Impozitul pe venit - Impozitele - notinuni generale si clasificare

Impozitul pe venit

Impozitele - notinuni generale si clasificare

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu definitiv si fara contraprestatie directa dn partea statului.

Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social. Modul concret de manifestare a acestui rol cunoaste unele diferentieri de l ao etapa de dezvoltare economico-sociala la alta. Rolul cel mai important al impozitelor se manifest ape plan financiar, deoarece aceastea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

In practica fiscala exista o multime diversa de impozite, unele practicare o perioada limitata, altele commune unor perioade istorice, revenind sau disparand la anumite perioade. Ele se deosebesc nu numai ca denumire, forma si continut, dar si ca efecte si repercursiuni economice, sociale, financiare sau politice. Pentru a le cunoaste mai bine din diferitele puncte de vedere, o clasificare, o grupare a lor dupa criterii stiintifice ar putea si urmatoarea:

A.    Dupa modeul cum sunt asezate (obiectul impunerii sau asezarii), calculate si incasate sunt clasificate astfel

1. Impozitele directe - sunt cele care se pot stabili direct pentru anumite personae, fizice sau juridice, dupa venitul (salariul, profitul, dobanda, venitul global) sau averea (cladiri, pamanturi, capital, autovehicule) ale fiecarei peroane. In cazul acestor impozite subiectul impozitului este una si aceiasi persoana cu cea care-l suporta si achita direct sau prin stopaj la sursa.

2. Impozitele indirecte - sunt impozitele care se aseaza si se incaseaza de la persoanele care vand bunuri (industriale, agricole) si presteaza servicii (comert, transporturi, turism, spectacole, intermedieri, import, export, tranzit) prin adaugarea unor cote sau sume la pretul bunului sau tariful prestatiei efectuate. Aceste impozite nu au nici o legatura cu averea sau veniturile platitorilor (vanzatorii de bunuri sau prestatorii de servicii), in schimb ele influenteaza veniturile consumatorilor finali, respectiv populatia, cetatenii care le suporta in totalitate. Oricum asemenea impozite sunt, mai ales, impozite pe consumul sau cheltuielile populatiei, cota de impozit fiind aceiasi pentru fiecare cetatean, indifferent de venitul lui.

B. Dupa frecventa cu care se realizeaza impozitele exista:

1. Impozite ordinare sau cu character permanent, cum ar fi impozitul pe profit, impozitul pe venit global, etc.

2. impozite extraordinare sau cu character incidental, cum ar fi impozitul pe vanzarea unui imobil, taxa vamala.

C. Dupa nivelul de administratie publica care le gestioneaza avem:

1. Impozite administrate central cum ar fi impozitul pe profit, tax ape valoare adaugata, impozitul pe venitul global

2. impozitele administrative la niveluri locale: judetean, munincipal, orasenesc, communal.

D. Dupa obiectul supus impozitarii sunt cunoscute urmatoarele

1. Impozitele pe venit, ca de pilda impozitul pe venitul global, impozitul pe salarii, impozitul pe profit

2. impozitele pe cheltuieli, cum este tax ape valoare adaugata, impozitul pe circulatia marfurilor.

3. impozitele pe avere, ca de exemplu impozitul pe cladiri, impozitul financiarm impozitul pe capital mobiliar.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Impozitul pe venit apare ca unul dintre impozitele cele mai complexe datorita a doua imprejurari. Prima se refera la vointa legiuitorilor de a asigura un minim de justete fiscala combinand personalizarea impozitului cu discriminarea fiscala care tine seama de originea veniturilor si de clasa acestora. A doua imprejurare rezida in interventionismul fiscal care se manifesta intr-o multitudine de dispozitii speciale care ingreuneaza mecanismul asezarii si stabilirii impozitului.

Acest impozit este datorat de personae fizice pentru venitul pe care il realizeaza. In cadrul rezidentilor exista o obligatie nelimitata fata de acest impozit, ceea ce presupune ca un contribuabil este impozitat intr-un anumit stat nu numai pentru veniturile pe care el le obtine in acel stat, ci si pentru cele provenite din surse de peste hotare. Contribuabilii care realizeaza venituri intr-un stat, fara a indeplini conditiile de rezidenta sau de domiciliu, nu sunt impozitati in statul respective decat in functie de veniturile pe care ei le realizeaza acolo. In acest caz exista o obligatie fiscala limitata. Atat obligatia fiscala cat sic ea limitata sunt solutionate cu mici diferente de la tara la tara.

Venitul impozitabil se poate grupa in 3 mari grupe: venituri din capitaluri, venituri din munca si venituri mixte.

In cadrul veniturilor din capitaluri se include veniturile funciare si veniturile din valori mobiliare.

a) Veniturile funciare cuprind chiriile, arenzile si orice alte varsaminte care provin dintr-un drept de proprietate sau din uzufructul bazat pe proprietati construite sau neconstruite.

b) Veniturile din capitalurile mobiliare se refera la venituri de plasament cu venit variabil (actiuni comune) constand in dividende si distributii oculte si la venituri din plasamente cu venit fix (obligatiuni sau alte titluri de imprumut begociabile, creante ipotecare, depozite, garantii si conturi curente, bonuri de casa si de capitalizare, imprumuturi emise de stat si de alte colectivitati publice).

c) Venituri assimilate veniturilor din capitalurile mobiliare ce constau din venituri provenite din contracte avand ca obiect cedarea sau utilizarea temporala a drepturilor de proprietate intelectuala sau industriala, venituri provenind dintr-o asistenta tehnica necesara utilizarii sau concesionarii utilizarii unui echipament agricol industrial sau commercial.

In veniturile din munca sunt incluse pensile si rentele viagere, precum si unele renumeratii si avantaje accesorii salariilor.. regimul de impunere al acestor categorii de venituri , mai ales a celor dconstand in renumeratii si avantaje accesorii salariilor, depinde de la tara la tara.

Veniturile mixte se refera la in mod obisnuit la veniturile provenind din munca detinatorului de capital. Aici sunt incluse beneficiile industriale si comerciale realizate fie in cadrul unei intreprinderi individuale, fie in cadrul unei societati, beneficiile agricole, beneficiile non-comerciale.

Stabilirea impozitului de plata se poate face fie cu luarea in considerare a unor factori sociali (starea civila a platitorului de impozit, varsta, nhumarul persoanelor aflate in intretinere, fie fara a se tine cont de acestia.)

In practica fiscala se intalnesc doua sisteme de asezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice. Este vorba mai intai de sistemul impunerii separate a fiecarui venit provenit dintr-o anumita sursa si apoi sistemul impunerii globale a veniturilor, indifferent de sursa de provenienta.

Sistemul impunerii separate poate fi intalnit si sub forma unui impozit unic pe venit care permite totusi o impunere diferentiata pentru fiecare categorie de venit, fie prin instituirea mai multor impozite care vizeaza fiecare in parte venitul obtinut dintr-o anumita sursa.

Sistemul impunerii globale presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica, indifferent de sursa de provenienta si supunerea venitului cumulate unui singur impozit. Impunerea globala a veniturilor realizate de persoanele fizice este cea mai frecvent intalnita, ea practicandu-se in tari ca SUA, tarile member ale Uniunii Europene, tarile candidate la aderare, etc.

Din compararea celor doua sisteme de impunere, rezulta ca impunerea separate permite tratarea diferentiata a veniturilor, in ceea ce priveste modul de asezare si nivelul cotelor de impozit, deoarece, practice, acestea din urma difera in functie de sursa de provenienta a veniturilor (din salarii, din afaceri, din profesii libere, etc.)

Persoanele care realizeaza venituri din mai multe surse sunt avantajate deoarece nu mai sunt afectate de consecintele progresivitatii impunerii, care se fac simtite prin cumularea veniturilor practicata in sistemul impunerii globale.

Pentru calcularea impozitelor pe veniturile persoanelor fizice pot fi utilizate cote proportionate sau progresive. Uneori venitul impozabil este supus mai intai impunerii in cote proportionate si apoi impunerii in cote progresive pe transe de venit . de mentionat ca numarul transelor si nivelul cotelor de impunere difera de la o tara la alta. Astfel in Germania se practica impunerea pe baza unor cote progresive pe transe de venituri, al caror nivel variaza intre 19,9% pentru un venit de peste 7235 euro (veniturile de pana in 7235 euro sunt scutite de impozit) si 48,8% pentru un venit de peste 55008 euro. In Franta cotele de impozit variaza intre 0 (aceasta cota se aplica contribuabililor cu un venit annual de pana la 4121 euro, care sunt, deci, scutiti) si 52 % pentru venituri ce depasesc 46 343 euro.

In Japonia, nivelul progresivitatii ajunge pana la 50%, iar in Australia acesta se opreste la 60%. In SUA se utilizeaza doua cote de impozit, respective 15% pentru cei care realizeaza venituri intre 2001 si 30 000 dolari si 28% pentru cei cu venituri de peste 30 000 dolari.

Conform datelor din tabelul 14.1 din 13 tari, numai patru (Austria, Franta, Germania si Luxemburg) este legiferat minimul neimpozabil, iar nivelul acestuia difera de la o tara la alta. Cota minima de impozit (exceptand cota zero pentru minimul neimpozabil) variaza de la 2 % (nivel minim in Olanda) la 36% (In Danemarca). Observam ca si veniturile asupra carora se aplica cota minima cunosc diferentieri importante (pana la 15 330 euro in Olanda, care utilizeaza cota cea mai redusa si pana la 29 395 euro in Irlanda unde cota minima e de 20%). Cat priveste cota maxima aceasta cunoaste nivelul cel mai ridicat in Danemarca, respective 63%,iar nivelul cel mai scazut in Luxemburg si Slovacia, respective 38%. Coroborat cu nivelurile asupra carora se aplica cotele maxime de impozitae observam ca in Franta cota maxima de 52 % se aplica asupra veniturilor mai mari de 46 343 euro, pe cand in Italia o cota mai redusa (45%) se aplica asupra veniturilor mai mari de 69 721 euro.

Dupa cum se stie, in multe state se resimte pe multiple planuri, actiunea procesului inflationist. Printer altele, inflatia conduce la cresterea nominala a veniturilor realizate de diferite personae, ceea ce face necesara adaptarea in acest sens a mecanismului de impunere. Pe aceasta linia pentru veniturile din salarii, poate fi avuta in vedere recalcularea periodica a transelor de venit, in functie de evolutia indicelui salariilor medii ale muncitorilor din industrie au adaptate tarifului de aza la miscarea indicelui preturilor cu amanuntul ale bunurilor de consum.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste de regula annual, pe baza declaratiei de impunere introcmite de subiectul impozitului. Dupa stabilirea impozitului datorat statului, acesta se inregistreaza in debitul contribuabilului in registrul de rol. Incasarea impozitului stability asupra veniturilor din salarii, dobanzi, rente , se realizeaza de cele mai multe ori prin stopaj la sursa, iar impozitul celorlalte venituri se incaseaza direct de la contribuabili.

Ca tendinta pe plan mondial se remarca faptul ca incasarile provenite din impoziele asezate asupra veniturilor realizate de persoanele fizice cunosc o crestere continua, detinand o pondere mai mare in totalul sumelor inscrise in buget, comparative cu cele provenite din impozitele percepute pe veniturile persoanelor juridice (societati de capital).

In Romania intalnim o varietate a impunerii globale, respective impozitul de penitul anual global. Venitul annual global impozabil se obtine insumand veniturile nete realizate din activitati independente (comert, profesii libere si drepturi de proprietate intelectuala), din salarii si cedarea folosintei bunurilor mobile si immobile. Din totalul astfel obtinut se scad pierderile fiscale reportate si deducerile personale. De mentionat ca fac obiectul acestui impozit si veniturile de acelasi gen realizate in strainatate de persoanele fizice romane. Pentru acestea din urma se acorda creditul fiscal extern, adica suma platita in strainatate cu titlul de impozit si recunoscuta in Romania, se deduce din impozitul pe venit datorat statului roman. Acordarea creditului fiscal extern este posibila daca se indeplinesc cumulative urmatoarele conditii:

- impozitul asupra venitului realizat in strainatate a fost platit direct sau prin stopaj la sursa:

- impozitul platit in strainatate este similar cu impozitul pe venit datorat in Romania.

Deducerile personale reprezinta o suma neimpozabila de care beneficiaza contribuabilul. Aceste deduceri se intalnesc sub forma deducerii personale de baza in anul 2003 aceasta este egala cu 1,8 milioane lei si de ea beneficiaza orice contribuabil care plateste acest impozit) si sub forma deducerilor personale suplimentare care se stabilesc in functie de situatia proprie a contribuabilului sau a persoanelor aflate in intretinerea acestuia.

Sunt supuse impozitarii si avantajele in bani si in natura primite de o persoana fizica cu titlu gratuit sau cu plata partiala, precum si folosirea in scop personal a bunurilor si drepturilor aferente desfasurarii activitatii.

Pentru veniturile care fac obiectul impozitului pe venit anual global se percep impozite pe parcursul anului reprezentand plati anticipate, care se deduc la stabilirea impozitului anual aferent venitului global.

In cazul veniturilor din salarii se datoreaza un impozit lunar, care se calculeaza si se retine la sursa de catre platitorii de astfel de venituri avand caracterul de plati anticipate. Acest impozit se calculeaza pe baza baremului stabilit prin ordin al ministrului finantelor publice, barem care se actualizeaza periodic in functie de rata infIatiei. De fapt, in cadrul acestui barem cotele de impozit utilizate sunt cele stabilite prin lege, actualizarea vizand numai transele de venit. De exemplu, pentru impunerea veniturilor din salarii si pensii, realizate in anul 2003, au fost stabilite cinci transe de venit. Pentru prima transa (venituri pana la 2 100 000 de lei), cota este de 18%, iar pentru ultima transa (venituri de peste 11 600 000 de lei), cota este de 40%.

in cazul unui salariat care realizeaza venituri din salarii numai dintr-un singur loc de munca, venitul lunar impozabil se calculeaza ca diferenta intre venitul net din salarii aferent unei luni si deducerile personale acordate pentru luna respectiva. Venitul net din salarii se determina prin deducerea din venitul brut (suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare loc de munca) a contributiilor obligatorii datorate potrivit legii (de ex. pentru ajutor de somaj, pentru asigurarile sociale de sanatate, pentru asigurarile sociale).

Venitul net din activitati independente se determina in sistem real pe baza datelor din contabilitate ca diferenta intre venitul brut si cheltuielile aferente deductibile. in general, prin cheltuieli deductibile se inteleg acele cheltuieli care:

- au fost efectuate in interesul direct al activitatii;

- apar drept cheltuieli efective care pot fi justificate cu documente;

- sunt cuprinse in cheltuielile exercitiului financiar al anului in cursul caruia au fost efectuate.

Pentru contribuabilii care obtin venituri din activitati independente, dar isi desfa­soara activitatea in mod individual, venitul net se determina pe baza de norme de venit. Norma de venit net reprezinta venit net si intra in componenta venitului anual global impozabil.

Veniturile din cedarea folosintei bunurilor mobile si imobile sunt cele pe care le obtin (in forma baneasca si/sau in natura) proprietarii, uzufructuarii si alti detinatori legali. Aceste venituri se stabilesc pe baza contractului incheiat intre parti - pentru ficare an fiscal - care trebuie inregistrat la organul fiscal competent (cel in a carui raza teritoriala contribuabilul isi are domiciliul). Venitul brut anual se determina pe baza chiriei sau arenzii mentionate in contract. Venitul net se calculeaza prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor deductibile aferente venitului, care sunt stabilite prin lege sub forma unor cote procentuale (50% in cazul constructiilor si 30% in celelalte cazuri).

Contribuabilii care realizeaza venituri din activitati independente si din cedarea folosintei bunurilor au obligatia de a face in cursul anului plati anticipate cu titlul de impozit, in baza deciziei de impunere emise de organul fiscal competent. Platile anticipate se fac in 4 rate trimestriale egale.

Contribuabilii care realizeaza venituri din activitati independente, din salarii din cedarea folosintei bunurilor trebuie sa completeze si sa depuna la organul fiscal competent o declaratie de venit global, precum si declaratii speciale. Aceste declaratii se depun in prima parte a anului urmator celui de realizare a venitului. Declaratiile speciale se completeaza pentru fiecare categorie de venit si se depun la organul fiscal unde se afla sursa de venit.

Pe baza declaratiei de venit global, organul fiscal, in raza caruia contribuabilul isi are domiciliul, calculeaza impozitul aferent prin aplicarea cotelor de impunere stabilite prin lege. Baremul anual pentru stabilirea impozitului reprezentand plati anticipate cu titlul de impozit pentru anul 2003, cuprinde cinci transe de venit Prima transa de venit anual (pana la 25 200 000 de lei) este impozitata cu o cota de 18%, iar ultima transa (venit anual de peste 139 200 000 de lei este impozitata cu o cota de 40%.

Pe baza baremului amintit mai inainte, prin ordin al ministrului finantelor publice se stabileste baremul anual pentru calculul impozitului pe venitul anual global impozabil, pentru anul fiscal 2003, cu luarea in considerare (pentru corectare) a variatiei ratei inflatiei realizate fata de cea prognozata pe perioada impozabila.

Dupa calcularea impozitului aferent venitului anual global obtinut in anul prece­dent, organul fiscal emite o decizie de impunere. In aceasta decizie sunt mentionate si diferentele de impozit anual ramase de plata sau impozitul anual de restituit. Acesta din urma se determina prin scaderea din impozitul anual datorat a su­melor reprezentand plati anticipate cu titlul de impozit si eventual a creditelor ­externe.

In afara veniturilor care se impun in sistemul impunerii pe venitul anual global persoanelor fizice care realizeaza venituri din: dividende si dobanzi, pensii (numai pentru sume care depasesc un anumit plafon pe luna), unele activitati agricole jocurile de noroc, castiguri din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor imobiliare, castiguri din operatiuni de vanzare-cumparare de valuta la termen etc se aplica sistemul impunerii separate. Pentru toate aceste venituri impozitul stabilit   este un impozit final.

Veniturile sub forma de dividende distribuite se impoziteaza cu o cota de 5% iar cele sub forma de dobanzi cu o cota de 1%. Impozitele se calculeaza, se retin si se vireaza la stat de platitorii acestor venituri.

Veniturile din pensii fac obiectul impozitarii numai in masura in care depasesc o suma fixa neimpozabila lunar. Aceasta din urma se stabileste anual, iar pentru anul 2003 ea reprezinta 5 700 000 lei pe luna. Inseamna ca pentru pensiile care depa­sesc 5 700 000 lei pe luna se impoziteaza numai partea care depaseste acest plafon, folosindu-se cotele de impunere prezentate in baremul de impunere ce se utilizeaza pentru calcularea impozitului lunar aferent veniturilor realizate sub forma salariilor.

Impozitul pe veniturile din activitati agricole cade in sarcina persoanelor fizice care obtin venituri din cultivarea si valorificarea florilor, legumelor si zarzavaturilor, d­in sere si in solarii, precum si a arbustilor, plantelor decorative si ciupercilor, exploatarea pepinierelor viticole si pomicole si alte asemenea surse. Impozitul de plata se calculeaza prin aplicarea unei cote de 15% asupra venitului net care se determina pe baza de norme de venit.

Veniturile obtinute prin jocuri de noroc se impun prin retinerea la sursa, plin aplicarea unei cote de impozit de 20% asupra diferentei dintre venitul brut si suma reprezentand venitul scutit de impozit, care se stabileste prin norme ale Ministerului Finantelor Publice.

Veniturile (castigurile) din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare se determina ca diferenta favorabila intre pretul de vanzare si pretul de cumparare, pe tipuri de valori mobiliare, diminuata dupa caz, cu comisioanele datorate intermediarilor. Impozitul aferent acestor castiguri se calculeaza prin aplicarea asupra lor a unei cote de 1%, iar obligatia calcularii, retinerii si virarii impozitului la stat revine intermediarilor sau altor platitori de venit.