Monopolurile fiscale

Monopolurile fiscale

Monopolul reprezinta dreptul ce si-l rezerva statul de a produce sau/si de a vinde anumite bunuri de consum. Monopolul fiscal nu este un impozit special, ci o modalitate de percepere a impozitului indirect si este egal cu diferenta dintre pretul de vanzare stabilit de catre stat si costul de productie inclusiv profitul intreprinzatorului. Relatia de calcul a acestui impozit este:

I = PV - (CP + P) (1)

unde: I - impozitul PV - pretul de vanzare stabilit de catre stat CP - costul de productie P - profitul intreprinzatorului Monopoluri fiscale au fost instituite, de catre stat, asupra productiei si/sau vanzarii unor marfuri ca: tutunul, sarea, alcoolul, zaharul, cartile de joc, chibriturile si alte produse specifice. Printre tarile in care monopolurile fiscale aduc incasari importante mentionam: Italia (asupra chibriturilor si tutunului), Germania (asupra alcoolului si bauturilor alcoolizate), Spania (asupra tutunului si petrolului) si Tunisia. In functie de sfera lor de cuprindere, monopolurile fiscale pot fi:

depline, cand se stabilesc de catre stat atat asupra productiei, cat si asupra vanzarii cu ridicata si cu amanuntul;

partiale cand se aseaza fie numai asupra productiei si comertului cu ridicata, fie numai asupra comertului cu amanuntul.

In Romania, monopoluri fiscale se instituie asupra chibriturilor, partial asupra alcoolului si diferitelor produse alcoolice, tutunului, timbrelor fiscale, judiciare si postale, Loteriei Nationale, subsolului s.a. Acolo unde se utilizeaza, monopolurile fiscale desi aduc venituri importante statului, afecteaza veniturile reale ale consumatorilor.