Lichiditatea si solvabilitatea internationala

Lichiditatea si solvabilitatea internationala

In literatura de specialitate, lichiditatea este definita in mai multe feluri.

O prima definitie este aceea conform careia, lichiditatea reprezinta raportul dintre rezervele de aur si de valuta, pe de o parte, si valoarea platilor financiare externe, pe de alta parte (lichiditatea imediata restransa).

Solvabilitatea arata in ce masura, un stat, isi poate onora obligatiile scadente prin valorificarea rapida si fara greutati a activelor totale de care dispune.

O alta definitie spune despre lichiditatea imediata extinsa ca reprezinta totalitatea mijloacelor de plata internationale aflate la banca centrala, banci comerciale sau alte entitati nebancare.

Structura lichiditatii imediate extinse este urmatoarea:

Rezerva monetara internationala a unei tari - include depozite de aur, rezerve valutare, DST (drepturi speciale de tragere), pozitia creditoare fata de FMI si se afla permanent, neconditionat si nelimitat la dispozitia tarii respective, fiind administrata de banca centrala.

Rezerva valutara prezinta o importanta deosebita si se considera ca aceasta are un nivel corespunzator daca acopera nivelul importurilor pe o perioada de 3-5 luni.

Deosebit de importanta este si asigurarea unei structuri pe valute echilibrate (dolarul american, euro, lira sterlina etc. ) cu scopul de a preveni devalorizarea generala a rezervei.

Statele isi constituie rezerve valutare, in principal, pentru a-si putea stinge, la un moment dat, obligatiile valutare scadente, insa, acesta este un mijloc de plata "de ultima instanta" (adica este utilizat numai dupa ce au fost epuizate toate celelalte modalitati de stingere a obligatiei). Aceste rezerve sunt folosite cu scopul de a acoperi deficitul balantei de plati, de a sprijini cursul monedei nationale in raport cu alte monede si de a garanta solvabilitatea economiei nationale pe piata financiara internationala.

Pentru a preveni devalorizarea valutelor din componenta rezervei valutare, aceasta se plaseaza sub forma unor credite pe termen scurt sau a unor depozite la vedere.

Mijloacele de plata internationale si activele internationale detinute de banci si institutii financiare din tara cu conditia ca acestea sa fie transformabile in valuta. In componenta mijloacelor de plata internationale intra depunerile la vedere pe termen scurt, depunerile pe librete de economii, bonurile de tezaur, actiunile, obligatiunile si facilitatile de credit aprobate si neutilizate.

Activele internationale cuprind:

active reale (aurul);

active financiare (valute, titluri de valute, creante).

Mijloace de plata internationale si activele internationale detinute de entitati nebancare si particulari.

Unii specialisti considera ca lichiditatea se rezuma doar la rezervele monetare internationale aflate la banca centrala. Altii spun ca lichiditatea este formata din rezerve de mijloace de plata straine, necesare pentru a se face fata fluctuatiilor temporare ale veniturilor si cheltuielilor externe. Acestea cuprind:

- rezerve monetare internationale la banca centrala;

- credite internationale acordate de organismele internationale;

facilitati temporare intre bancile centrale, pe baza de reciprocitate.

Fondul Monetar International defineste lichiditatea ca fiind orice stoc de valute convertibile sau neconvertibile, folosite in relatiile de plati internationale. Altfel spus, lichiditatea este suma dintre stocul aurului monetar, stocul de devize, DST si creantele FMI.

Solvabilitatea apare atunci cand, pe langa lichiditate, statul poate folosi si alte resurse pentru a putea face fata platilor devenite exigibile intr-o anumita perioada de timp.