile, fotografiile, inregistrarile sunetului, videoclipuri s. a. Folosirea acestor sisteme permite sa fie create si multiplicate indrumari, carti, ghiduri, enciclopedii electronice. Crearea retelelor informationale telecomunicative da un impuls nou sistemelor distante de instruire, asigurand acces la un volum gigantic de informatie.

Mijloacele noi computerizate si cele de programare schimba definirea "tehnologia computerizata" cu cel de "tehnologia informationala", ceea ce determina procesul pastrarii, prelucrarii, reprezentarii si utilizarii informatiei cu ajutorul mijloacelor electronice. Deci, esenta informatizarii invatamantului se determina ca asigurarea conditiilor pentru elevi in vederea accesului liber la baze de date active, arhive electronice s. a. Dupa aceasta terminologie tehnologiile informationale de instruire reprezinta un ansamblu al mijloacelor electronice si modurilor de functionare ale celor, care se folosesc pentru activitatea instructiva. Spre regret aspectele metodice ale tehnologiilor informationale se dezvolta mai incet decat mijloacele tehnice, deoarece in aspect metodic tehnologiile informationale integreaza cunostintele diferitelor stiinte ca psihologia, pedagogia, cibernetica, informatica. In aceasta integratie baza psiho-pedagogica este principala. Anume de aceea ca elaborarea problemelor psiho-pedagogice ramane in urma, este o discordanta intre posibilitatile potentiale si cele reale ale tehnologiilor informationale de instruire.

Necesitatea de a sti bine continutul disciplinelor si de a lua in consideratie specificul instruirii complica elaborarea mijloacelor tehnologiilor informationale de instruire.

RECONSTRUIREA SISTEMULUI DE INVATAMANT IN PERIOADA TRECERII SPRE SOCIETATEA INFORMATIONALA

In perioada anilor 70-80 de la candidatul potential pe orice loc de lucru s-a cerut numai calificarea inalta in domeniul profesional. Azi situatia s-a schimbat: de la candidatul pe loc nou de lucru se cere pregatirea fundamentala de baza pentru investigarea tehnicii complicate si priceperea sa se orienteze in diferite conditii ale vietii. Aceste schimbari globale de cerinte catre noi lucratori care vin la piata de lucru afecteaza si sistemul de invatamant.

Analizand tendintele principale de dezvoltare a sistemelor de invatamant in diferite tari se pot evidentia urmatoarele directii: trecerea la instruirea permanenta; modul deschis, fundamental, umanizat, individual si actualizat de instruire; cu alte cuvinte, invatamantul se orienteze spre individualitatea elevului, ce este imposibil fara dezvoltarea potentialului inovativ al pedagogului. Invatamantul inovativ reprezinta modul de dezvoltare a posibilitatilor elevilor de a actiona comunicativ in conditiile necunoscute.

Clar ca caracterul individualizat al invatamantului contemporan influenteaza si tratarea notiunii "sistemul de invatamant". B.S.Gersunschi subliniaza ca "sistemul de invatamant" se transforma azi din sistemul centralizat de instruire intr-o sfera de servicii instructive flexibila, dinamica, diferentiata si deschisa pentru schimbari operative.

Conditia necesara de realizare a tendintelor dezvoltarii sistemului de invatamant si garantia sustinerii nivelului profesional inalt al profesorilor este informatizarea invatamantului, care asigura dezvoltarea acestor sisteme. Datorita procesului de informatizare pedagogii au primit mijloace noi de instruire si un mediu nou pentru organizarea si dirijarea procesului instructiv.

Tehnologiile informationale noi au schimbat continutul, formele si metodele instruirii. Directia perfectarii cunostintelor "despre ceea ce ." se schimba treptat spre directia perfectarii cunostintelor "despre ceea cum." In acest caz are loc nu inlocuirea simpla unor tehnologii informationale cu altele, ci transformarea lor si aparitia mijloacelor noi de instruire, care provoaca elevii spre a cauta, a alege, a analiza si a insusi sine statator informatia. Deprinderile de informatizare a studierii trebuie sa fie bazate pe teorii, si elevii simt necesitatea de a insusi toate ideile, ipotezele, experientele precedente pentru crearea deprinderii principale - de a gandi despre informatia insusi, inclusiv despre sursele informatiei.

Trasaturi caracteristice ale pedagogiei noi sunt: marirea "greutatii specifice" a lucrului instructiv de proiect si in grupe; scaderea rolului pedagogului in calitate de "sursa a cunostintelor" si marirea rolului pedagogului in calitate de educator; cresterea nivelului de pregatire a elevilor pentru a simti responsabilitatea cu privire la rezultatele studierii si independentei in alegerea directiei si continutului studierii. Acest proces se poate caracteriza astfel:

Etapa 1. Intelegerea necesitatii obiective si esentei procesului de informatizare; insusirea de masa a computerelor, desfasurarea elaborarilor de utilizare a lor in pedagogie; cautarea elementelor noi in continutul stiintelor pedagogice, posibilitatilor si formelor de organizare a invatamantului.

Etapa 2. Familiarizarea activa a tehnologiilor informationale si includerea lor fragmentara in procesul de instruire. Prelucrarea continutului, posibilitatilor si formelor de lucru instructiv. Inceperea insusirii complexelor de sisteme informationale si celor instructive bazate pe computer.

Etapa 3. Reconstruirea radicala a continutului, posibilitatilor si formelor lucrului instructiv pe baza tehnologiilor informationale.

Este evident, ca informatizarea invatamantului superior reprezinta un proces complicat si indelungat, care este legat cu pregatirea metodic-stiintifica a cadrelor didactice si cu stabilirea culturii noi a lucrului pedagogic.

Analizand experienta capatata de catre institutii se poate evidentia niste directii principale de folosire a computerului in procesul de invatamant:

Folosirea computerului pentru demonstrarea si reprezentarea concreta a notiunilor si obiectelor disciplinei de studiu (modelele statice si dinamice ale graficii electronice s. a.).

Folosirea computerului pentru modelarea si reprezentarea concreta a proceselor fizice care au loc in diferite dispozitive (controlul neintrerupt al elevilor, realizarea initierii in instruirea automatizata).

Folosirea computerului in instruirea automatizata (dirijarea stricta a invatarii independente si eliberarea dozata si succesiva a informatiei de studiu pentru elevi; analiza raspunsurilor elevilor s. a.). Eficacitatea acestui mod de invatare depinde in primul rand de calitatea programului de instruire.

Folosirea computerului pentru proiectarea in mod automat a dispozitivelor tehnice complicate (proiecte de curs si de diploma).

Folosirea computerului pentru rezolvarea problemelor de calcul, prelucrarea rezultatelor de masurare si de experimente (confirmarea legilor teoretice, capatarea evaluarilor statistice; excluderea calculelor de volum mare si rutine).

Folosirea computerului pentru controlarea pregatirii elevilor.

Folosirea mijloacelor noi de tehnologie informationala in procesul instructiv este legata strans de deprinderea profesorilor si elevilor de a lucra cu diferite surse de informatie.

Pentru aceasta ei trebuie sa stie:

De a cauta informatia in diferite indrumari electronice, baze de date, dictionare;

De a organiza pastrarea si analiza informatiei, alegerea formelor adecvate de reprezentare a ei;

De a folosi datele capatate pentru rezolvarea problemelor concrete;

De a putea folosi mijloacele de telecomunicare (e-mail, teleconferinte, on-line s. a.) pentru schimbarea informatiei cu alte utilizatoare;

De a naviga si a comunica cu alte utilizatoare intr-o retea electronica;

Figura principala in aceste conditii este profesorul. El foloseste mijloacele noi de instruire in rezolvarea problemelor proprii pedagogice si educative, anume el invata elevilor sa lucreze in mediul telecomunicativ.

In editiile consacrate informaticii si metodicii instruirii computerizarea procesului instructiv se defineste ca un factor actual al organizarii procesului scolar si al instruirii diferitelor discipline.

INSTRUIREA COMPUTERIZATA DIN PUNCTUL DE VEDERE AL STIINTEI CONTEMPORANE DESPRE GANDIRE

Din punctul de vedere al stiintei contemporane despre gandire, scopul principal al instruirii este dezvoltarea posibilitatilor omului de a genera cunostinte noi, pentru ce este necesar de a realiza in instruire conditiile principale ale vietii: conditiile existentei, actiunii si posesiei.

Conditia existentei se determina ca luarea de catre om a oricarei categorii de individualitate (rolul in joc).

Conditia de actiune reprezinta atingerea scopurilor activitatii sau realizarea intentiilor omului.

Conditia de posesie reprezinta posibilitatea omului de a conduce obiecte, energii si spatii.

Deci, pentru atingerea eficacitatii inalte de instruire este necesar de a modela conditiile existentei in procesul de invatamant. In acest caz computerul reprezinta un mijloc efectiv de modelare si de realizare a celor trei conditii.

Prima conditie presupune capatarea de catre elev al unui rol pe parcursul lucrului cu programul de instruire - rolul de cercetator pe parcursul lucrului cu sistema-expert, rolul de constructor pe parcursul lucrului cu programul de construire, rolul de jucator pe parcursul lucrului cu programa de joc.

Conditia a doua necesara este modul de a pune scopul instructiv, care ar da elevului posibilitatea de a insusi acest scop ca un scop propriu pe parcursul indeplinirii sarcinii de studiu.

Conditia a treia presupune prezentarea elevului unei anumite libertati in activitatea de dirijare a obiectelor de studiu in cadrul limitarilor stabilite de catre programul de instruire.

In oricare activitate de invatamant trebuie sa fie cele patru elemente care directioneaza viata - libertatea, obstacolele, scopurile si dreptul la alegere. Toate aceste elemente trebuie sa fie reprezentate in programele efective de instruire:

Dupa recunoasterea dreptului elevului la o anumita activitate de studiu trebuie de determinat precis obiectivele (scopurile) invatamantului, iar pe parcursul lucrului cu un program - scopurile de invatamant in cadrul disciplinei de studiu;

Cadrul programului computerizat trebuie sa fie concordat cu o anumita libertate de alegere, ceea ce inseamna ca sistema de studiu trebuie sa contina un model de reactie a programului la o comanda a elevului;

Elevul la fiecare etapa a lucrului cu un program trebuie sa rezolve o problema anumita care ar sprijini interesul pentru atingerea scopului si ar concentra atentia asupra materialului de studiu.

Activitatea omeneasca la toate etapele vietii este legata strans cu controlul, care este alcatuit din inceputul, schimbarea si oprirea activitatii. Activitatea instructiva trebuie sa reprezinte conditiile pentru autocontrolul elevilor, si in acest caz lucrul cu programul de instruire permite elevului sa inceapa activitatea, sa schimbe sau sa opreasca activitatea lui in dependenta de rezultatul controlului (adica dreptul de a alege), ceea ce procesul de instruire traditionala nu poate sa propuna.

E evident ca crearea programelor de instruire care satisfac toate aceste cerinte este o problema complicata. Rezolvarea ei presupune:

accesul stiintific la punerea scopurilor instructive, la alegerea mediului de obiecte, a mijlocului de realizare a activitatii de invatamant, modelului matematic care descrie reactia sistemei la actiunile elevului.

tehnica de programare contemporana care este tipica pentru programele de joc.

INSTRUIREA LA DISTANTA

Tehnologia informationala noua de instruire reprezinta procesul de capatare de catre elevi si studenti a cunostintelor, care nu este bazat numai pe comunicarea cu profesorul, ci pe folosirea metodelor noi de utilizare mijloacelor computerizate si audio, video-tehnicii. Particularitatile si performantele acestui in comparatie cu formele traditionale sunt:

Computerizarea atinge nu numai deosebite discipline de studiu, dar volumul intreg de discipline, inclusiv si disciplinele fundamentale;

Divizarea traditionala a procesului instructiv in forme de lectie, seminar, lucru independent cu manualul se schimba intr-un unic sistem instructiv bazat pe purtatori magnetici, video-, audio- s. a.

Toate disciplinele sunt unite intr-un mediu unic informational.

Educatia la distanta este o realitate noua si deosebit de complexa, motiv pentru care este definita din perspective diferite de catre diversi autori. Educatia la distanta presupune inscrierea si studiul la o institutie educationala, care asigura materialele didactice pregatite intr-o ordine secventiala si logica pentru ca studentii sa studieze pe cont propriu. In momentul in care fiecare dintre lectii este terminata, studentul trimite catre instructori calificati prin fax, mail, sau computer, produsul muncii sale individuale ce i-a fost incredintata spre corectare, clasare, comentare si ghidare pe problemele subiectului. Sarcinile corectate sunt inapoiate studentului. Acest schimb asigurand o relatie student-profesor personalizata.

Din perspectiva transmiterii informatiilor la distanta: acel mod de furnizare a instructiei (predare a cunostintelor) care nu il constrange pe student cu prezenta fizica in acelasi loc unde se afla si instructorul. In trecut educatia la distanta a insemnat studiul prin corespondenta. Astazi tehnologiile audio, video si informatice sunt moduri de furnizare mult mai raspandite. Azi noi vorbim despre educatie la distanta atunci cand un student si un profesor sunt separati de o anumita distanta fizica si printr-o tehnologie (audio, video, informatica sau de tipar) si fiind adesea conjugata cu comunicarea de tip "fata in fata" pentru a depasi lipsurile instructiei mediate. Aceste tipuri de programe pot oferi adultilor o a doua sansa de a urma un colegiu, ele vin in intampinarea dezavantajelor de timp limitat, dezabilitatii fizice si de distanta sau aduce la zi baza de cunostinte a muncitorilor (oamenilor) in propriile lor locuri de munca.

Sintetizand am putea spune ca educatia la distanta cuprinde diferite modalitati sau tehnologii (corespondenta/tiparituri, audio, video, computer) de furnizare a instructiei, ce presupune departarea fizica a actorilor educatiei (profesor-student), care resimt acest proces ca o experienta specifica de predare-invatare, incercandu-se suplinirea absentei fizice cu o serie de strategii de incurajare a interactiunii dintre profesor-student, student-student, student-continut si care conduce in mod paradoxal la o relatie mult mai personalizata decat in educatia traditionala, in ciuda lipsei relatiei de comunicare de tip "fata in fata".

Elementele definitorii ale educatiei la distanta:

separarea dintre profesor si cel ce invata pe durata cel putin a unei majoritati din timpul fiecarui proces de instructie;

folosirea mass-mediei (in scopuri educationale) pentru a pune in legatura pe student cu profesorul si ca suport de transmitere a continutului cursului;

asigurarea unei comunicari in dublu sens intre profesor/tutore sau agentul educatiei si cel ce invata.

Utile pentru intelegerea mai adecvata a educatiei la distanta sunt si anumite delimitari conceptuale facute de diferiti autori:

Mai intai ea se delimiteaza de conceptul general de educatie. Aceasta este adesea asociata cu un loc si nu cu procesul. Educatia la distanta este tot educatie (inteleasa ca proces), dar acest proces se realizeaza la distanta. Actualitatea educatiei la distanta este flexibilitatea care asigura o intreaga gama de optiuni. Astfel, daca intelegem educatia ca proces de formare a unor capacitati la anumite subiecte prin anumite modalitati de interactiune, educatia la distanta se individualizeaza prin faptul ca foloseste doar anumite modalitati de furnizare a instructiei prin tehnologii (corespondenta, video, audio, calculator) care nu presupun prezenta fizica in acelasi loc si in acelasi timp a studentului si a profesorului. De asemenea nu se confunda cu termenul de invatare deschisa ideea ca studentii se pot inscrie la cursuri sau programe fara constrangeri si ca pot alege sa studieze orice subiect doresc ei.

Se mai diferentiaza si de termenul de invatare la distanta deoarece institutiile/instructorii controleaza furnizarea educatiei, in timp ce studentul este responsabil de invatare. Cu alta cuvinte invatarea la distanta e rezultatul dorit al educatiei la distanta.

Alt termen de care se mai distanteaza este cel de educatie distribuita, care cu scopul unei instructii si invatari optime poate utiliza in amestec mai multe moduri de furnizare a instructiei.

Alta precizare este aceea ca invatarea flexibila nu se suprapune intru totul cu invatarea deschisa, invatarea flexibila, desemnand dinamicele procesului de invatare care au loc intre cel ce invata, expert si resursele de invatare, relatiile care se stabilesc intre aceste trei componente fiind determinate de:

scopul invatarii;

capacitatile celui ce invata, ale expertului si ale resurselor de invatare, si

de nevoile acestora.

In acest model, spre deosebire de alte modele in care studentul este plasat in centru, studentul se plaseaza intr-o relatie echidistanta cu toate celelalte componente sugerand astfel ideea ca si celelalte componente sunt la fel de importante.

In ceea ce priveste elementele de o importanta esentiala pentru eficacitatea oricarui program de educatie la distanta autorii au puncte de plecare diferite. Sintetizand insa se constata ca absolut toate elementele care fac parte din educatia la distanta joaca un rol mai mult sau mai putin important in atingerea scopurilor ei, ca toti factorii implicati isi spun intr-o masura mai mare sau mai mica cuvantul.

Incepand cu resursele umane:

studentii (cu motivatia, pregatirea lor anterioara si capacitatile lor);

facultatea (instructorul care trebuie sa dezvolte o intelegere a caracteristicilor si a nevoilor studentilor, sa-si adapteze stilul de predare, sa stie sa foloseasca tehnologia, sa fie in acelasi timp si un facilitator al invatarii si un furnizor de informatii, dar si pregatirea/antrenarea instructorului);

facilitatorii (care trebuie sa actioneze ca o punte intre profesor si student, sa-i inteleaga si pe unii si pe altii, sa instaleze echipamentul, sa colecteze evaluarile/testele si sa actioneze ca ochii si urechile instructorului de site);

personalul (de sprijin) auxiliar (care inregistreaza studentii, multiplica si distribuie materialele, comanda manualele, asigura protectia copyright, planifica facilitatile, face rapoarte de desfasurare pe nivele, organizeaza resursele tehnice, - ei de fapt reprezinta eroii "din umbra" ai educatiei la distanta);

administratorii ('care aduc consensul, iau decizii si arbitreaza, - sunt mai mult decat oameni ai ideii' Dr. Barry Willis;

Continuand cu suportul tehnologic: tehnologiile selectate, (pe baza solutiilor care raspund nevoilor identificate intr-o maniera eficienta sub raportul costului);

Apoi cu factori ce tin de managementul programului enumerati in Abecedarul educatiei la distanta: managementul programului care trebuie sa raspunda nevoilor studentilor, sa asigure resursele necesare, echipamentul necesar si serviciile de sprijin a studentilor.

Alte aspecte manageriale includ: folosirea programei, integrarea educatiei la distanta in curriculum, dezvoltarea facultatii, asigurarea rezolvarii sarcinilor de lucru date de instructor, compensarea si stimulentele instructorului, antrenarea facilitatorilor, obtinerea de facilitati speciale de care ar putea fi nevoie, designul cursului, evaluarea programului. Si in final ca ordine cronologica dar nu in ultimul rand ca importanta - factorii ce tin de calitatea si maiestria de constructie a programelor identificati in designul instructional, dezvoltarea si implementarea instructionala.