Impozitul pe profit in viziunea contabila internationala

Impozitul pe profit in viziunea contabila internationala

Persoanele juridice straine care obtin venituri in Romania prin intermediul sediului permanent133 au obligatia de a plati impozit pe profit pentru profitul impozabil atribuibil acestuia.

Profitul impozabil al sediului permanent se determina prin tratarea acestuia ca persoana separata si prin utilizarea regulilor preturilor de transfer intre persoana juridica straina si sediul sau permanent.

La stabilirea pretului de piata al transferurilor efectuate intre persoana juridica straina si sediul sau permanent se utilizeaza regulile de transfer, reglementate de normele metodologice de aplicare a Codului fiscal si liniile directoare privind preturile de transfer, emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.

La determinarea profitului impozabil se iau in calcul numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent si cheltuielile efectuate in scopul obtinerii acestor venituri.

Înainte de a desfasura activitate printr-un sediu permanent in Romania, reprezentantul legal al persoanei juridice straine este obligat sa inregistreze sediul permanent la autoritatea fiscala competenta.

Persoanele juridice straine care obtin venituri din proprietati imobiliare sau din vanzarea-cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoana juridica romana au obligatia de a plati impozitul pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.

Veniturile din proprietatile imobiliare situate in Romania includ urmatoarele:

ü    veniturile din inchirierea sau cedarea folosintei proprietatii imobiliare situate in Romania. Profitul impozabil, in cazul vanzarii unor proprietati imobiliare in Romania reprezinta diferenta dintre valoarea rezultata din vanzarea si costul de cumparare, construire sau imbunatatire a proprietatii, redus cu amortizarea fiscala aferenta, comisioanele, taxele sau alte sume platite aferente vanzarii se scad si ele din valoarea realizata. În cazul inchirierii sau cedarii folosintei proprietatii profitul impozabil se determina ca diferenta intre veniturile obtinute si cheltuielile efectuate in scopul realizarii acestora;

ü    castigul din vanzarea-cesionarea drepturilor de proprietate sau al oricaror drepturi legate de proprietatea imobiliara situata in Romania

ü     castigurile obtinute in urma vanzarii-cesionarii titlurilor de participare detinute la o persoana juridica, daca jumatate din valoare mijloacelor fixe sunt direct sau indirect, proprietati imobiliare situate in Romania. Astfel de castiguri se determina ca diferenta intre veniturile realizate din vanzarea-cesionarea titlurilor de participare si costul de achizitie al acestora, inclusiv comisioane sau taxe aferente achizitionarii unor astfel de titluri de participare;

ü     venituri obtinute din exploatarea resurselor naturale situate in Romania, inclusiv castigul din vanzarea-cesionarea oricarui drept aferent acestor resurse naturale.

O persoana juridica romana care obtine profit impozabil din activitati desfasurate printr-un sediu permanent pe teritoriul altui stat, va plati impozit, calculat la nivelul activitatii intregii societati potrivit reglementarilor fiscale romanesti.

În concluzie, pentru a i se acorda credit fiscal aferent acelui sediu permanent contribuabilul este obligat sa calculeze impozitul pe profiturile aferente, potrivit legilor fiscale romanesti.

Deducerea din impozitul pe profit datorat in Romania se va face pe baza documentelor care atesta plata, confirmata de autoritatile fiscale straine.

În general, impozitul pe profitul societatii a ajuns sa fie foarte controversat, astfel incat unii economisti sau politicieni au sugerat anularea lui. Printre acestia se distinge profesorul american Milton Friedman, laureat al premiului Nobel care afirma ca: "cea mai buna solutie ar fi desfiintarea impozitului asupra societatilor, dar atat timp cat acest impozit se mentine, nu exista nici o justificare pentru a permite reduceri de impozite, adica detasari, pentru contributiile acordate institutiilor de caritate si de invatamant; aceste contributii ar trebui acordate de indivizii care, in societatea noastra, sunt in cele din urma detinatorii proprietatii".

Neajunsurile impozitului pe profit pot fi sintetizate in urmatoarele directii:

ü     societatile nu au capacitati speciale de impozitare si impozitarea venitului personal este suficienta (tehnica integrarii totale);

ü     societatile deplaseaza impozitul asupra altor platitori, transferandu-l asupra clientilor prin practicarea de preturi ridicate sau asupra salariatilor prin neacordarea salariilor la nivelul muncii prestate;

ü     impozitul pe profit nu este neutru, deoarece baza impozabila prin cheltuieli nedeductibile sau venituri neimpozabile este greu de definit;

ü     apare problema dublei impozitari si prin impozitarea dividendelor.

Referitor la proportionalitatea cotei aplicate indiferent de marimea profitului, acesta este un fapt agreat de practica fiscala larga, deoarece societatile nu sunt persoane fizice carora sa li se aplice principiul echitatii. În plus rata unica limiteaza si posibilitatile de evaziune fiscala. Totusi, in multe tari exista rate mai scazute pentru companiile mici si mijlocii care nu au nivel de competitivitate ridicat dar valorifica resurse sau traditii locale.

Se pune problema daca nu este bine sa se practice progresivitatea impozitarii, adica pentru niveluri ridicate de profit sa se practice impozitarea in transe progresive. Astfel de impozitare este practicata in Elvetia, una din tarile dezvoltate din punct de vedere economic. Progresivitatea ar mari contributia la formarea bugetului public in functie de puterea economica, ar asigura echitatea si in randul persoanelor juridice. Transele de impozitare nu trebuie sa descurajeze cresterea profitului. Însa, consideram ca proportionalitatea impozitarii intr-o cota rezonabila creata sa elimine alte forme de impozit, este cea mai buna, incurajand astfel concurenta pentru obtinerea de produse calitative, competitive si profitabile.

Pierderile fiscale externe, se deduc doar in limita veniturilor obtinute in strainatate. Pierderile realizate printr-un sediu permanent din strainatate se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursa de venit. Acestea se raporteaza si se recupereaza in urmatorii 5 ani fiscali consecutivi.