Managementul operatiunilor Bancii Nationale a Romaniei

Managementul operatiunilor

Bancii Nationale a Romaniei

1. Operatiunile pasive

Operatiunile pasive reprezinta pentru Banca Nationala a Romaniei modalitati de constituire a resurselor . Intre acestea se includ :

a). Constituirea depozitelor ;

b). Scontul si rescontul ;

c). Capitalul de rezerva si fondurile proprii .

a). Constituirea depozitelor . Una din functiile principale ale bancii o reprezinta constituirea si utilizarea depozitelor bancare . Acestea au un dublu caracter : pe de o parte constituie obligatii ale unor banci fata de depunator datorita mobilizarii temporare a unui capital disponibil al clientilor, iar pe de alta parte depozitele bancare reprezinta pentru depunatori creante pentru banca . Depozitele bancare reprezinta una din principalele forme de mobilizare a capitalurilor temporare disponibile .

Depozitele la vedere prezinta un grad mare de elasticitate intrucat evolutia disponibilitatilor din aceste depozite la vedere inregistreaza permanent o anumita variatie a soldurilor .

Certificatele de depozit sunt titluri de credit pe termen emise de banca . Acestea atesta depunerea unei anumite sume de bani de catre o persoana fizica sau juridica . Suma poate fi incasata la scadenta impreuna cu dobanda aferenta .

b). Scontul si rescontul .

Scontul reprezinta acea marime procentuala a dobanzii pe care banca o percepe asupra valorii nominale a efectelor de comert - cambie, bilet la ordin, cec, etc - cand sunt achitate inaintea scadentei . Aceasta marime a dobanzii depinde de valoarea titlului de comert, de rata scontului si de perioada pana la scadenta .

Scontarea este o operatiune prin care banca achizitioneaza la ve- dere, de la unul din clientii sai, o creanta la termen . Banca ofera suma inscrisa pe efectul de comert, mai putin comisionul si dobanda .

Scontul este fixat de Banca Nationala a Romaniei si reprezinta un element important in politica de credit . El influienteaza rata dobanzii intrucat, scaderea contului face mai accesibile creditele si stimuleaza afacerile , iar majoritatea scontului franeaza cererea de credite , favorizand atragerea capitalurilor straine si cererea cursului de schimb al monedei nationale .

Rescontul este marimea procentuala a dobanzii retinute de Banca Nationala a Romaniei la operatiunile existente intre ea si bancile comerciale care solicita credite pe seama efectelor de comert neajunse la scadenta si aflate in portofoliul propriu .

Scontarea este operatiunea de transmitere a acestor titluri de credit intre cele doua banci .

Operatiunile de lombardare sunt operatiuni de imprumut pe garantie de efecte publice prin care banca de depozit obtine de la banca de emisiune resurse pe termen scurt, valorificandu-si astfel portofoliul hartii de valoare .

c). Capitalul propriu si fondurile de rezerva . Acestea se constituie pe seama profitului bancii . Ele au un raport redus in formarea resurselor de creditare deoarece banca, fiind o societate pe actiuni, isi formeaza capitalul propriu prin emisiune si subscriere de actiuni . Actiunile pot fi nominative sau la purtator, forma acestora fiind stabilita de Consi- liul de Administratie a Bancii .

2. Operatiunile active .

S-au conturat in dezvoltarea managementului bancar privind o- peratiunile active ale bancii, 3 concepte, denumite de literatura de specialitate teorii :

a). Teoria creditului comercial ;

b). Teoria transferabilitatii ;

c). Teoria veniturilor anticipate .

a). Teoria creditului comercial . Aceasta teorie are la baza satisfacerea cerintelor bancii: lichiditete sau profit, tinand seama de relatiile de inversa proportionalitate intre cei doi termeni. Banca este orientata spre promovarea creditelor autolichidabile, angajate pe baza unor garantii reale (cambii garantate). Exista deci premisa reala ca la vanzarea marfurilor ce fac obiectul creditului sa se creeze premise efective ale rambursarii creditului.

Esential in acordarea creditelor este principiul prudentei, anterior momentului acordarii, la care se adauga si un control atent asupra naturii, calitatii si oportunitatii productiei creditate. Trebuie avut in vedere si contextul real al economiei - recesiune, inflatie - deoarece exista pericolul ca piata sa infirme utilitatea unor procese economice .O analiza necorespunzatoare poate genera consecinte periculoase atat pentru banca, cat si pentru agentul economic creditat .

b). Teoria transferabilitatii . Aceasta teorie consta in modificarea structurii resurselor de creditare ale bancii prin transformarea acestora din economii in depozite in economii financiare aflate sub forma de obligatiuni, bonuri de tezaur, etc. Ca aspect negativ al acestor doctrine se poate mentiona faptul ca o parte din resurse, fiind angajate in detinerea de titluri, raman mai putine pentru creditarea agentilor economici .

c). Teoria veniturilor anticipate . Conform acestei teorii, banca va considera creditele pe termen lung ca o potentiala sursa de lichiditate . Se considera ca resursele pe termen scurt ar putea fi angajate pe termen lung, intrucat ar asigura un insemnat aport la lichiditatea bancii prin faptul ca debitorii ramburseaza creditul in rate, asigurand un flux contiunuu al platilor spre creditor .

Cele trei teorii pot fi utilizate fiecare sau se pot aplica in paralel, in functie de conjunctura . Gestionarea eficienta a activelor presupune solutionarea alternativei risc-profit in vederea optimizarii acestui raport .