Instrumente si tehnici comercial- bancare utilizate in stingerea obligatiilor de plata

Instrumente si tehnici  comercial- bancare utilizate in stingerea obligatiilor de plata

In desfasurarea schimburilor internationale, un loc important il detine incasarea contravalorii marfurilor exportate sau a serviciilor prestate. Instrumentele si tehnicile utilizate in acest scop s-au diversificat continuu. Privite in ansamblul lor, se disting:

Plata in numerar. Daca in trecut plata "cu bani pesin" constituia o certitudine, in prezent locul sau in plata marfurilor este modest si in scadere datorita unor dezavantaje si riscuri: transportul efectiv al banilor; contactul direct al partenerilor care se afla la distante mari; dificultatea de a sincroniza livrarea marfii cu plata ei. Cu toate acestea, exista factori care determina ca intr-un anumit context plata in numerar sa fie preferata:

(1) in tarile cu restrictii valutare in detinerea si utilizarea valutei sau in tari care exista sisteme de impozitare severe se dezvolta un sistem subteran al platilor in numerar;

(2) in spatiile geografice izolate sau din lipsa sistemului bancar local pentru achizitia de la populatie a unor produse care cad sub incidenta unor reglementari internationale prohibitive (vestigii arheologice, animale pe cale de disparitie) sau produse de contrabanda (droguri, armament, material nuclear), plata in numerar este predominanta;

(3) in activitatea de turism si transport international. In aceste sectoare, platile in numerar pentru diferite servicii, produse etc. continua sa fie utilizate mai ales in tarile care inca nu s-au conectat la sistemele de plata electronizate (carti de debit, carti de credit etc.). Drept urmare, turistul strain trebuie sa detina asupra sa o suma de bani - in valuta sau moneda locala pentru a-si acoperi nevoile curente. Schimbul valutar in moneda locala se poate realiza la banci din tara sa sau la banci din tara vizitata, ceea ce implica insa riscul de curs valutar.

Cartile de plata Cardul. Cardul este un instrument de plata prin intermediul caruia se poate efectua plata unui produs sau serviciu avand la baza un sistem relational electronic, organizat pe baze contractuale intre detinator, emitent si comerciantul sau prestatorul de servicii. Dezvoltarea si internationalizarea cardurilor a fost un factor al diminuarii platilor internationale asociate turismului si altor activitati adiacente. In esenta, cardul permite detinatorului retragerea de numerar sau efectuarea unei plati direct din contul sau. Cardul concentreaza un ansamblu de tehnologii:

receptia, prelucrarea si stocarea informatiilor in conditii de operativitate si rapiditate maxima;

transmiterea la distanta a informatiilor (telematica) in conditii de operativitate asigurand un transfer de fonduri eficient;

reflectarea operativa in situatia contului beneficiarului a tuturor transferurilor efectuate.

Prin modul cum a evoluat, cardul indeplineste functii multiple:

functia de numerar, prin posibilitatea utilizarii sale la automatele de eliberare a numerarului (ATM, Bancomate) pentru obtinerea de sume, cu scopul de a fi utilizate in numerar;

functia de debit, prin posibilitatea de a folosi cardul pentru a dispune plati din disponibilitatile proprii ale titularului de card din creditul sau la banca;

functia de credit, prin posibilitatea utilizarii cardului de a efectua plati din linia de credit deschisa de banca in acest scop (credit card), atunci cand in cont nu mai sunt disponibilitati;

functia de moneda electronica, prin posibilitatea utilizarii cardului pentru dispunerea de plati in reteaua de internet, de regula, in cadrul unei capacitati de plata reinoibile (revolving) ce se atribuie cadrului.

Din punct de vedere a circulatiei sau al spatiului geografic de utilizare se disting: cardurile nationale, denominate in moneda nationala a tarii unde se afla banca/compania emitenta, ele putand fi utilizate ca instrumente de plata numai in tara respectiva; carduri internationale a caror circulatie si utilizare depasesc granitele tarii unde este amplasata entitatea emitenta.; sunt emise in valute convertibile si acceptate pe plan mondial, pe baza lor putandu-se efectua plati in orice moneda, indiferent de valuta in care este exprimat contul detinatorului. Acest tip de carduri detine un loc tot mai important in platile asociate turismului si cheltuielilor personale, inlocuind numerarul.

Plata prin cec, ca si in cazul cardului, este cea mai apropiata de plata in
numerar. Cecul in schimburile internationale este deopotriva utilizat pentru operatiuni
comerciale si necomerciale, fiind prin excelenta un instrument de plata.

Cecul este un inscris prin care o persoana (tragator, emitent) da ordin unei banci (tras) sa plateasca in favoarea unui tert (beneficiar) o suma de bani de care tragatorul dispune

Emitentul cecului este titularul contului si poate dispune plati in limita disponibilului din cont. Trasul este intotdeauna o banca, banca la care emitentul are contul deschis. Ca inscris, cecul trebuie sa cuprinda anumite elemente esentiale:

• denumirea de cec inscrisa in text;
• ordinul pur si simplu, neconditionat, de plata a unei sume de bani cu indicarea monedei;
• numele trasului, respectiv al bancii;
• locul platii, al bancii unde se va face plata;
• locul si data emiterii cecului;
• semnatura autografa a emitentului. Cecurile utilizate in relatiile de plati internationale sunt denominate intr-o valuta
• convertibila sau locul platii este in strainatate.

Se disting mai multe tipuri de cecuri in functie de:

modul in care este indicat beneficiarul nominative (este scris numele, dar nu poate fi transmis decat prin cesiune), la ordin (este scris numele, dar clauza la ordin permite beneficiarului sa-l transmita prin gir) si la purtator, in care caz nu este trecut numele beneficiarului (riscuri in caz de pierdere);

modul in care pot fi prezentate la incasare: cecul nebarat care poate fi platit in numerar sau in cont si cecuri barate care pot fi platite numai in cont; cecul certificat¸ cecul care in prealabil a fost trimis bancii trase pentru a certifica existenta sumei in cont; cecul de calatorie care este un cec cu valori fixe si se vinde la agentii, banci etc. clientilor lor, cu scopul de a inlocui temporar banii lichizi. Utilizarea cecului in plata marfurilor, incumba riscul ca la prezentare sa nu existe disponibil in contul emitentului: de aceea, pentru a se evita acest risc, marfurile nu sunt exportate pana ce, cecul nu a fost incasat sau s-a primit un cec confirmat.

4. Plata prin cambie si bilet la ordin. Aceste instrumente de credit pot fi utilizate pentru stingerea unei obligatii de plata, fie singular, fie corelat cu o plata documentara (acreditiv sau incaso).

Cambia este un inscris prin care o persoana denumita tragator (exportatorul, vanzatorul) da ordin unei alte persoane denumita tras (importatorul, cumparatorul), de a plati la vedere sau la termen o suma de bani unei a treia persoane denumita beneficiar sau la ordinul acesteia. Cambia este un titlu formal si nu are valoare decat daca este redactata in formele prevazute in legislatie si cuprinde elementele esentiale:

1. Denumirea de cambie pe inscris;
2. Ordinul pur si simplu neconditionat de plata a unei sume de bani cu
   indicarea monedei;
3. Numele trasului, cel ce urmeaza sa plateasca;
4. Scadenta, data cand va avea loc plata (la vedere, la termen, la un anumit termen de la vedere (acceptarii), la un anumit termen de la data emiterii);
5. Locul unde trebuie facuta plata, de regula trecut sub numele trasului;
6. Beneficiarul, persoana careia urmeaza sa i se plateasca suma de bani,
   tragatorul se poate indica pe el insusi;
7. Data si locul emiterii
8. Semnatura autografa a emitentului-tragatorului.

Acceptarea cambiei consta in iscalitura pe care trasul o da pe cambie (acceptat), recunoscand astfel obligatia sa de plata.

Avalul reprezinta un act prin care o persoana, prin iscalitura data pe cambie (pentru aval) garanteaza plata cambiei, respectiv daca cel obligat la plata nu plateste, el avalistul va plati in locul acestuia.

Girul sau andosarea constituie modalitatea tipica de transmitere a cambiei "din mana in mana", permitand achitarea succesiva a unor datorii. Girul se da pe spatele cambiei prin indicarea sau nu a noului beneficiar si iscalitura beneficiarului care andoseaza cambia.

Plata este momentul final al vietii unei cambii, cand trasul este obligat sa achite cambia beneficiarului legitim.

Protestul de neacceptare sau de neplata, dupa caz, constituie procedura de sanctionare prin introducerea unei actiuni judecatoresti impotriva trasului in situatia in care acesta refuza acceptarea sau plata cambiei. Protestul este dresat intotdeauna intr-un anumit interval de timp de la prezentarea cambiei spre acceptare (o zi) sau spre plata (doua zile), se inregistreaza la notariatul sau judecatoria din tara celui care urmeaza sa plateasca.

Scontarea. In cazul in care posesorul cambiei doreste obtinerea sumei inscrisa pe titlu inainte de scadenta o poate sconta (vinde) la o banca comerciala. Prin scontare, posesorul cambiei obtine valoarea actuala a cambiei, respectiv valoarea nominala din care banca a retinut scontul calculat din momentul scontarii pana la data scadentei. Scontul se calculeaza dupa formula dobanzii simple, luandu-se insa in considerare taxa scontului.

Reescontarea este operatiunea prin care bancile comerciale revand titlurile obtinute prin scontare bancii centrale, prin aplicarea taxei oficiale a scontului (in tara noastra, dobanda de refinantare).

Forfetarea este operatiunea prin care detinatorii de titluri le pot vinde unor institutii specializate de forfetare. Desi, in principiu, se aseamana cu scontarea, deosebirea fundamentala este ca prin forfetare, institutia de forfetare preia asupra sa toate riscurile de neplata izvorate din reaua-credinta, falimentul etc. a debitorului si/sau garantii lui, risc care in cazul scontarii, nu este preluat. De aceea, taxa de forfetare este mai mare ca taxa scontului.

Biletul la ordin este un inscris prin care o persoana, denumita emitent (importatorul, cumparatorul), se obliga sa plateasca unei alte persoane denumita beneficiar (exportatorul, vanzatorul) sau la ordinul acestuia, o suma de bani la scadenta. Ca si cambia, biletul la ordin este un titlu format si trebuie sa cuprinda anumite elemente esentiale:

1. Denumirea de bilet la ordin inscrisa in text;
2. Promisiunea neconditionata de plata a unei sume de bani cu indicarea monedei;
3. Scadenta sau momentul platii (la vedere, la un anumit termen de la vedere, la un anumit termen de la emitere, la o data fixa);
4. Locul unde urmeaza sa se faca plata, cand nu este precizat se considera locul emiterii;
5. Numele si adresa beneficiarului, respectiv a celui in favoarea caruia urmeaza sa se faca plata;
6. Data si locul emiterii;
7. Semnatura emitentului autografa Biletului la ordin ii sunt aplicabile toate prevederile privitoare la cambie (girul, avalul, scadenta, plata, protestul, scontarea, forfetarea etc.), cu diferenta ca in acest caz apar doar doua parti implicate, iar prin angajamentul de plata "voi plati" al emitentului, nu se impune acceptarea. In tara noastra cambia si biletul la ordin sunt supuse Legii nr. 83/1993 asupra cambiei si biletului la ordin. In fiecare tara exista legi nationale care reglementeaza aceste titluri.

In relatiile de plati internationale, aceste inscrisuri trebuie sa contina intotdeauna elementele esentiale prezentate, suma este exprimata intr-o valuta convertibila convenita intre parteneri, locul platii este in strainatate, iar legislatia aplicabila in caz de litigiu este cea a tarii unde urmeaza a se face (acceptarea) plata. Utilizarea acestor titluri pentru stingerea unor obligatii de plata se poate realiza:

- singular, respectiv, in baza unui contract cu vanzarea pe credit, partenerii convin emiterea unui titlu (cambie-exportator sau bilet la ordin-importator) pe care exportatorul urmeaza sa-l prezinte la incasare la scadenta titlului. Pentru ca un titlu sa fie acoperitor

- trebuie sa fie avalizat bancar, iar in cazul cambiei si acceptat de tras. La scadenta titlul este trimis la incasare, de regula, pe canal bancar-incaso simplu;

- asociat altor modalitati de decontare - acreditiv documentar si incaso documentar, cand alaturi de celelalte documente comerciale se solicita si un titlu de credit, fie cu scopul garantarii incasarii contravalorii marfurilor, fie ca un instrument, cu ajutorul caruia exportatorul se refinanteaza (scontare, forfetare);

- intotdeauna asociat vanzarilor pe credit pe termen mijlociu si lung, cand se intocmesc seturi de inscrisuri (cambii sau bilete la ordin) aferente ratelor si dobanzilor de platit, a caror scadente sunt esalonate in timp, cu valori stabilite pentru fiecare scadenta. In acest caz, titlurile sunt un instrument de garantare (aval bancar) si de refinantare - in special prin forfetare.

5. Plata prin ordin de plata consta din ordinul pe care un client il da bancii sale de a plati din contul sau o suma altei persoane. Datorita simplitatii si costurilor bancare reduse are o larga utilizare in platile internationale.

6. Plata documentara sau operatiuni documentare constituie o sintagma pentru a defini o tehnica de plata, in cadrul careia plata contravalorii marfurilor se face de banca numai contra documente. In aceasta grupa sunt incluse: acreditivul documentar, incasorul documentar si uneori si ordinul de plata (documentar).

7. Plata prin compensatie. Plata marfa contra marfa sau trocul, consta in plata unui import printr-un export de marfuri echivalente valoric cu marfurile importate. Aceasta tehnica este utilizata ca metoda de a "debloca" relatiile comerciale cu tari, firme etc., a caror disponibilitati financiare sunt modeste sau inexistente. Operatiunea este initiata de firma care doreste sa efectueze un import si nu are fonduri pentru plata acestuia. In acest context, propune partenerului ca plata sa o realizeze in marfuri de valoare echivalenta cu importul dorit. Operatiunile "de plata" prin compensatie pot fi realizate.

- barter/troc - marfurile si documentele se transmit direct partenerului, fara intermediar sau apelul la servicii bancare;

- compensatie totala sau partiala - livrarile de marfuri dintre cei doi parteneri sunt sincronizate, iar documentele se transmit pe canal bancar: in cazul compensatiei partiale, o parte din contravaloarea importului se plateste in valuta. Compensatia totala in practica poate imbraca forma contractelor paralele (independente) operatiunilor legate (prin care un intermediar realizeaza jonctiunea intre cei interesati in compensatii), triunghiulara (cand sunt participanti din trei tari) etc.

Riscurile operatiunilor de compensatie privesc:

- riscul primului exportator: intotdeauna unul dintre parteneri va fi primul care va exporta marfa, el are riscul ca celalalt partener sa nu mai livreze, sa o livreze cu intarziere, de alta calitate etc.;

- riscul comercial al ambilor parteneri are in vedere eventualitatea ca marfurile reciproc livrate sa nu corespunda calitativ, sortimental, cantitativ etc.;

- plata comisioanelor bancare si a penalizarilor contractuale de intarziere a livrarilor trebuie avute in vedere ca plati in valuta, element pe care compensatia prin specificul ei il evita;

- pozitia de negociere a partenerilor, partea care nu are disponibilitati valutare si apeleaza la compensatie, este dezavantajata prin pretul de negociere a marfurilor sale (mai mic), prin schema de plata (livrari in avans) etc..

De retinut faptul ca, exceptand plata in numerar si anumite forme de schimb prin compensatie, toate modalitatile de plata presupun:

- existenta conturilor bancare ale partenerilor de contract, intre care se realizeaza miscarea fondurilor;

- implicarea in operatiune a cel putin doua banci, una a exportatorului si una a importatorului, prin intermediul carora se vehiculeaza documente si bani;

- utilizarea unei tehnici de transmitere a mesajelor si fondurilor (letric, telegrafic, SWIFT etc.).