Istoria sistemului bancar romanesc

Istoria sistemului bancar romanesc

Si pe teritoriul romanesc practica bancara isi are originea tot in Antichitate, fapt afirmat prin descoperirea in zona fostelor mine de aur ale Daciei Traiane, la Alburnus Maior, intre anii 1786-1855, au fost gasite circa 50 de tablite cerate, din care 25 s-au pastrat si au fost publicate integral in anul 1873, la Berlin in opera Corpus Inscriptiorum Latinarum.

Cea de-a 13-a tablita cerata, reprodusa in pagina 951, in volumul al III-lea al lucrarii lui Theodor Mommsen, contine contractul pentru constituirea unei societati bancare (Societas Dinastiarae) redactat la 28 martie 167, la Deusera, localitate situata in apropiere de Alburnus Maior.

Sintagma "societas dinastariae" este o combinatie latino-greaca.

Cuvantul grec "danistes" este echivalentul termenului latin "argentarius". Asadar, este vorba de o societate de bancheri, care practica imprumuturi cu dobanda.

Aporturile asociatilor la capitalul social constau in numerar.

Desi aporturile erau inegale, contractul prevede ca, atat castigul, cat si eventuala pierdere se vor imparti egal intre asociati.

Profitul societatii rezulta din dobanda perceputa pentru sumele imprumutate: se practica o dobanda de 1 %.

In Tarile Romane, prima institutie de tip bancar a aparut in primul deceniu al secolului al XIX-lea in Bucuresti.

Apar apoi in anul 1857, la Iasi, Banca Nationala a Moldovei, si in 1866, Banca Nationala in Bucuresti.

Prima tentativa de constituire a bancii nationale a apartinut principelui Grigore Alexandru Ghica. Desi supravegheata de stat, dupa mai putin de un an de la primele operatiuni, banca a dat faliment.

Cea de-a doua banca a fost autorizata sa functioneze ca filiala a Bancii Imperiale Otomane din Constantinopol, fara niciun control sau participare la beneficii in favoarea guvernului.

In dezbaterile parlamentare asupra proiectului de lege, ministrul Finantelor, Ioan Campineanu, s-a opus participarii capitalului strain la constituirea Bancii Nationale.

Capitalul bancii a fost stabilit la 30 de milioane, din care 20 de milioane prin subscriptie publica, iar 10 milioane, depuse de stat.

La fel ca si in zilele noastre, in primul deceniu de activitate bancara, banca centrala apela in fiecare an la credite externe, desi nu exista nici FMI, nici Banca Mondiala. La inceputul secolului al XX-lea, statul s-a confruntat cu pericolul incapacitatii de plata datorita crizei economice si a acumularii datoriei externe si a recurs la solutia privatizarii bancilor, adica la vanzarea actiunilor statului din capitalul Bancii Nationale. Banii incasati din privatizare s-au topit rapid astfel incat guvernatorul a cerut Bancii Nationale un nou imprumut.

Anul 1907 s-a desfasurat sub puternica influenta a doua crize deosebite:

- criza monetara internationala pornita din Statele Unite ale Americii si

- criza agrara sociala din tara datorita rascoalelor taranesti.

In aceeasi perioada, numeroase banci noi cu capital romanesc isi incep operatiunile in judete si in capitala.

Daca in anul 1900, existau 27 de banci, in 1913, numarul bancilor a crescut la 197. Acest fenomen de nefireasca proliferare a condus Banca Mondiala, in anul 1912, la concluzia ca, in viitor, inmultirea bancilor ar trebuii sa se faca "numai dupa o cerere serioasa din care s-ar constata necesitatea reala a infiintarii unei noi banci". Pe de alta parte, "bancile ar trebui sa acorde credite numai afacerilor serioase si sanatoase nu pentru a se intrebunta banii spre a produce dobanzi".

In Transilvania, primele institutii de credit apar in deceniile patru si cinci ale secolului al 19-lea. Acestea functioneaza in Arad, Sibiu, Brasov, ca sucursale ale unor puternice banci din Viena si Budapesta.

Sistemul bancar din Transilvania era subordonat sistemului bancar austro-ungar.

In luna octombrie 1916, Tezaurul Bancii Nationale se muta, impreuna cu guvernul, la Iasi. Consiliul de Ministri hotaraste mutarea provizorie a sediului Bancii Nationale la Iasi si acorda Consiliului general al B.N.R aprobarea pentru stramutarea tezaurului in orice alta parte cand va crede necesar. Astfel, datorita razboiului, tezaurul Bancii Nationale a Romaniei a ajuns la 21 decembrie 1916 la Moscova si depus la Kremlin.

In iulie-august 1917, cu autorizatia guvernului, depozitul de valori si efecte a fost predat, pe baza de protocol, aceluiasi tezaur rus de la Kremlin.

La 3 decembrie 1919, prin asocierea unui numar de 17 mari banci s-a marcat un progres important al activitatii bancare, prin evitarea manipularii numerarului si reducerea costurilor serviciilor. Mai mult de jumatate din rulajul total al Casei de Compensatiuni era reprezentat de patru mari banci: Marmorosch, Blank & Co, Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Romana si Banca Romaneasca.

In perioada 1925-1928, fondurile banesti marcheaza o tendinta de crestere continua ce duce implicit la cresterea dobanzilor. Consecinta este scaderea solvabilitatii debitelor bancilor, marcata de cresterea numarului falimentelor.

Intervine programul, elaborat de guvern, pentru stabilizarea monetara si dezvoltarea economica , urmat in 1929 de adoptarea Legii stabilizarii. Se incearca si atragerea capitalului strain privat pentru investitii in Romania. Toate eforturile au fost zadarnice, Romania se confrunta in perioada 1929-1933 cu o putenica criza economica ce reprezinta un seism puternic pentru activitatea sistemului bancar romanesc. Efectele au fost resimtite de bancile populare, micile banci comerciale, precum si marile banci; printre care au falimentat si Banca Generala a Tarii Romanesti, Banca Marmorosch, Blank & Co.

Consolidarea sistemului bancar si insanatosirea activitatii bancare s-a realizat prin Legea asanarii datoriilor agricole si urbane din 1934; Legea pentru organizarea si reglementarea comertului de banca din acelasi an; Legea pentru inlesnirea si refacerea creditului din anul 1935.

In anii '40 sistemul bancar a fost dominat de 5 banci principale : Banca Romaneasca , Banca de Credit Roman , Banca Comerciala Romana , Banca Comerciala Italiana si Romana si Societatea Bancara Romana .

Aceste banci realizau 50% din totalitatea operatiunilor bancare.

In tot timpul angajarii Romaniei in razboi alaturi de Germania, Banca Nationala a depus eforturi pentru a crea conditiile unei activitati bancare sanatoase si pentru limitarea efectelor acapararii economiei romanesti de catre concernele germane.

Prin Legea nr. 1056 din 1946, Banca Nationala a Romaniei a fost abilitata sa asigure dirijarea si controlul tuturor bancilor, publice sau private.

Pana in 1947, sistemul bancar romanesc cunoscuse o dezvoltare remarcabila.

Bancile detineau resurse importante si functionau conform standardelor internationale; personalul bancar era format de specialisti pregatiti in conditii de concurenta si standarde profesionale foarte ridicate, asa cum erau stabilite de Banca Nationala.

Dupa 1947, sistemul bancar a fost restrans datorita trecerii la economia de comanda si intrarii Romaniei in zona de influenta sovietica (fosta U.R.S.S.).

Prin decretul Prezidiului Marii Adunari Nationale a Republicii Popolare Romania nr. 197/1948 au fost dizolvate deplin, intreprinderile bancare si institutiile de credit de orice fel, cu capital particular sau de stat. Au fost exceptate Banca Nationala a Romaniei, Casa de Economii si Cecuri Postale, Casa de Depuneri si Consemnatiuni, precum si intreprinderile bancare si institutiile de credit infiintate printr-o conventie speciala intre Statul roman si un stat strain.

Alaturi de Banca Nationala, activitatea bancara era realizata si de bancile specializate: Banca Romana de Comert Exterior, Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara si Banca de Investitii, toate subordonate Consiliului de Ministri.

In perioada care a urmat pana in 1990, asistam la un proces de lichidare a sistemului bancar clasic, de transformari structurale si functionale, prin care se pun bazele unui sistem bancar etatist ce trebuia sa raspunda comandamentelor de tip socialist, super-centralizat. Nu se poate vorbi in aceasta perioada de un sistem bancar care sa poata promova o strategie monetara si de credit in nume propriu, ci de un sistem fara coloana vertebrala.

Pana la sfarsitul anului 1989, sistemul bancar romanesc oferea un numar limitat de servicii si produse bancare.

Dupa Revolutie a fost aprobat noul Statut al Bancii Nationale a Romaniei prin Legea nr. 34/1991. Acesta a fost abrogat prin Legea nr. 101/1998, actualul Statut al Bancii Nationale a Romaniei intrand in vigoare din iulie 1998.

Banca Romana de Comert Exterior si Banca Agricola, pe baza Hotararii Guvernului au fost transformate in banci comerciale, cu capital de stat si autohton privat. Au fost infiintate banci cu capital privat autohton si strain precum si sucursalele unor banci straine .

Banca Comerciala Romana este persoana juridica organizata ca societate bancara pe actiuni si functioneaza pe baza Statului de functionare, desfasurandu-si activitatea prin sucursale, filiale si agentii si reprezentante atat in tara si in strainatate pe baza aprobarii Consiliului de Administratie. Are ca obiect de activitate organizarea si fomarea de depozite banesti, in lei si valuta de la persoane fizice si juridice din tara si strainatate, acordarea de credite pe termen foarte scurt, mediu si lung, efectuarea de servicii (operatiuni) bancare, operatiuni pentru activitatea de comert exterior si alte operatiunii bancare potrivit legii.

Banca a fost preluata de austriecii de la ERSTE BANK.

Tipic din categoria bancilor de import-export a fost Banca Romana de Comert Exterior BANCOREX S.A., infiintata in anul 1968 sub denumirea de Banca Romana de Comert Exterior. BANCOREX reprezinta un simbol al intregului sistem bancar romanesc atat in perioada da la infiintare si pana la restructurare, cat si in momentul declinului si lichidarii ei in a doua jumatate a anului 1999. Falimentarea a avut loc datorita urmatorilor factori: existenta unei legislatii ambigue, interese interne si externe, coruptie, implicarea politicului, a intereslor de grup si nu in ultimul rand, a unui management incalificabil.

Banca Agricola s-a infiintat in anul 1967 cu scopul de a infaptui politica statului in domeniul creditarii, finantarii si decontarii productiei agricole, prelucrarii acesteia, investitiilor si circulatiei marfurilor din agricultura, industria alimentara si apelor.

Banca Agricola a fost supusa in anul 1990 unui proces de restructurare si organizare pe principiile economiei de piata. Privatizarea Bancii Agricole a avut loc in anul 2001, prin preluarea/cumpararea de la statul roman a pachetului de actiuni de catre Grupul RAIFEISSEN si Fondul Romano-American, devenind Societatea Bancara RAIFEISSEN Banca Agricola - RBA.

Ulterior a fost cumparata in totalitate de RAIFFEISEN BANK.

Banca Romana pentru Dezvoltare s-a infiintat in anul 1990, cu capital integral de stat. Este prima banca din sistemul romanesc care a reusit procesul de privatizare in domeniul bancar in urma preluarii a 51% din pachetul de actiuni de catre Firma Franceza "Groupe Société Générale" in martie 1999. B.R.D. a reusit, prin strategii de management viabile, sa atraga atentia investitorilor straini cand s-a pus problema privatizarii. B.R.D. s-a privatizat in anul 1999, devenind o societate bancara cu capital mixt roman-francez.

De retinut! Dupa 1990 apar reglementari cheie in domeniul bancar: - cerinte de capital minim stabilit de BNR; - crearea Bursei de Valori. - reglementari prudentiale, cum ar fi: maximul imprumutului pe un singur client, imprumuturile totale interne, plasamentele in societati nebancare, pozitiile open forex, aprobarea BNR pentru cumpararea pachetelor de actiuni ce depasesc 5% din capital, reguli specifice pentru clasificari de credite, etc. - sisteme de plata; - asigurarea depozitelor populatiei la banci, - cerinte de rezerve minime obligatorii, - constituirea fondului de rezerva si a provizioanelor specifice de risc, deductibile fiscal; - reglementari in domeniul valutar; - infiintarea sistemului de decontari interbancare prin intermediul Transfond si anume istemele RGIS si SEND.

Dubiile care au planat asupra modalitatii de acordare a creditelor de catre bancile comerciale au dus la perfectionarea normelor de creditare a societatilor bancare, la scaderea riscului general de creditare in sistemul bancar si la aparitia unor fonduri specializate de garantare a creditelor, in principal orientate spre garantarea facilitatilor bancare acordate intreprinderilor mici si mijlocii si sectorului agricol privat.

Ca urmare a socului resimtit de industria bancara romaneasca in urma dificultatilor majore intampinate de unele banci, cauzate si de retragerile masive ale depozitelor populatiei, Banca Nationala a instituit Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare. 

Mai 1997: aparitia legii 83, privind privatizarea societatilor comerciale bancare la care Statul este actionar.

Incepand cu luna ianuarie 1998, realizarea obiectivelor de supraveghere a fost facilitata de introducerea noului plan de conturi pentru sistemul bancar.

Sistemul bancar existent in tara noastra la acea vreme era rezultatul unei evolutii rapide pe parcursul celor sapte ani postrevolutionari.

De la cateva banci specializate existente in 1989, ulterior transformate in societati pe actiuni, s-a ajuns in prezent la un numar semnificativ de societati bancare, ale caror unitati bancare acopera cea mai mare parte a unitatilor administrativ-teritoriale ale tarii. Activitatea de informatica bancara a cunoscut o evolutie rapida marcata de conditiile noi create de trecerea la sistemul economiei de piata.

O schimbare semnificativa a fost renuntarea la sistemul de prelucrare a datelor bancare de catre centrele teritoriale de calcul, bancile avand sisteme de calcul, procesari, transmiteri si stocari de date mult mai performante si mai sigure decat cele existente anterior. Conditiile concurentiale noi, patrunderea masiva pe piata romaneasca a calculatoarelor personale au permis constituirea la nivelul unitatilor bancare a unor compartimente responsabile cu prelucrarea automata a datelor.

Caracteristica principala a unui sistem informatic bancar modern este nivelul de conectivitate asigurat intre factorii implicati in activitatea bancara.

Sistemele informatice bancare cu conectivitate globala sunt sisteme informatice bazate pe retele de arie intinsa (WAN) care conecteaza retelele locale (LAN) ale unitatilor bancare. Astfel in prezent bancile au cunoscut o dezvoltare fara precedent fiind institutiile cu cele mai performante sisteme de calcul, reusind in tinp real sa proceseze datele dand astfel clientilor acces online la conturile bancare.

Exemple rezolvate

1. In ce perioada a aparut prima institutie de tip bancar in zona tarii noastre?

In Tarile Romane, prima institutie de tip bancar a aparut in primul deceniu al secolului al XIX-lea in Bucuresti.

2. Cand a fost introdus noul plan de conturi in sistemul bancar?

Incepand cu luna ianuarie 1998, realizarea obiectivelor de supraveghere a fost facilitata de introducerea noului plan de conturi pentru sistemul bancar.

De rezolvat

1. In ce an a aparut Banca Nationala a Romaniei?

2. In ce an a ajuns tezaurul Romaniei la Moscova?

3.Cate banci erau in Romania in 1989? Care erau acestea?

Rezumat

Istoria sistemului bancar international

Activitatea bancara isi are originile in Antichitate, perioada in care bogatiile erau pastrate in temple, fapt ce aducea un anumit "profit" preotilor, pe langa recunoasterea templelor de catre populatie. In masura in care bunurile pastrate erau perisabile, modalitatea de pastrare era imprumutul de consumatie. Pentru deponenti se asigura plasarea bogatiei intr-un loc sigur, iar pentru preoti se realiza un profit. Dovada acestor practici este descoperirea de catre arheologi in Mesopotamia a tabelelor de contabilitate datand din 3400-2500 i.H. O alta practica des intalnita in perioada antica era imprumutul cu dobanda, practica ce la inceput nu a putut fi controlata de autoritati, deoarece nu existau reglementari in domeniu.

Imprumutul cu dobanda este reglementat mai tarziu prin Codul lui Hammurabi care este recunoscut ca prima reglementare in domeniu. Printre altele, Codul prevede si contractele de imprumut pentru a caror recunoastere era nevoie sa fie vizate de functionarii regali; cat si contractul de comision, stramosul contractului de cont curent de astazi.

Toate tarile europene admit, cel putin tacit, legitimitatea dobanzii si introduc banul-hartie: Banca Venetiei (1637) primeste depozite pe termen, cu dobanda, iar certificatele de depozit eliberate constituie o forma primitiva de moneda de banca; Banca din Amsterdam (1609) elibereaza depunatorilor certificatele negociabile a caror valoare se exprima intr-o moneda de cont si care, la randul ei, era cotata fata de moneda oficiala; Banca Angliei este fondata in 1694, ca societate pe actiuni prin subscriptie publica si intregul capital este imediat imprumutat statului. Ea are dreptul exclusiv de a emite bilete de banca. In cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea in Anglia mai functioneaza: bancile londoneze, bancile provinciale si bancile comerciale.

Banca Statelor Unite a fost constituita printr-un act al Congresului din 1791 cu drept de a bate moneda si de a emite bilete.

In anul 1900, primul consul, generalul Bonaparte, fondeaza Banca Frantei.

In secolul al XX-lea, dupa exemplul Angliei, toate celelalte tari isi fixeaza valoarea monedei in metal pretios (paritatea in aur a monedei nationale), prin determinarea greutatii, titlul (denumirea) si valoarea monedelor metalice favorizand astfel, aparitia a trei ipostaze ale monedei:

- moneda metalica,

- moneda fiduciara (bancnota),

- moneda scriptica sau scripturala (efectele de comert si conturile in banca la vedere).

Istoria sistemului bancar romanesc

Si pe teritoriul romanesc practica bancara isi are originea tot in Antichitate, fapt afirmat prin descoperirea in zona fostelor mine de aur ale Daciei Traiane, la Alburnus Maior, intre anii 1786-1855, au fost gasite circa 50 de tablite cerate, din care 25 s-au pastrat si au fost publicate integral in anul 1873, la Berlin in opera Corpus Inscriptiorum Latinarum.

In Tarile Romane, prima institutie de tip bancar a aparut in primul deceniu al secolului al XIX-lea in Bucuresti. Apar apoi in anul 1857, la Iasi, Banca Nationala a Moldovei, si in 1866, Banca Nationala in Bucuresti.

Banca Nationala a Romaniei a fost infiintata ca banca centrala in anul 1880 dupa modelul bancii centrale a Belgiei.

Anul 1907 s-a desfasurat sub puternica influenta a doua crize deosebite:

- criza monetara internationala pornita din Statele Unite ale Americii si

- criza agrara sociala din tara datorita rascoalelor taranesti.

In luna octombrie 1916, Tezaurul Bancii Nationale se muta, impreuna cu guvernul, la Iasi. Consiliul de Ministri hotaraste mutarea provizorie a sediului Bancii Nationale la Iasi si acorda Consiliului general al B.N.R aprobarea pentru stramutarea tezaurului in orice alta parte cand va crede necesar. Astfel, datorita razboiului, tezaurul Bancii Nationale a Romaniei a ajuns la 21 decembrie 1916 la Moscova si depus la Kremlin. In iulie-august 1917, cu autorizatia guvernului, depozitul de valori si efecte a fost predat, pe baza de protocol, aceluiasi tezaur rus de la Kremlin.

Consolidarea sistemului bancar si insanatosirea activitatii bancare s-a realizat prin Legea asanarii datoriilor agricole si urbane din 1934; Legea pentru organizarea si reglementarea comertului de banca din acelasi an; Legea pentru inlesnirea si refacerea creditului din anul 1935. Pana in 1947, sistemul bancar romanesc cunoscuse o dezvoltare remarcabila. Bancile detineau resurse importante si functionau conform standardelor internationale; personalul bancar era format de specialisti pregatiti in conditii de concurenta si standarde profesionale foarte ridicate, asa cum erau stabilite de Banca Nationala.

Dupa 1947, sistemul bancar a fost restrans datorita trecerii la economia de comanda si intrarii Romaniei in zona de influenta sovietica (fosta U.R.S.S.).

In perioada care a urmat pana in 1990, asistam la un proces de lichidare a sistemului bancar clasic, de transformari structurale si functionale, prin care se pun bazele unui sistem bancar etatist ce trebuia sa raspunda comandamentelor de tip socialist, super-centralizat. Nu se poate vorbi in aceasta perioada de un sistem bancar care sa poata promova o strategie monetara si de credit in nume propriu, ci de un sistem fara coloana vertebrala.

In anul 1989 in Romania existau 5 banci: Banca Nationala a Romaniei, Banca Comerciala Romana, Banca Romana de Comert Exterior, Banca Agricola, C.E.C.

Dupa 1990 apar reglementari cheie in domeniul bancar:

- cerinte de capital minim stabilit de BNR;

- crearea Bursei de Valori.

- reglementari prudentiale, cum ar fi: maximul imprumutului pe un singur client, imprumuturile totale interne, plasamentele in societati nebancare, pozitiile open forex, aprobarea BNR pentru cumpararea pachetelor de actiuni ce depasesc 5% din capital, reguli specifice pentru clasificari de credite, etc.

- sisteme de plata;

- asigurarea depozitelor populatiei la banci,

- cerinte de rezerve minime obligatorii,

- constituirea fondului de rezerva si a provizioanelor specifice de risc, deductibile fiscal;

- reglementari in domeniul valutar;

- infiintarea sistemului de decontari interbancare prin intermediul Transfond si anume istemele RGIS si SEND.

Incepand cu luna ianuarie 1998, realizarea obiectivelor de supraveghere a fost facilitata de introducerea noului plan de conturi pentru sistemul bancar. Sistemul bancar existent in tara noastra la acea vreme era rezultatul unei evolutii rapide pe parcursul celor sapte ani postrevolutionari.Astfel in prezent bancile au cunoscut o dezvoltare fara precedent fiind institutiile cu cele mai performante sisteme de calcul, reusind in tinp real sa proceseze datele dand astfel clientilor acces online la conturile bancare.