Interpretari si semnificatii privind bugetele publice

Interpretari si semnificatii privind bugetele publice

Orice buget prin care se deruleaza fonduri publice se prezinta ca un plan financiar, prin intermediul caruia sunt prevazute venituri si cheltuieli pe o perioada determinata (an, trimestru, luna) in scopul indeplinirii unor obiective si sarcini precis stabilite la nivelul entitatilor, la care se refera acel buget (stat, unitati administrativ-teritoriale, institutii publice, etc.). Bugetul constituie si un important plan operativ, din punct de vedere financiar, iar ca si continut, exprima relatii sociale de natura economica care se stabilesc intre participantii la executarea acelui plan financiar.

Bugetul public national este un set de documente complexe cu ajutorul carora se stabilesc, autorizeaza si realizeaza veniturile si cheltuielile unei autoritati publice, prin el identificandu-se veniturile ce vor fi incasate si cheltuielile ce pot fi efectuate intr-un an bugetar si financiar care corespunde cu anul calendaristic.

Bugetele publice sunt relatii economice banesti care apar in procesul repartitiei valorii nou create - venitul national - cu prilejul constituirii si repartizarii de fonduri centralizate - la si de la dispozitia statului si a unitatilor administrativ-teritoriale - in scopul satisfacerii unor nevoi generale, sociale, de ordin public, atat la nivel central, cat si local.

Bugetele publice sunt prezente in practica financiara prin corelarea a doua pozitii : una, pe fondul teoriei relatiilor specifice in sensul continutului lor economic si alta, ca instrument de actiune din partea statului si a unitatilor administrativ-teritoriale.

Prin prisma continutului economic, bugetele publice exprima relatii banesti in contextul economico-social in legatura cu mobilizarea si repartizarea de fonduri intre stat sau/si unitatile administrativ-teritoriale - pe de o parte si partenerii lui, pe de alta parte, aflati intr-o dubla ipostaza de contribuabili si de consumatori ai banului public. Asadar, fluxurile de resurse, catre si de la fondurile publice genereaza relatii specifice : unele apar intre participantii la procesul de constituire a fondurilor de resurse financiare si stat, altele apar intre stat si beneficiarii fondurilor banesti, relatii care imbraca o forma baneasca. Mobilizarea fondurilor banesti cu titlu de venituri bugetare, la dispozitia statului, are loc, in cea mai mare masura, in economie, respectiv in procesul realizarii de produse, marfuri, al prestarilor de servicii si al executarii de lucrari. De aici, semnificatia pe care o au bugetele publice de relatii economice sub forma baneasca, care au o importanta specifica prin prezenta, incadrarea si manifestarea lor in baza economica a societatii.

Bugetele publice reprezinta relatii economice specifice, afirmatia sustinuta de necesitatea constituirii si repartizarii unor fonduri publice, la si de la dispozitia statului, in vederea satisfacerii unor nevoi ale populatiei. Aceste relatii apar pe fondul repartitiei statului, in vederea satisfacerii unor nevoi ale populatiei. Aceste relatii apar pe fondul repartitiei valorii nou create - venitul national - la care participa cei implicati in realizarea acesteia in mod direct, cat si indirect. In prim plan, ca organizator al activitatilor social-economice in societate, este statul. Aceste activitati pot fi clasificate in : sfera activitatilor materiale - producatoare de bunuri, prestattoare de servicii, realizatoare de lucrari - si sfera activitatilor nemateriale - concretizate in nevoi educativ, cultural, de protectie sociala, de aparare, justitie. In functie de aceste doua sfere de activitate, constituire si repartizare, venitul national se repartizeaza in doua etape : distribuire si redistribuire catre stat si partenerii sai din relatiile bugetare.

Intr-o prima faza, a distribuirii sau repartitiei primare, se mobilizeaza la dispozitia statului, de la regiile autonome, societatile comerciale cu capital de stat si institutiile publice, mijloace banesti cu titlu de varsaminte, contributii, prelevari, impozite si taxe: constituirea fondurilor.

Formele concrete, ca exprimare baneasca a relatiilor bugetare, rezultate prin repartitia venitului national, mobilizare la dispozitia statului, sunt folosite cu sens de repartizare, avand drept destinatii pe acelea care exprima satisfacerea unor interese de ordin public.

Veniturile provenite de la agentiile economici sub forma de impozite, taxe si contributii reprezinta 65-75% din totalul veniturilor, participarea populatiei ocupate in ramurile si domeniile economice la formarea fondurilor din bugetele publice poate conduce la marimi relative mult mai mari, astfel, sensul de aparteneta al relatiilor economice a celor bugetare este mai bine conturat.

Bugetele publice sunt balante financiare operative unde relatiile specifice se regasesc sub forma de indicatori ai finantelor publice, separat pentru venituri si cheltuieli.

Indicatorii veniturilor sunt inscrisi in bugetele publice in dimensiunile nominale, sigur de realizat si cu o repartizare relativ uniforma si echilibrata pe intreg anul bugetar. Inscrierea veniturilor ca limite minimale in bugetele publice are scopul sa determine siguranta in alimentarea cu mijloace banesti a nevoilor publice aprobate sub forma indicatorilor de cheltuieli.

Limitele minimale - la venituri si maximale - la cheltuieli - contureaza atitudini si comportamente in plan tehnic si procedural care plaseaza bugetele publice ca instrumente economico-financiare intr-o anumita zona specifica de administrare si gestiune a banilor publici, avandu-se in vedere ca, prin bugete ca balante, sa se mentina starea de echilibru in gestiunea banilor publici.

Minimul de venituri trebuie sa asigure sustinerea cheltuielilor in cifrele maximale aprobate. De aici apare ideea de egalitate a veniturilor cu cheltuielile in bugetele publice. In interiorul unei tari si in anumite perioade veniturile si cheltuielile se pot afla in starea de egalitate. La nivel de tara, cu referire la bugetul de stat (cea mai importanta componenta a sistemului de balante financiar-operative), starea de echilibru ca egalitatate intre venituri si cheltuieli se regaseste mai greu in realitatea practica : in evolutia societatii umane, atat la individ cat si la nivel de stat, necesitatile au fost, sunt si vor fi mai mari decat posibilitatile de acoperire in sensul valoric a cantitatii de bani disponibila.

Dupa cele doua pozitii de abordare a bugetelor publice, se poate afirma existenta unor raporturi de determinare si de influentare cu consecinte in circulatia si administrarea banului public, generat de nevoi, cerinte si trebuinte ale colectivitatilor umane aflate in anumite situatii de ordin social, economic, cultural, educativ, etc.

Ca expresie a unor relatii economice specifice, bugetele publice fac parte din baza economica a societatii si determina structura si configuratia balantelor financiar-operative, unde sunt concretizate sub forma de venituri si respectiv de cheltuieli ; la randul lor, ca balante financiare, bugetele publice pot influenta relatiile specifice producand modificari in cadrul acestora.

Ca dubla ipostaza a bugetelor publice, in practica economico-financiara se poate contura sfera de manifestare si administrare a banului public, atat la mobilizarea acestuia, cat si la repartizarea si respectiv utilizarea lui. Mijloacele, metodele, tehnicile ori procedeele utilizate de catre cei implicati in circuitul fondurilor publice sunt diferite esential pe latura mobilizarii de cea a utilizarii lor. In acest sens, actioneaza principii, reguli si norme bine definite, ce apar prezente in practica bugetara, cu sustinere prin acte normative specifice.

Relatiile bugetare concretizate in indicatori de venituri si indicatori de cheltuieli prin balante financiare, au loc intre stat si unitatile administrativ-teritoriale, pe de o parte si partenerii lor, pe de alta parte. In ultima ipostaza, se regasesc agentiile economici (societatile comerciale, regii autonome, organizatii cooperatiste, etc.), institutiile publice si populatia (potrivit cu o anumita structura socio-demografica). Astfel, implicarea in gestiunea banului public revine institutiilor statului specializate in acest sens si celor care au calitatea de contribuabil, sau cea de consumator de fonduri publice. Astfel, sunt stabilite raspunderi si competente, in timp si spatiu, pe tot traseul mijloacelor banesti, reflectate cu ajutorul bugetelor publice.