Universitatea Petrol si Gaze Ploiesti

Facultatea de Stiinte Economice

Specializare Finante Banci

Interesul public si rolul bancii centrale in functionarea SPIN

Sistematizarea relatiilor interbancare de plati

Pe plan national, principalele trasaturi ale platilor organizate profesional in moneda fiduciara creata prin decizia autoritatii si desemnata in mod unic de legea locului pentru aceasta misiune, sunt date de coexistenta a doua functii complemntare, aflate in legatura reciproca: intemedierea si garantarea schimburilor. Prima este, in principal, realizata de intermediary financiari specializati professional, in timp ce pentru cea de a doua raspunde in ultima instanta banca centrala. Acestea sunt principalele cauze pentru care un system de plati dobandeste importanta nationala, asigurand circulatia banilor si schimbul de active financiare care garanteaza aceasta sub autoritatea bancii centrale.

Daca prin functia lor de intermediere a transferului depozitelor, bancile creaza credit si, deci, bani, ele nu ii pot folosi pentru a face plati, decat daca ii denomineaza in moneda acceptabila si pentru contrapartida in moneda bancii centrale. A emite moneda valabila, fonduri acceptabile contrapartizii la descarcarea de oblogatii pecuniare inseamna ca banca sa puna la dispozitia debitorului passive ale bancii centrale (creante monetare asupra acesteia). Numai cu acest fel de active financiare debitorul se poate descarca de obligatie in mod deplin si definitive acceptabil creditorului, deoarece si acesta, la randul lui, poate utiliza, in cercul sau de creditori, aceeasi moneda. De altfel, in aceasta consta si esenta functiei de garantare a (acceptabilitatii) platilor indeplinite de catre banca centrala. Tot ca parte a functiei de garantare poate fi considerate pastrarea consistentei banilor create de banci si a increderii publicului ca acestia pot fi convertiti in moneda bancii centrale, in legal tender, banca centrala participand si ea la efortul bancilor de a mentine valoarea depozitelor transferabile al pari.

Pe de o parte, aceasta se poate obtine ca rezultat al supravegherii prudentiale, pe de alta parte, prin deschiderea si operarea de conturi pentru banci direct la banca centrala, cu prestarea de catre aceasta a unor servicii de decontare analoage a celor pe care bancile le presteaza clientilor lor. Aceste conturi centralizate sunt si un mecanism de garantare a tuturor decontarilor din economie, deoarece gestiunea echilibrelor monetare (sarcina de rezervare obligatorie) ori solutionarea dezechilibrelor temporare (refinantarea) prin acte discretionare de autoritate ale bancii centrale se fac tot prin folosirea conturilor bancilor la banca centrala drept canale de injectie si absorbtie de credit (lichiditate) ca informatie- bani ori numai de semnalizare a intentiilor bancilor centrale ca informatie nonbancara.

Prin urmare, pe plan national, principalul sau principalele sisteme de plati prin inscrieri in conturi sunt- in cele din urma, daca nu ca atare- cele interbancare (ITFS), cu participarea bancii centrale prin conturile deschise in evidentele acesteia.

Notiunea de sistem de plati si SPIN

Notiunea de sistem de plati , a fost definite de catre CPSS (definitie preluata si de catre WGPS) ca fiind "un set de aranjamente pentru descarcarea obligatiilor asumate de catre agentii economici cu ocazia procurarii de resurse reale ori financiare altfel decat prin barter, deci prin transferul titlului de proprietate asupra unor active, care, in virtutea faptului ca sunt larg acceptate, sunt cunoscute sub numele de bani ".

Sistemul de plati poate fi explicat prin teoria sistemelor ca supraordonand relatii ale sistemelor de schimb marfar denumite underlying transaction (de tip R, S, D sau V). formula de supraordonare este aceea a unui mechanism cu autoreglare, prin care diferite forme de "bani" (payment leg) sunt mutate, trecute (transferate) intre agentii economici in scopul descarcarii de obligatii pecuniare proprii sau ale tertilor (in cazul mandatarilor, de regula, bancile sau intermediarii financiari prestatori de servicii de plati).

De- a lungul timpului, "bani" au fost fie marfuri (inclusiv cele avand natura metalului pretios), fie inscrisuri ori efecte cu valoare juridical neindoielnica, reprezentand indatorarea unor persoane ori autoritati (mai recent a statului national), ce nu puteau indeplini niciuna dintre functiile marfurilor in schimbul carora emitentul impune sa fie acceptate (cu exceptia unor inscrisuri acceptate ca avand aceeasi utilitate). Astfel de inscrisuri ori efecte, in cele din urma, natura obligatiunii emise de catre autoritati- persoane fizice (aurari) ori juridice (o banca)- in stare sa le faca sa circule sis a fie acceptate fara ca sa intervina, sa pledeze sau sa impuna acceptarea in fiecare caz in parte. Totodata, astfel de inscrisuri sau efecte sunt, in principiu, convertibile in marfuri si constau din doua tipuri de creante speciale asupra autoritatii emitente: asupra statului (moneda divizionara si bancnotele, cea din urma sau chiar amandoua sunt creante desemnate asupre bancii centrale) si asupra "bancherului" (recipise circulabile de deposit- creante profesionale speciale asupra intermediarilor financiari care ipostaziaza depozitele la vedere).

Aceste tipuri de creante pot servi drept (inter)mediu pentru decontarea definitiva/finala (sentlement media) si, in practica contemporana, sunt numai moneda avand cursul si acceptarea impuse al pari de autoritatea emitentului (sunt fiat money). Ele nu mai sunt convertibile in metale pretioase sau alte marfuri, capacitatea lor de a servi drept intermediar pentru decontare ajungand sa fie data doar de increderea generala in aceasta calitate ce le-a fost atribuita. Ele sunt moneda de credit, de incredere in emitent (fiduciara)- este si are autoritate pentru a impune prin lege si coercitie acceptarea monedei sale (al pari).

In afara "banilor", elementele constitutive cele mai generale ale unui sistem de plati pot fi considerate relatiile aparute la schimb reciproc de remiteri.

Tipologia elementelor constitutive ale unui sistem de plati include:

persoane juridice, de regula specializate in furnizarea de srvicii pentru realizarea platilor, denumite operatori (banca centrala, bancile, posta, alti intermediari nonbancari);

variate forme de creante transferabile, inclusiv "bani" (uneori chiar sistemul de plati este definit ca avand drept obiect circulatia banilor si a valorilor mobiliare);

mijloace informationale, adica mijloace de prelucrare a informatiei asupra debitorilor indicate in creante, inclusive instructiuni, canale de circulatie si modalitati de prelucrare pentru transfer si calcul a valorii creantei ce va fi cedata sau stinsa in mod irevocabil, prin inscriere in conturile autoritatii care a emis moneda in care trebuie stinsa creanta.

Sistemele de plati de interes national (SPIN) reprezinta infrastucturile principale pe care circula moneda nationala, indeosebi sub forma monedei scripturale.

Concentrarea si centralizarea activitatilor esentiale pentru decontarea platilor fara numerar la banca centrala s- a produs atat pe dimensiunea cantitativa (cresterea volumelor sumelor decontate), cat si calitativa (centralizarea conturilor intermediarilor financiari, in primul rand banci). Sensul sistematizarii relatiilor generale de plati in societate este confluent cu intarirea rolului sistemelor interbancare de transfer de fonduri (IFTS) operate de banca centrala insasi. IFTS concentreza si centralizeaza astfel, mai ales, circuitele (platile) profesionale ale monedei nationale cele mai importante pentru politica si echilibrele monetare pentru care banca centrala, avand scopuri legale, isi asuma direct si mijloacele de a o ducela indeplinire, cu prioritate intereseaza platile profesionale de valoare si urgenta mare, pentru care banca centrala sprijina sau opereaza IFTS denumite LVFT.

Elementele de baza ale unui SPIN cuprind operatorii si relatiile lor tipice pentru transferuri de informatie si fonduri necesare finalizarii decontarii in moneda bancii centrale. Un SPIN se aseamana cu o piramida care ordoneaza relatii de drepturi si obligatii de plata intre persoanele fizice si juridice organizate pe nivele subordinate.

Interesul public si rolul bancii centrale in functionarea SPIN

Bancile centrale sunt institutii guvernamentale care asigura functionarea si supravegherea sistemului bancar la nivel national prin puterile si responsabilitatile dobandite prin actul de infiintare a lor. Bancile Centrale s-au dezvoltat pe doua cai: fie ca au fost banci comerciale care au capatat pe parcurs puteri si responsabilitati care le-au transformat in banci centrale (Banca Angliei, Banca Frantei), fie ca au avut rol de Banci Centrale prin actul de infiintare a lor, cazul Bancii Nationale a Romaniei - infiintata in anul 1880, Sistemul Federal de Rezerve al S.U.A- 1913. Banca Centrala are rolul esential in cadrul sistemului monetar si in particular, in cadrul sistemului bancar. Prin functiile indeplinite, prin legaturile complexe si diversificate cu celelalte banci, cu economia, banca de emisiune detine pozitia centrala, unica in cadrul sistemului bancar, constituind centrul vital al structurilor institutionale financiar - monetare ale unei economii

Sistemul de plati, mai ales SPIN, sunt infrastructuri critice in pentru realizarea functionarii fluente a oricarei economii de schimb.

Performantele existente- oricare ar fi modelul de organizare a schimburilor- trebuie integrate in orientarea generala catre piata concurentiala, globalizata ce caracterizeaza epoca noastra. SPIN asigura continuitatea activitatii desfasurate de agentii economici, in general, si de pietele financiare, in special. Cerintele societatii pentru SPIN sunt eficienta (calitatea serviciilor de plati ca parte a serviciilor bancare furnizate consumatorilor finali si temperarea costurilor facturate de catre furnizorii acestora), siguranta (anduranta la solicitarile de risc operational datorat erorii si fraudei umane, precum si disfunctionalitatilor infrastructurii tehnice), precum si stabilitatea in constiinta utilizatorilor, a publicului larg, a unui mod transparent, rational si cat mai pe intelesul tuturor, in care moneda "nevazuta" de cont este create, circula si este anulata de catre banci pentru clientii lor nonbanci, astfel inact sa previna si sa limiteze efectele pierderilor financiare pe care acestia le- ar putea experimenta.

O conexiune intre mediile de decontare, operatorii si utilizatorii SPIN, poate ilustra nu numai complexitatea raporturilor economice, dar sip e aceea a raporturilor sociale pe care le implica angrenajul fiduciary in care se afla situate astazi un system de plati oricat de "simplu" (cel cu numerar efectiv, de plata).

Banca centrala isi decide interventia in creatia si functionarea SPIN, ca urmare a interesului public de a crea si mentine o incredere cat mai larga si mai profunda in propria moneda, si realizeaza o cooperare care sa duca la economii de scara in industria financiara, datorate costului redus per operatie decontata si ameliorarii raporturilor concurentiale inadecvate intre fortele pietei serviciilor rationale de plati, la intefata acestora cu alte interese (in primul rand, cele birocratice, ori cele ale furnizorilor de tehnologie de varf cu orice pret).

Aceasta misiune, pe care toate bancile centrale si- au impus- o relative de curand are ca obiective intermediare stabilizarea si eficientizarea tuturor decontarilor din economie prin:

impunerea controlului riscurilor in activitatea de plati fara numerar;

furnizarea directa de astfel de servicii- integrata functiilor bancii centrale.

Ofertarea directa a unui SPIN propriu de catre banca centrala are menirea de antrenare si emulatie pentru a orienta piata national ape directia sincronizarii performantei cu cea de varf (nu minima si nu medie) a tarilor avansate.

Aceasta actiune de interventie directa a bancii centrale intr-o piata concurentiala libera este sustinuta prin preluarea autoritatiide reglementare generala a platilor fara numerar realizabile de catre intermediarii financiari si prin impunerea, coordonarea si chiar conducera de initiative nationale de creare a noi aranjamente de plati de tip SPIN, in sensul modernizarii si rationalizarii fluxurilor de plati si evitarii supraintermedierii impovaratoare pentru consumatorii finali si risipitoare, pe termen lung, de resurse nationale si avantaje comparative.

Reglementarea si controlul bancii centrale se exercita asupra operatorilor SPIN prin supraveghere prudentiala asupra bancilor si supraveghere functionala asupra nonbancilor. SPIN insusi este obiect de de monitorizare si control al autoritatii monetare, care impune criterii de admitere (cerinte tehnice, legale, organizatorice si de capital, cu sau fara clauza suspensiva) si performanta ( marje si portofolii de garantare a tranzactiilor intraday) in cadrul SPIN. Tot banca centrala impune monitorizarea colectiva a expunerilor intraday (caps si tarifarea diferentiata a utilizarii resurselor atrase) si scheme proprii de finantare a pozitiilor debitoare finale (loss- sharing scheme, novatiunea soldului net, simultaneitatea schimbului cu decontarea DvP si PvP) .

In tarile dezvoltate din G- 10, un rol deosebit revine bancii centrale:

in armonizarea si efientizarea platilor in strainatate, adecvate tendintelor existente pe pietele internationale marcate de liberalizarea fluxurilor de capital;

in dezvoltarea pietei externe a activelor financiare denominate in moneda nationala liber- convertibila (euro- valute, euro- obligatiuni);

in diferentierea intre tehinicile si monedele de decontare in strainatate;

in impactul tehnologiei si resetarii valorilor concurentiale. In cadrul CPSS de la BRI si al WGPS de la EMI, bancile centrale din tarile dezvoltate au identificat si sunt avansate in a solutiona cocret aspectele critice care slabesc unitatea unei piete mondiale, cel putin in ceea ce priveste subutilizarea pe piata schimburilor cu strainatatea a unui parametru unificator, cum s-a dovedit a fi in istorie, pentru piata nationala, cel al decontarilor. Persistenta restrictiilor critice pentru solutionarea problemelor platilor in strainatate este data de diferentierea de legislatii, de standaerde tehnice, de fus orar si de pluralitate de monede si de bancile centrale nationale ce se implica diferit in SPIN conectate la platile in strainatate. Cu exceptia legislatiei, cel putin in UE, restul problemelor par rezolvate, macar pentru platile profesionale, astfel incat, racordate la sistemul TARGET bancile isi scad costurile pe operastie (tarif unic pentru o transmisie si eliminarea comisioanelor pentru conturi de correspondent si intermediere excesiva), pot aloca mai multe resurse administrarii tot mai complexe a lichiditatii, in conditiile in care riscurile la decontare scad, in principiu, continuu. Platile in strainatate ale populatiei tarilor UE, denumite "intra- UE" sunt si ele pe cale de a- si gasi o rezolvare inevitabila prin moneda unica euro.

Creandu- si moneda, banca centrala preia si raspunderea de a pastra completa incredere in creantele asupra sa pe care le incredinteaza publicului, in vederea descarcarii tuturor obligatiilor.

Este evident ca o pierdere a acestei increderi ar fi un soc pentru intreaga economie reala, dar mai ales pentru cea simbolica, catre care se deplaseaza accentual in societatile dezvoltate bazate pe schimb si sector tertiar.

Banca centrala refinanteaza bancile aflate in pozitie debitoare, pentru a nu le introduce in faliment de la un gol de lichiditate c ear putea san u fie efectul propriei lor lipse de performanta, ci al mutualizarii adverse a unor aporturi, ca urmare a acordarii de credite individuale ce nu pot fi vandute ori cumparate decat tot in mod individual.

Golul, lipsa de lichiditate poate fi contingent (intamplator, neprevizibil) si inadecvat doar unei situatii obiective, de moment (temporare) pe piata lichiditatii ( de ex. o restrangere de operatiuni).

Lipsa de lichiditate (engl. iliquidity) poate consta exclusive in forma improprie a activelor bancii la momentul unui exces de cerere de retragere din partea deponentilor a unor depozite depersonalizate si plasate de catre banca, in mod individual, spre fructificare, prin credit bancar individual, sip e fundalul principial al nontranzactibilitatii pe o piata secundara a creditelor acordate cu contract individual de catre banci.

Moneda bancii centrale este o moneda nationala de oportunitate, emisa pentru scopurile refinantarii dezechilibrelor contului curent, datorate decorelarii temporare intre incasari si plati. Lichiditatea de oportunitate se transforma in lichiditate de urgenta, ca urmare a exercitarii functiei de imprumutator de ultima instanta.

In experienta istorica a ultimelor decenii, SPIN se dovedeste tot mai mult, a fi de o importanta considerabila in aplicarea politicii monetare, cu toate ca bancile centrale si opinia publica au continuat sa trateze multa vreme SPIN cu o benigna neglijenta.

Corelatia intre cantitatea de moneda a bancii centrale (numerar efectiv + reserve obligatorii) si evolutia activitatii economice si a preturilor nu este intr- atat de puternic anticipabila sau stabile. Moneda bancii centrale nu serveste in mod autonom drept indicator cheie al politicii monetare, ci se inscrie intr- un system, alaturi de cursul valutar, de preturile activelor financiare si agregatelor monetare mai vaste. Depozitele transferabile, de ex., pot completa rolul observarii monedei bancii centrale in studiul randamentului mecanismului de transmitere a politicii monetare in economie si de aceea schimbarile in aranjamentele ce fundamenteaza SPIN ori in procedurile de decontare finala pot afecta respectivul randament. Cand un nou substitut al numerarului se raspandeste ca instrument de plata, se modifica tipologia si viteza unui segment de circulatie a monedei, ceea ce, principial, poate afecta randamentul transferurilor si decontarii. Este unul din motivele pentru care decidentii financiari au o reticenta funciara in a modifica decontarile.

Multe SPIN pot oferi produse secundare activitatii lor de baza (care ramane distributia fondurilor intre participanti in conditii de risc administrabil), mai ales in contextele in care exista piete de lichiditate specializate si cu adancime in timpul orelor lor de functionare.

Asigurand canale de distribuire si redistribuire a lichiditatii intre participanti, un SPIN performant este capabil sa semnalizeze din timp pragul intre ilichiditate si insolvabilitate, prin monitorizarea legaturilor intre participanti, si poate pune la dispozitia bancii centrale atat informatii cat si mijloacele de a preveni propagarea efectelor riscurilor financiare in intregul sistem intern de piete banesti. Ca sistem de semnalizare a riscurilor si deciziilor (announcement effect), SPIN contribuie la rationalizarea conduitei si asteptarilor participantilor sai, intrucat acestia participa si la pietele de tranzactionare.

Banca centrala are de ales, in unele economii, intre competitia traditionala dintre SPIN private- ceea ce de principiu este de dorit in formula in care fortele autentice ale pietei sunt cele care conduc- si interesul public de a avea la dispozitie un SPIN in conditii sincrone cu cele mai performante SPIN din alte economii nationale, cu care mondializarea pietelor creeaza un rang de competitie superior celui intern.

Stabilitatea si eficienta SPIN- fie ca sunt in proprietatea sa, fie ca sunt doar obiectul supravegherii sale functionale- implica folosirea de catre banca centrala a 3 categorii de instrumente:

crearea si operarea unui SPIN propriu bancii centrale;

implicarea operationala (participarea) bancii centrale la SPIN existente, cu semnificatia unui "control din interior";

supravegherea functionala (engl. oversight), cu semnificatia unui "control din exterior", in SPIN existente in afara bancii centrale.

Crearea si operarea unui SPIN propriu nu este tocmai o noutate pentru banca centrala. Prin legea organica, de ex., in Italia si Belgia se continua traditia istorica ca banca centrala sa aiba in proprietate unul sau mai multe SPIN. Dimpotriva, in Marea Britanie SPIN apartin unor intreprinderi private si pana nu demult Banca Angliei avea rolul de a pune la dispozitie pentru decontare conturi numai catorva banci mari, care erau clearing banks pentru restul bancilor.

Interventia operationala in tarile G- 10 este un act discretionar si contingent al bancii centrale, nereglementat explicit de legea organica, si a carui motivatie este constatarea ca administratorul unui SPIN privat nu poate face fata unui risc aparut risc aparut in functionarea acestuia. De regula, forma interventiei operationale a unei bancii centrale expusa la moral hazard este, daca nu decide refinantarea, limitarea orelor defunctionare, intreruperea unor proceduri sau deconsilierea prin persuasiune morala a participantilor de a mai apela la serviciile SPIN ce nu si-a dovedit performanta. O alta varianta de interventie operationala este preluarea de actuini la SPIN privat de catre banca centrala ori impunerea punctului de vedere al bancii centrale in calitatea sa de mare client.

Supravegherea functionala (engl. oversight) are ca scop general sa limiteze preventiv efectele riscurilor aparute in functionarea SPIN private, pentru a nu avea consecinte sistemice sau de natura riscului sistemic. Imunizarea SPIN private la riscul sistemic este o sarcina explicita in legea organica a bancii centrale in Italia, Grecia si Portugalia. Formularea motivatiei oversight, in litera legilor respective, este aceea de a asigura o functionare fluenta (engl.smooth) a sistemului de plati.

O formulare sintetica pentru implicarea bancii centrale in SPIN poate fi considerate cea din art. 22 al statului ECB: "ECB si bancile centrale nationale pot furniza facilitate, iar ECB poate reglementa pentru a asigura sisteme eficiente si viabile de compensare si de plati in comunitate si cu alte tari".

Pe langa obiectivele sale de a inzestra si a valorifica mijloacele de realizare a politicii monetare pe care le poate pune la dispozitie SPIN, obiectiv ce include implicarea operationala si supravegherea functionala a acestora, am aratat ca banca centrala justifica implicarea sa in acersti ani de activitate, tot mai autentic asimilata in portofoliul sau traditional, prin preocuparea de a elimina sau macar de a reduce riscul sistemic (systemic risk).

Cu instrumentul de care dispune orice banca centrala din G- 10, calea de a reduce si de a elimina riscul systemic este aceea de a imbunatati SPIN cu decontare pe baze nete si de a adopta SPIN la standarde RTGS. Daca banca centrala este astazi proprietara a RTGS, protectia realizata de catre banca centrala a SPIN cu decontare pe baze nete se dovedeste mai grevata de inertiile traditionaliste. Intr-un astfel de SPIN, procedura de compensare este inalienabila riscului de a nu putea finalize decontarea pozitiilor din lipsa de fonduri si de a nu mai putea reface nici procedura de compensare multilaterala, decat cu riscul de a adanci dezechilibrele intre parteneri. Constatand lipsa solutiilor interne procedurii de compensare insasi, banca centrala se straduieste sa impuna un mechanism exterior acesteia de a evita un winding. In principiu, acest mecanism cuprinde urmatoarele tipuri de masuri:

controlul accesului participantilor pentru a- l limita la aceia care sunt solvabili si poseda cunostintele si capacitatile operationale pentru a administra riscurile create in sistem;

mecanisme de limitare a riscurilor, constand din caps bilaterale si multilaterale;

intelegeri intre participanti pentru a aloca pierderile ori pentru a garanta pozitiile multilaterale nete, in vederea finalizarii decontarii.

Interesul public sau rolul bancii centrale a crescut in ultimii ani in tarile dezvoltate in ceea ce priveste toate aspectele organizarii si functionarii SPIN. Motivate de eliminarea riscului sistemic si de rolul putin controlabil al LVFT private, inregimentate in marsul catre unificarea monetara europeana, bancile centrale au ajuns din stadiul de observatori si cel mult de controlori ulteriori ai anomaliilor din SPIN aflate in raza lor de actiune, in stadiul de operatori cu drepturi si obligatii depline ai SPIN, pe care se sprijina sistemul TARGET.

Glosar

G- 10 = grupul statelor cele mai dezvoltate din punct de vedere economic: Belgia, Canada, Franta, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie, Olanda, S.U.A, Suedia; uneori lista se completeaza cu Elvetia; spre deosebire de G- 7 sau G- 24, G- 10 este costituit pe baze informale, iar pentru teoria si practica sistemelor de transfer si decontare are importanta intrucat este principala referinta de lucru in activitatea CPSS de la BRI si a ECB.

CPSS (Comitte for Payment Systems Secretariat) = Secretariatul Comitetului Guvernatorilor bancilor centrale din G- 10 pt sisteme de plati, functionand la BRI si avand drept scop studiul comparativ al experientelor nationale in domeniu, al nominalizarii unui vocabular de specialitate si a gasirii de linii directoare pt viitorul global al activitatii de plati fara numerar; activitatea CPSS a fost valorificata si corelata si pt scopurile unificarii monetare europene pana la infatisarea WGPS(Working Group on EU Payment Systems).

TARGET (Trans- European Automated Real- time Gross Settlement Express Transfer system)= acronim avand si semnificatia de tinta desemnand un sistem de plati compus din cate un RTGS in fiecare dintre tarile care participa la mecanismul de plati pt euro aferent Stadiului III al Uniunii Monetare Europene (EMU) la Banca Centrala Europeana (ECB).

Bibliografie:

Banca Centrala si Sistemele de plati de interes national (SPIN)

Vasile Savoiu, ed. Enciclopedica