Institutii financiar-valutare regionale

Institutii financiar-valutare regionale

Institutiile financiar-valutare internationale au fost infiintate cu scopul de a participa la dezvoltarea economica a statelor. Dintre acestea amintim:

A.    Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare

B.    Banca Europeana de Investitii

C.    Banca Reglementarilor Internationale

D.    Banca Africana pentru Dezvoltare

E.     Banca Americii Centrale pentru Integrare Economica

F.     Banca Araba pentru Dezvoltare Economica in Africa

G.    Fondul Monetar Arab

H.    Sistemul Monetar European

Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare - BERD

In anul 1989, la initiativa Frantei, in cadrul Consiliului European se infiinteaza Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare. Actul fundamental a fost semnat la 9 aprilie 1990 de reprezentantii a 42 de state fondatoare iar sediul a fost stabilit la Londra.

Initial, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare a avut un capital de 10 miliarde ECU, din care 30% capital achitat in timp ce restul era capital garantat. Ulterior au fost acceptate platile efectuate intr-o deviza cu circulatie internationala.

Inca de la infiintare, BERD a functionat atat ca organism financiar cat si ca banca de afaceri avand rolul de a contribui la stabilizarea si dezvoltarea economica si politica a statelor est-europene.

Principalele preocupari ale BERD constau in privatizarea intreprinderilor de stat, reprofilarea complexului militar-industrial la productia de pace si dezvoltarea unui sistem financiar modern.

Spre deosebire de celelalte organisme de sprijin economic, la ajutorul BERD nu au acces decat acele state cu democratii pluripartite, fapt mentionat de altfel in acordul de constituire: sistemul legislativ disciplinat si respectarea drepturilor omului reprezinta conditii ale indeplinirii reformelor in Europa de Est.

Acordul de Constituire a fost initial tinta divergentelor intre opiniile SUA si cele ale Marii Britanii, care doreau sprijinirea exclusiva a sectorului privat, si restul membrilor, care doreau ca si proiectele guvernamentale de infrastructura sa fie sprijinite. In final se ajunge la un compromis: imprumuturile catre sectorul public nu vor depasi 40% din totalul imprumuturilor acordate de catre institutie, restul vizand exclusiv sectorul privat.

Pe langa rolul pe care il are in ceea ce priveste dezvoltarea sectorului privat Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare are in administrare si Fonduri Speciale, printre care cel finantat exclusiv de tarile scandinave si destinat sarilor baltice, precum si Fondul pentru Siguranta Nucleara. Acesta din urma a fost creat cu scopul modernizarii si securizarii instalatiilor nucleare de dincolo de linia Oder-Nissa-Tatra.

Banca Europeana de Investitii - BEI

In anul 1958 incepe sa functioneze Banca Europeana de Investitii, institutie care avea ca scop finantarea partiala a costurilor pe care avea sa le implice reconstructia statelor europene, asigurand totodata posibilitatea ca acestea sa beneficieze de avantajele Pietei Comune.

La infiintere, BEI avea un capital subscris de 1 miliard valoare europene, din care un sfert era achitat de catre statele membre, si avea sa fie replica europeana la suprematia Bancii Mondiale dominata de americani.

In desfasurarea activitatii sale BEI sprijina statele membre si cele asociate, isa nu exclude posibilitatea finantarii de proiecte privind dezvoltare initiate de alte tari. Indiferent de natura lor, publice sau private, bentru a putea beneficia de finantare din partea BEI aceste proiecte trebuie sa vizeze dezvoltarea, modernizarea sau de pe urma lor sa beneficieze mai multe state.

Banca Europeana de Investitii reprezinta o sursa suplimentara de finantare, suportul acordat de aceasta neputand depasi 50% din costurile implicate de proiect. Imprumutul se acorda in transe si in devizele de care dispune banca, la o dobanda stabilita de catre ea si pe o perioada cuprinsa inte 10 si 15 ani.

Sistemul Monetar European - SME

Sistemul Monetar European a fost instituit oficial odata cu conferinta de la Bruxelles in martie 1978 si a intrat in vigoare in 1979.

Initial au aderat 8 tari: Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg si Marea Britanie.

La infiintare, SME isi propunea instituirea unei monede europene de cont - European Currency Unit - ECU - care era de fapt o unitate monetara de tip cos valutar in care erau incluse toate valutele statelor membre. Ponderea acestor valute in cos era stabilita in funcsie de produsul intern brut al fiecarei tari.

De asemenea, Sistemului Monetar European isi propunea stabilirea unor cursuri pivot ale fiecarei monede din sistem fata de ECU. Astfel, fiecare stat membru avea obligatia sa-si defineasca moneda isi propunea stabilirea unor cursuri pivot ale fiecarei monede din sistem fata de ECU. Astfel, fiecare stat membru avea obligatia sa-si defineasca moneda in raport cu celelalte fiind admisa o marje de fluctuatie de ±2,25%. Pentru cazul in care variatiile depaseau pragul de ±2,25 era prevazuta detinerea unor lichiditati suficiente fata de bancile centale pentru a putea interveni asupra cursului valutar.

Cu toate ca atat Sistemul Monetar European cat si moneda acestuia au inregistrat succese indiscutabile, incepand cu anul 1993 slabiciunile SME au inceput sa devina vizibile odata cu unificarea Germaniei si intensificarea operatiilor speculative.