Instrumente sintetice - indici bursieri

Instrumente sintetice

Indici bursieri

Definitie si clasificare

Indicii bursieri sunt produse sintetice a caror evolutie arata evolutia cursului valorilor mobiliare ce se tranzactioneaza pe o anumita piata. Aparitia lor este legata de necesitatea unui produs prin care sa se realizeze urmarirea in ansamblu a pietei pe care se calculeaza si care sa nu reflecte doar evolutia unui singur titlu cotat ci a titlurilor reprezentative pentru piata in cauza.

Primii indici bursieri au fost creati pe pietele americana si londoneza: Dow Jones Industrial Average, la Bursa din New York in 1896, apoi indicele britanic FT-SE 30, mai tarziu indicele japonez NIKKEI.

Acesti primi indici bursieri erau calculati pe baza actiunilor apartinand de regula aceleiasi ramuri de activitate si de aceea aveau o capacitate de informare limitata vis-a-vis de piata in ansamblul ei.

Acest inconvenient a fost depasit prin aparitia indicilor de a doua generatie care cuprind un numar mai mare de titluri provenind din mai multe ramuri ale economiei astfel incat evolutia respectivului indice sa fie reprezentativa pentru imaginea de ansamblu a pietei pe care se calculeaza.

Desi initial indicii bursieri au luat in considerare numai actiunile, odata cu dezvoltarea pietelor de capital si a diversificarii produselor bursiere au luat nastere si indici care au in componenta lor obligatiuni sau titluri emise de fonduri mutuale.

Criteriile de selectare a valorilor mobiliare care compun indicele bursier sunt urmatoarele:

a.                grad de capitalizare bursiera ridicat;

b.               grad mare de dispersie, ceea ce presupune o foarte mare difuziune a valorilor mobiliare in randul detinatorilor;

c.                cotarea sa se faca prin sistemul bursei informatizate;

d.               structura valorilor mobiliare din compozitia indicelui sa urmeze repartitia pe domenii de activitate a titlurilor inscrise in cota oficiala a bursei.

Cresterea sau scaderea indicelui bursier cu un anumit numar de puncte este rezultatul modificarii intr-un sens sau altul a cererii si ofertei pentru hartiile de valoare care intra in structura indicelui de bursa respectiv.

Indicii bursieri se clasifica dupa mai multe criterii dupa cum urmeaza :

Dupa valorile mobiliare in raport de care se construieste indicele, se deosebesc urmatoarele categorii de indici:

t         Indici bursieri pentru actiuni;

t         Indici bursieri pentru obligatiuni;

t         Indici pentru titluri emise de fondurile mutuale si alte institutii de acest fel.

Cei mai raspanditi indici care se calculeaza in aproape toate tarile din lume unde exista o piata de capital sunt indicii pentru actiuni cum ar fi:

Dow Jones Industrials Average, Nasdaq 100 (in SUA),

indicii FT-SE (in Marea Britanie);

Nikkei si Topix (in Japonia);

CAC-40 (in Franta);

In functie de algoritmul de calcul, indicii se impart in:

t         Indici din prima generatie, care se calculeaza, in general, ca o simpla medie aritmetica a cursului actiunilor componente, si care sunt formati din actiuni dintr-un numar redus de ramuri economice si deci cu o relevanta redusa pentru situatia de ansamblu a pietei.

t         Indici bursieri din generatia a doua care iau in considerare un numar mai mare de actiuni(unele depasesc 2000) ce provin din mai multe domenii de activitate si sunt ponderati cu capitalizarea bursiera(de exemplu indicele CAC 40);

In functie de tipul pietei de capital pe care sunt calculati indicii, exista:

t         indici specifici pietei bursiere (cum este indicele BET);

t         indici ai pietei extrabursiere (ca, de exemplu, indicele RASDAQ-C).

In functie de gradul de cuprindere, indicii bursieri se clasifica in:

t         indici generali ai pietei, care cuprind actiuni apartinand mai multor domenii de activitate cautand sa exprime cat mai bine structura pietei respective si evolutia economiei in ansamblul ei (Nasdaq-100, CAC-40,  DAX, BET);

t         indici sectoriali, care reflecta evolutia unui singur sector al economiei: industria automobilelor, industria extractiva, industria alimentara, industria farmaceutica, transporturi, constructii, tehnica de calcul si informatica, publicitate si mass-media, banci, asigurari, alte servicii financiare, utilitati publice etc.

In functie de intervalul la care sunt calculati, indicii se impart in:

t         indici calculati in timp real, de obicei la intervale cuprinse intre 15 secunde si un minut (majoritatea indicilor existenti la ora aceasta in lume);

t         indici calculati doar la sfarsitul zilei de tranzactionare.

In raport de institutia care calculeaza indicele se intalnesc:

t         indici oficiali, calculati de catre organismele abilitate prin reglementarile pietei de capital respective( BET);

t         indici neoficiali calculati de institutiile pietei de capital in colaborare cu publicatii financiare, cum ar fi "The Wall Street Journal", pentru indicele Dow Jones sau "Financial Times", pentru indicii FT-SE; diverse publicatii economico-financiare; indici calculati de catre societati de valori mobiliare, firme de consultanta si alte institutii financiare.

in functie de posibilitatea de a construi produse bursiere derivate plecand de la indici bursieri (posibilitatea incheierii de contracte asupra indicilor bursieri):

■ indici negociabili, care sunt utilizati pe pietele derivate ca active suport (BET);

■ indici nenegociabili care, prin modul de constructie (de conceptie) sau printr-o interdictie expresa a creatorilor, nu pot fi utilizati in acest scop

dupa modul de ponderare a pretului, sub raportul formulei de calcul:

medie aritmetica simpla (DJIA);

medie aritmetica ponderata (Nikkei);

medie geometrica (Value Line).

dupa arealul cuprins in evaluare, exista:

indici nationali, care cuprind titluri cotate pe una sau mai multe piete secundare nationale (S&P 500);

indici regionali, cuprinzand titluri dintr-o anumita zona geografica (CESI - Central European Stock Index) sau un anumit tip de piete.

Constructia indicilor bursieri[2]

La elaborarea unui indice bursier este necesara parcurgerea mai multor etape pentru ca respectivul indice sa fie reprezentativ pentru piata pe care se calculeaza:

Stabilirea numarului de titluri si selectarea esantionului, a valorilor mobiliare ce vor fi incluse in indice. Selectarea titlurilor trebuie sa aiba in vedere identificarea celor mai reprezentative titluri, pentru a exprima evolutia generala a pietei analizate. Indicele calculat va fi reprezentativ pentru evolutia intregii piete bursiere, daca va cuprinde doar o parte din titlurile cotate pe respectiva piata dar cu cea mai mare pondere in tranzactiile zilnice. Pastrarea relevantei indicelui ulterior momentului constituirii sale se realizeaza prin identificarea valorilor selectate initial care si-au pierdut din importanta si inlocuirea lor cu altele care prezinta atractivitate in prezent.

Determinarea ponderarii titlurilor. Ponderarea se poate face in functie de una din metodele urmatoare:

o pondere egala;

o pondere functie de volumul tranzactiilor bursiere;

o functie de pret sau capitalizarea bursiera.

In functie de metoda de agregare a preturilor actiunilor pentru calculul valorii indicelui - medie aritmetica simpla sau ponderata, medie geometrica - poate rezulta si relevanta mai mare sau mai mica a indicelui.

Daca indicele se calculeaza pe baza unei medii aritmetice simple a preturilor actiunilor in componenta indicelui, pretul este cel care determina ponderea actiunii in valoarea indicelui, fara nici o legatura cu importanta economica sau dimensiunile emitentului(dupa aceasta metoda se calculeaza in principal indicii bursieri de prima generatie ca Nikkei). Cu cat numarul actiunilor in componenta indicelui este mai mic, cu atat o variatie importanta de pret a unei actiuni va afecta mai mult valoarea indicelui.

Indici calculati pe baza unei medii .aritmetice ponderate (ponderati cu capitalizarea bursiera) reprezinta majoritatea indicilor actuali, de regula indicii bursieri de generatia a doua, cum ar fi S&P 500, FTSE 100 sau NASDAQ Composite Index. Astfel de indici pot fi folositi ca activ suport pentru contracte futures si optiuni in masura in care nu sunt compusi dintr-un numar prea mare de titluri si chiar in gestiunea portofoliilor datorita faptului ca pot fii imitati foarte usor ca structura.

Indici bursieri calculati pe baza unei medii geometrice a variatiei relative a preturilor componentelor, sunt o raritate (de exemplu Value Line Index).

Realizarea formulei indicelui. De regula, in constructia unui indice bursier  (de generatia a doua) se foloseste o relatie de genul:

unde:

B = baza, valoarea de baza a indicelui, punctul de plecare la momentul de referinta;

= cantitatea totala din titlurile i existenta pe piata la momentul t;

= pretul actiunilor i.la data de referinta (la stabilirea bazei de calcul);

= pretul actiunilor i la momentul actual (t), de calcul al indicelui.

n = numarul actiunilor din portofoliul indicelui.

Alegerea datei de referinta si a bazei de plecare, de regula, dar nu obligatoriu baza 100 sau 1.000. Sunt insa si indici pentru care punctul de referinta este prima valoare efectiv calculata pentru indice (astfel, pentru indicele Dow Jones valoarea de start a fost 40,94 puncte). Uneori, pentru a permite largirea orizontului investitorilor, mai ales la aparitia unui nou indice se practic[ calcularea sa pe o perioada anterioara momentului crearii.

Exemple de indici bursieri

Cel mai cunoscut dintre indicii de bursa este Dow Jones, denumit dupa numele a doi celebri specialisti financiari: Charles Dow si Edward Jones. El reflecta activitatea bursei de pe Wall Street.

In structura acestui indice sunt incluse 30 de valori ale unor firme industriale inscrise in cotatia oficiala a bursei. Desi, in mod traditional, se vorbeste despre indicele Dow Jones ca despre o medie a cursurilor actiunilor componente, din punct de vedere practic, el se calculeaza in prezent nu prin insumarea cursurilor celor 30 de actiuni si impartirea sumei la numarul actiunilor componente (asa cum se facea la inceput, ca o medie aritmetica simpla), ci prin divizarea sumei cursurilor la un coeficient stabilit de NYSE, care variaza intre 0,75 si 0,9. Modificarea coeficientului respectiv ia in considerare schimbarile care apar in valoarea unitara de piata a titlurilor componente ale indicelui in urma fuzionarilor, divizarilor sau altor asemenea situatii.

Prin urmare, indicele Dow Jones nu arata cursul mediu al actiunilor componente, ci doar reflecta nivelul pietei intr-un anumit moment, in raport cu un moment de referinta. De aceea, el se exprima in puncte. De exemplu, o crestere a indicelui de la 3.200 de puncte, in momentul t₀, la 3.250 de puncte, in momentul t₁, inseamna o tendinta de crestere a pietei, deci un avans cu 50 de puncte sau cu 1,5%. Pe langa Dow Jones Industrials, care, prin traditie, este cel mai utilizat indice bursier, se determina indici asemanatori si pentru 20 de firme din domeniul transporturilor (Dow Jones Railroad Average),pentru serviciile publice, cuprinzand 15 firme (Dow Jones Utility Average), sau un indice compus, care reflecta cursurile celor 65 de actiuni, din indicii sectoriali (Dow Jones Composite).

Indicele bursier Dow Jones Industrial Average (DJIA) - este important pentru oamenii implicati in activitatea bursiera  si pentru intreaga lume de afaceri, deoarece reflecta miscarea de ansamblu a pietei bursiere, tendintele de crestere sau de scadere, orientand investitorii in optiunile lor. O crestere durabila a indicilor inseamna o bursa puternica, atractiva, care reflecta optimism in cercurile de afaceri. Dimpotriva, o tendinta descendenta durabila a indicilor inseamna o piata slaba, lipsita de interes pentru tranzactii, care insufla pesimism in cercurile de afaceri.

Urmarirea indicilor este necesara si pentru a aprecia performantele unei actiuni individuale in raport cu tendinta pietei. Daca cursul actiunii respective scade in timp ce trendul pietei este stabil sau in crestere, inseamna ca firma este evaluata negativ de catre piata, ca exista riscuri in pastrarea actiunii. Daca un intreg sector industrial este evaluat de piata sub tendinta medie, inseamna ca acel sector se confrunta cu probleme economice, ca evolutia sa viitoare este pusa sub semnul intrebarii.

Introducerea unui titlu de valoare in componenta indicelui reprezentativ al bursei reprezinta o consacrare pentru acea companie, actiunile sale fiind considerate valori sigure. De altfel, compozitia pe actiuni a indicilor Dow Jones s-a schimbat de mai multe ori, reflectand modificarile in ierarhia firmelor americane reprezentative.

Indicele japonez NIKKEI a fost realizat in 1950 in asociere cu cotidianul Nihon Keizai si include in structura lui titluri emise de 225 de firme cotate la Tokyo Stock Exchange si este un indice de prima generatie.

Indicele Financial Times include 30 de valori emise de firme industriale din Marea Britanie si se calculeaza ca o medie geometrica a preturilor.

Indicii din generatia a doua vizeaza urmatoarele aspecte mai importante:

structura indicelui bursier, compusa dintr-un esantion selectiv de firme, are in vedere faptul ca acesta trebuie sa exprime evolutia generala a cursurilor hartiilor de valoare pe piata respectiva;

fiecarei hartii de valoare incluse in structura indicelui bursier i se atribuie o anumita importanta in functie de marimea dividendelor. Din acest punct de vedere sunt posibile trei solutii: pondere egala pentru toate titlurile, pondere bazata pe capitalizarea bursiera (ponderea in indice este cu atat mai mare cu cat dividendele pe actiune sunt mai mari) si fara pondere, adica prin luarea in considerare numai a cursurilor hartiilor de valoare;

alegerea datei de referinta pentru care indicele bursier aferent se echivaleaza cu 100 de puncte. Indicele specific oricarei alte perioade exprima o crestere sau o diminuare fata de perioada de baza considerata.

Unul dintre cei mai cunoscuti indici de a doua generatie este TOPIX (Tokyo Stock Price Index), introdus la Bursa de Valori din Tokio in iulie 1969. El exprima evolutia cursurilor cotate in prima sectiune a bursei din capitala nipona (1.150 de actiuni comune). Baza de calcul al indicelui (data de referinta) este prima zi de tranzactii a anului 1968 (4.01.1968), iar valoarea agregata a acestuia se calculeaza prin multiplicarea numarului de actiuni cotate pentru fiecare companie listata cu pretul unitar al titlului si insumarea produselor respective. Determinarea nivelului indicelui se face prin impartirea valorii agregate de piata din perioada data la valoarea din data de referinta (valoarea de piata din perioada de baza).

Indicele C.A.C.40 a fost creat la data de 15 iunie 1988 pe piata franceza si este calculat pornind de la cursurile, ponderate de capitalizarea bursiera, a 40 de actiuni cotate pe piata la incheierea lunara a Bursei din Paris.

El exprima in orice moment (difuzare la fiecare 30 de secunde) raportul capitalizari bursiere (produsul intre cursul actiunii si numarul de titluri) instantanee a 40 de valori cu capitalizarea bursiera de referinta (baza 1000) la 31 decembrie 1987. In cazul de fata, aceasta capitalizare este ajustata atunci cand se opereaza cu titluri.

C.A.C. 40 = 1.000 x

Principalii indici bursieri sunt aratati in tabelul urmator:

Indici bursieri

Indicii pietei de capital din Romania

Indicele BET

Numele oficial al indicelui este, in limba romana, "Indicele Bursei de Valori Bucuresti", iar in limba engleza Bucharest Exchange Trading (abreviat BET).

Data de referinta a indicelui este 19 septembrie 1997, data de start 22 septembrie 1997, iar valoarea de start 1000 de puncte de indice.

BET se calculeaza si se publica atat in lei (BET RON), cat si in dolari si in EURO.

Indicele BET este un indice ponderat cu capitalizarea bursiera si este creat pentru a reflecta tendinta de ansamblu a celor mai lichide zece actiuni tranzactionate la prima categorie a Bursei de Valori Bucuresti. Cosul indicelui BET cuprinde actiunile celor mai lichide 10 societati listate pe piata reglementata BVB, la Categoria I si II, cu exceptia societatilor de investitii financiare tranzactionate pe piata reglementata administrata de BVB, a fondurilor de investitii si altor entitati asimilabile acestora.

Una din cele mai importante functii ale indicelui BET, ca si ale altor indici bursieri este faptul ca se constituie drept suport pentru tranzactii derivate (futures si optiuni).

Indicele BET este calculat ca o medie ponderata cu capitalizare a preturilor celor mai lichide actiuni cotate la Bursa de Valori Bucuresti. Valoarea preturilor din fiecare zi este raportata la preturile corespunzatoare din data de referinta.

Formula de calcul este:

,

unde:

N = numarul de actiuni din portofoliul indicelui (10 actiuni);

p_i0 = pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul de referinta t=0 (19 septembrie 1997);

p_it = pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul curent t;

q_i0 = numarul total de actiuni emise din actiunea i la momentul t = 0.

Pentru a compara orice efect artificial asupra pretului de tranzactionare datorat masurilor de divizari/consolidari de actiuni, fuzionari ale firmelor sau orice modificari ale capitalului social al unei societati aflate in portofoliul indicelui, valoarea indicelui este ajustata cu un factor de corectie f in ziua in care are loc schimbarea care afecteaza pretul. Factorul f asigura continuitatea si comparabilitatea valorilor indicelui.

,

Daca unele dintre actiunile incluse in structura nu mai corespund regulilor de tranzactionare, in timp ce altele sunt tranzactionate conform acestor reguli, se impune actualizarea portofoliului indicelui. In acest caz factorul de corectie este recalculat, pentru a compune modificarea respectiva. In acest mod, se asigura cerinta potrivit careia indicele trebuie sa reflecte zilnic modificarile preturilor actiunilor fata de preturile aceleiasi actiuni la un moment de referinta considerat.

Comitetul indicelui:

In conformitate cu decizia Comitetului Bursei, Comitetul Indicelui este responsabil pentru toate operatiunile referitoare la componenta indicilor bursieri si la regulile aplicabile acestora.

Comitetul Indicelui este abilitat sa adopte decizii privind respectarea regulilor de selectie precum si a metodologiei de calcul a indicelui.

Comitetul Indicelui se intruneste lunar, in vederea analizarii si aprobarii deciziilor privind actualizarea indicelui.

De asemenea, Comitetul Indicelui transmite propuneri Comitetului Bursei vizand marketing-ul indicelui (orice utilizare comerciala a indicelui) sau pentru orice potentiala utilizare a acestuia drept baza pentru instrumentele derivative.

Incepand cu 25 Septembrie 2000, Comitetul Indicelui a hotarat ca portofoliul indicelui sa fie actualizat lunar (fata de actualizarea trimestriala, stabilita anterior). De asemenea, a fost introdus un nou criteriu pentru calcularea factorilor de ponderare care consta in limitarea ponderii unui simbol in indice la maximum 25%. Acesta limita a fost modificata la 20% in data de 23 septembrie 2004.

Reguli de selectare a societatilor in portofoliul indicelui:

• societatile trebuie sa dispuna de cea mai mare capitalizare bursiera; de asemenea, suma capitalizarii societatilor ale caror actiuni sunt incluse in portofoliul indicelui BET trebuie sa reprezinte cel putin 60% din capitalizarea bursiera totala;
• selectarea societatilor trebuie sa asigure diversificarea portofoliului indicelui;
• actiunile societatilor incluse in indice trebuie sa fie cele mai lichide; deasemeni, valoarea totala tranzactionata a actiunilor incluse in portofoliul indicelui trebuie sa reprezinte cel putin 70% din valoarea totala tranzactionata in BVB.

Criteriile prezentate anterior sunt revizuite lunar prin analizarea performantelor societatilor care compun portofoliul indicelui (cosul indicelui) precum si a societatilor recent listate, in vederea unor posibile actualizari a componentei indicelui (inlocuiri).

Valoarea indicelui este calculata in timp real si afisata pe tabela electronica a bursei, pe toate terminalele agentilor din ringul Bursei sau conectate la distanta la sistemul de tranzactionare automata.

Indicele este preluat in timp real de catre agentiile de stiri REUTERS (pagina BETI) si Dow Jones Telerate.

Evenimente care determina ajustari ale indicelui BET:

Ajustarea indicelui este determinata de urmatoarele evenimente principale:

divizari (splits) sau consolidari ale actiunilor incluse in portofoliul indicelui;

modificarea componentei indicelui (inlocuirea unui simbol in portofoliul indicelui);

modificari survenite in capitalizarea unei societati ale carei actiuni sunt incluse in portofoliul indicelui, care ar duce la depasirea limitei ponderii procentuale admise in capitalizarea totala a simbolurilor incluse in indice;

modificari de capital (majorari / diminuari) pentru o societate ale carei actiuni sunt incluse in indice.

De asemenea, se recalculeaza si factorul de ponderare pentru acele

simboluri ajustate anterior la limita procentuala prezenta din capitalizarea totala a portofoliului indicelui.

Indicele BET-C

Indicele compozit BET-C este al doilea indice oficial al Bursei de Valori Bucuresti. Construirea acestui indice s-a impus din necesitatea unei reprezentari complete a evolutiei preturilor actiunilor tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti. Data de referinta a indicelui a fost 16 aprilie 1998, iar valoarea de referinta tot 1000 de puncte ca si in cazul indicelui BET.

Indicele BET-C a fost calculat pe baza aceleiasi formule ca si indicele BET, dar cu o baza de reprezentare mult mai larga care sa acopere ansamblul titlurilor tranzactionate. Calculul indicelui se bazeaza pe media ponderata cu capitalizarea bursiera a preturilor actiunilor aflate in portofoliul indicelui. Preturile folosite au fost preturile medii la data de referinta. Calculul este similar cu cel al indicilor de generatia a doua (S&P 500, FT/SE 100, CAC/40 etc.). Datorita faptului ca scopul principal de creare a indicelui compozit este de a reflecta evolutia tuturor actiunilor tranzactionate, in cazul indicelui intra automat noile societati pe masura ce sunt cotate, in ziua urmatoare dupa formarea pretului de piata. Indicele este racordat cu un factor de corectie in ziua in care are loc modificarea de structura. Factorul de corectie este valoarea indicelui din ziua anterioara modificarii cosului indicelui. Noile ponderi rezultate dupa fiecare modificare a cosului sunt comunicate Societatilor de Valori Mobiliare membre ale Asociatiei Bursei.

Indicele BET-C este exprimat atat in lei, cat si in USD, fiind un indicator util pentru investitorii romani si straini. Exprimarea in USD se realizeaza prin convertirea preturilor in lei la cursul BNR din ziua respectiva.

Ajustarea indicelui BET-C utilizeaza urmatoarele metode:

- modificarea factorilor de ponderare

- modificarea valorii indicelui prin aplicarea unui factor de corectie (regula similara cu cea utilizata pentru indicele BET ).

Valoarea indicelui este calculata in timp real si afisata atat pe tabela electronica, cat si pe toate terminalele agentilor din ringul Bursei sau conectate la distanta la sistemul de tranzactionare automata. Ca si indicele BET, este preluat in timp real de catre agentiile de stiri REUTERS si Dow Jones Telerate. Valorile de inchidere sunt incluse in sumarul tranzactiilor emise zilnic de catre Bursa, precum si in Buletinele Bursei.