Impozitul pe profit

Impozitul pe profit

În cadrul amplului proces al reformei fiscale din Romania, impozitului pe profit ii revine un loc deosebit, atat prin prisma contributiei sale la formarea veniturilor bugetului public, cat si prin influenta sa asupra structurii de ansamblu a veniturilor economiei nationale. Instituirea acestui impozit in practica noastra fiscala s-a realizat in faza incipienta a perioadei de tranzitie. În acest scop, a fost edictata o lege speciala vizand reglementarea detaliata a impozitului pe profit, prin care au fost excluse modalitatile anterioare de impunere diferentiata a beneficiilor.

Impozitul pe profit, indiferent ca se numeste asa sau este cunoscut sub numele de impozit pe societati, este una dintre sursele importante de venituri pentru bugetele tarilor europene.

Scopul final al activitatilor economice si preocuparea primordiala a managerilor intreprinderii o reprezinta maximizarea valorii profitului si implicit, obtinerea unei rentabilitati cat mai ridicate.

Impozitul pe profit este un impozit personal, iar in cadrul reformei fiscale din Romania, ocupa un rol important atat in prisma contributiei sale la formarea veniturilor bugetare cat si prin influentarea activitatilor generatoare de profit.

Randamentul fiscal al impozitului pe profit este in general scazut, deoarece exista multiple posibilitati de evaziune fiscala, insa, cu toate acestea are un rol foarte important in cresterea ponderii impozitelor directe in sistemul fiscal romanesc.

Baza legala pentru determinarea impozitului pe profit o constituie Codul Fiscal, precum si normele metodologice de aplicare a acestuia cu modificarile si completarile ulterioare.

Norma contabila internationala IAS 12 "Impozitul pe profit" are ca obiectiv tratamentul contabil al consecintelor fiscale curente si viitoare privind impozitul pe profit, precum si prezentarea impozitului pe profit in situatiile financiare si prezentarea informatiilor legate de impozitul pe profit.

În categoria platitorilor de impozit pe profit sunt cuprinse persoanele juridice romane si straine care desfasoara activitati lucrative permanente in Romania, cat si persoane juridice romane si straine asociate cu parteneri romani pentru toate veniturile realizate de acestia. Tot in aceasta categorie intra si activitatile economice ale institutiilor bugetare - organizate pentru realizarea de venituri extrabugetare - in conditiile legii.

Contribuabilii exceptati de la plata impozitului pe profit, sunt: trezoreria statului, institutiile publice, persoane juridice romane care platesc impozit pe veniturile microintreprinderilor, fundatiile romane constituite conform actelor normative in vigoare, activitatea cultelor religioase, institutiile de invatamant particular acreditate si cele autorizate, asociatiile de proprietari constituite pentru administrarea locuintelor din blocuri, fondul de garantare a depozitelor din sistemul bancar, fondul de compensare a investitorilor infiintat potrivit legii, organizatiile non profit, sindicale si patronale pentru anumite venituri.

Cota de impozitare a profitului inainte de anul 2005 a fost de 25% exceptie facand Banca Nationala a Romaniei a carei profit se impoziteaza cu cota de 80%. Prin modificarile aduse Codului Fiscal121, cota de impozit pe profit care se aplica in prezent profitului impozabil al majoritatii entitatilor patrimoniale, este de 16%.

Contribuabilii care obtin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de noapte si a cazinourilor sunt obligati la plata unei cote de 5% asupra veniturilor inregistrate din aceasta activitate.

O prevedere noua fata de reglementarile anterioare este aceea ca orice majorare a capitalului social pe seama profitului sau a rezervelor se impoziteaza cu o cota de 5%.

Cota de impunere pentru venitul impozabil obtinut din lichidarea sau dizolvarea unei persoane juridice de catre actionari/asociati persoane fizice, este de 16%.

Contribuabilii care fac dovada incasarii intr-un cont bancar din Romania, a unor venituri in valuta din exporturile bunurilor rezultate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, precum si din prestari servicii platesc un impozit pe profit aferent de 5% (pana in anul 2001), 6% (anul 2002), 12.5% ( anul 2003), 25% (anul 2004) si 16% (din anul 2005 pana in prezent). Sumele aferente reducerii de impozit pe profit se repartizeaza ca surse proprii de finantare.

Pe baza reglementarilor in vigoare122 impozitul pe profit se reduce cu 50% pentru profitul utilizat in anul fiscal curent pentru investitii, in active corporale si necorporale, definite potrivit Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporate si necorporale, cu modificarile ulterioare, destinata activitatii pentru care contribuabilul este autorizat. Sumele aferente reducerii se repartizeaza ca surse proprii de finantare.

Parte din profitul brut reinvestit de catre intreprinderile mici si mijlocii nu se impoziteaza. Suma maxima asupra careia se calculeaza scutirea este reprezentata de soldul creditor al contului de profit si pierdere123.

Profitul brut reinvestit, reprezinta sumele utilizate pentru efectuarea de investitii in active corporale si necorporale aferente obiectului de activitate, de natura celor reglementate prin Legea nr. 15/1994 cu completarile si modificarile ulterioare privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale sau necorporale, exclusiv cele care au alte surse de finantare decat profitul brut, cum sunt credite,  imprumuturi nerambursabile sau civile.

Intra sub incidenta prevederilor prezentei legi si achizitionarea de mijloace fixe in regim de leasing financiar.

Pentru investiile care se realizeaza pe parcursul mai multor luni sau ani fiscali consecutivi scutirea de impozit pe profit se acorda proportional cu valoarea lucrarilor realizate efectiv in baza unei situatii partiale de lucrari. Investitiile pentru care s-a acordat scutire de impozit pe profit vor ramane in patrimoniu cel putin o perioada egala cu jumatate din durata de functionare a acestora.

Cota din profitul brut reinvestit neimpozabila se va folosi numai in acelasi scop si va fi repartizata ca sursa proprie de finantare.

Profitul brut reinvestit asupra caruia se calculeaza scutirea este profitul lunar, cumulat de la inceputul anului pana la momentul efectuarii investitiei, fara ca aceasta facilitate sa se recalculeze in perioada urmatoare sau la sfarsitul anului.

Întreprinderile mici si mijlocii beneficiaza de reducerea impozitului pe profit in proportie de 20% in cazul in care creaza noi locuri de munca, daca se asigura cresterea numarului scriptic cu cel putin 10 % fata de anul financiar precedent .

Prevederile mentionate, se aplica in urmatoarele conditii:

reducerea impozitului pe profit se aplica in perioada in care forta de munca nou-angajata ramane in intreprindere si nu se fac alte disponibilizari;

forta de munca nou-angajata sa fie de cel putin 10% din forta de munca existenta in intreprindere in momentul angajarii;

Impozitul pe profit asupra caruia se aplica reducerea cu 20% pentru crearea de noi locuri de munca este cel determinat potrivit prevederilor legale in vigoare.

Contribuabilii care investesc in imobilizari corporale si/sau in brevete de inventie amortizabile destinate activitatilor pentru care acestia sunt autorizati, si care nu au optat pentru regimul de amortizare accelerata pot deduce cheltuieli suplimentare de amortizare reprezentand 20% din valoarea de intrare a acestora. Valoarea ramasa de recuperat pe durata de viata utila se determina dupa scaderea din valoarea de intrare a sumei egala cu deducerea de 20%.

Ordinea in care se acorda facilitatile privind impozitul pe profit este: scutirea de impozit pentru profitul brut reinvestit, respectiv reducerea impozitului pe profit pentru crearea de noi locuri de munca.

Acordarea uneia dintre aceste facilitati nu exclude posibilitatea intreprinderilor mici si mijlocii de a beneficia si de alte facilitati privind impozitul pe profit.

Plata acestei obligatii este trimestriala, prin varsamant facut pana la data de 25 ale lunii urmatoare trimestrului expirat.

Fac exceptie, Banca Nationala si societatile bancare care efectueaza platile lunar, pana la 25 ale lunii urmatoare.

În urma intocmirii declaratiei fiscale anuale privind impozitul pe profit, se poate obtine fie impozit pe profit de plata, fie impozit pe profit de recuperat.

Declaratia de impunere privind calculul impozitului pe profit datorat, se depune de contribuabili la organul fiscal pana la termenul de plata a acestei contributii.

Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se datoreaza dobanzi si penalitati specificate in Hotarari de Guvern. Cuantumul dobanzilor si penalitatilor poate depasi cuantumul sumelor datorate.

Majorarile se determina pentru suma neplatita pe perioada cuprinsa intre data la care trebuia sa se realizeze plata si data la care se plateste efectiv.

Daca se platesc sume in plus, agentul economic poate solicita (prin cerere de restituire) organului fiscal fie compensarea sumei cu alte obligatii fiscale, fie restituirea sumei.

Constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitelor, precum si a majorarilor de intarziere aferente, se efectueaza de organele fiscale din subordinea directiilor generale a finantelor publice.

Cu ocazia controlului se va urmari respectarea de catre platitori a realitatii si legalitatii, atat a veniturilor cat si a cheltuielilor, determinarea profitului impozabil, aplicarea cotelor legale pentru stabilirea impozitului, varsarea integrala si la termen a acestuia, reflectarea corecta si la zi, in evidenta contabila, a tuturor operatiilor efectuate etc.

Rolul ce revine impozitului, ca resursa de finantare a cheltuielilor publice, dar si ca variabila cu impact direct asupra venitului disponibil si implicit a consumului personal, investitiilor private, productiei, ofertei si ocuparii fortei de munca, este avut in vedere si in modelele de crestere economica echilibrata.

Potrivit datelor statistice, prelucrate125 de catre Arthur B. Laffer126, interdependenta ce se realizeaza intre incasarile statului din impozite pe profit si cota procentuala de impozit (aplicata) evolueaza conform curbei din graficul prezentat in Figura nr.2. Ideea de baza a teoriei lui Arthur B. Laffer este ca modificarea ratei de impozitare are doua efecte asupra veniturilor din impozitare:

ü     efectul aritmetic;

ü     efectul economic.

Efectul aritmetic este simplu, daca rata de impozitare scade, veniturile din impozite scad.

Efectul economic rezulta in urma scaderii ratei de impozitare si  are drept consecinta stimularea activitatii economice si duce la cresterea bazei impozabile.

În realitate, efectul aritmetic si cel economic se manifesta combinat.

Figura nr. 2 Curba lui Laffer

Din grafic, se poate observa ca, pana la un anumit nivel de urcare a cotei procentuale a impozitului se inregistreaza o crestere a incasarilor din impozite, dupa care, depasindu-se acel nivel, incasarile la buget tind sa scada drastic. Aceasta inseamna ca o cota progresiva prea ridicata a impozitului pe profitul firmelor, determina o curba descendenta a incasarilor, ca reactie din partea platitorilor nevoiti sa-si restranga investitiile si activitatea, ceea ce atrage dupa sine o reducere a productiei realizate si a bazei de calcul a impozitelor. În aceste conditii, se poate admite ca, la o cota tot mai inalta a impozitului, ramane un venit disponibil tot mai redus, nestimulativ si insuficient pentru a realiza noi investitii, ca suport al extinderii capacitatilor de productie si al crearii de locuri de munca, aceasta practica avand, pe ansamblu, un impact negativ asupra interesului de a munci, economisi si investi precum si asupra dezvoltarii societatii.

În raport cu concluziile deprinse in baza curbei  Laffer, apare necesitatea incadrarii in limite acceptabile a cotei de impozitare a profitului, care sa favorizeze mentinerea unui ritm ascendent al investitiilor si productiei.