Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice

Acasa » afaceri » economie » finante banci
Notiuni generale despre impozit

Notiuni generale despre impozit

NOTIUNI GENERALE DESPRE IMPOZIT

Continutul impozitelor.

IN SENS GENERAL, impozitele reprezinta platile OBLIGATORII, stabilite prin lege, pe care persoanele fizice, juridice si orice alte entitati le varsa din veniturile lor in bugetul statului.

In evul mediu, in Tara Romaneasca si Moldova, obligatiile populatiei catre stat se stabileau atat in bani , cat si in natura si erau numite "dari" sau "bir". In tarile dezvoltate, prin lege se prevede ca obligatia de plata a impozitelor se faca numai in expresie baneasca. Incasarea de catre stat a impozitelor in natura, sub forma unor bunuri, produse etc, se face NUMAI in cazul in care se trece la executarea silita a bunurilor celui ce nu si-a achitat, de mai mult timp, obligatiile de plata catre stat.

Necesitatea impozitelor

STATUL efectueaza o serie de cheltuieli, cu realizarea unor bunuri si servicii de care beneficiaza intreaga populatie, fara plata. Spre exemplu, statul cheltuieste importante sume pentru asigurarea sanatatii populatiei, dezvoltarea sistemului de invatamant, educatie, ordine publica, combaterea poluarii, apararea tarii etc.

v Pentru efectuarea acestor cheltuieli, statul trebuie sa gaseasca sursele de venit, respectiv mijloacele prin care sa sa obtina banii necesari pentru efectuarea lor. Aceste surse de venit sunt reprezentate de impozitele percepute pe veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice (societati comerciale, regii autonome, institutii etc)

v Prin Constitutia Romaniei se prevede:

"Art. 53.-(1) Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestatii sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale."

"Art. 136.- (1) Formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice sau reglementate prin lege"

"Art. 138- (1) Impozitele,taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.

(2) Impozitele si taxale locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii."

Deci stabilirea (introducerea), administrarea si folosirea veniturilor din impozite reprezinta o problema foarte importanta, bine reglementata prin insasi Constitutia Romaniei.

v Impozitele reprezinta, intr-o oarecare masura, un fel de "PRET" pe care il platim pentru bunurile si serviciile oferite gratuit de stat, in mod egal, intregii populatii. Impozitele se deosebesc de "pretul" produselor, lucrarilor si serviciilor pe care ni le insusim (optional, in functie de posibilitati, vointa etc), prin faptul ca ele nu se platesc benevol. Asa cum folosim gtratuit bunurile publice, tot asa trebuie sa platim si impozitele. Impozitelece ne revin pentru finantatea bunurilor si serviciilor publice suntem obligati sa le platim, chiar daca unele dintre acestea , partial sau total, nu prezinta nici un interes pentru noi si nici nu beneficiem efectiv de ele.

v Intetresul GENERAL primeaza, iar efectele unora din cheltuielile bugetare fie sunt "invizibile", fie au un caracter "preventiv". Cu cat un stat este mai dezvoltat, cu atat mai mult aloca sume tot mai mari din buget pentru lucrari si servicii cu caracter general si preventiv, care au ca scop impiedicarea aparitiei sau raspandirii unor boli, infractiuni, poluarii, asigurarea sanatatii, dezvoltarea invatamantului si educatiei, apararea tarii etc. Altfel spus, se au in vedere atat interesul general, cat si faptul ca este mai usor si mai ieftin sa previi decat sa tratezi.

Cheltuielile bugetare trebuie privite prin prisma interesului general si al masurilor preventive, si NU in mod "egoist", la nivel individual, printr-un calcul sub forma: ce impozit am platit si ce mi-a oferit statul in loc, pe cat posibil direct, imediat si personal. Desigur, nici asemenea judecati nu sunt de ignorat, ele constituind o problema foarte importanta de politica fiscala, respectiv in stabilirea impozitelor pe baza unor principii de echitate fiscala (de dreptate sociala).

Caracteristica impozitelor

PENTRU a se intelege deplin si corect, din punct de vedere fiscal, continutul notiunii de impozit, se impun urmatoarele precizari legate de particularitatile acestuia.

v Caracterul obligatoriu al impozitelor. Obligatia de a plati impozitele este stabilita prin lege. Fiecare act normativ, prin care se stabileste un impozit, trebuie sa contina dispozitii clare, precise si la modul imperativ (obligatoriu) privind plata impozitului respectiv . Plata unui impozit NU este, in nici o conditie si sub nici o forma, facultativa, benevola si nici in functie de posibilitati.

In cazu in care un impozit nu se achita la termenul legal de plata, statul recurge- si se face frecvent acest lucru- la executarea silita, respectiv la recuperarea sumelor pe care le are de incasat prin preluarea unor bunuri din patrimoniul persoanei respective (fizice sau juridice) si vanzarea acestora, pana la recuperarea integrala a drepturilor sale.

v Cracterul definitiv si nerambursabil al platii impozitelor Impozitele sunt plati cu titlu definitiv si nerambursabil, adica fara a se mai restitui vreodata, exceptie facand cele incasate necuvenit; altfel spus, un impozit platit, conform legii, ramane o plata definitiva, care nu se mai poate restitui in nici o conditie si sub nici o forma.

Trebuie facuta o distinctie intre impozitele platite conform legii- si care sunt nerambursabile- si cazurile de exceptie, in care, din anumite erori, s-au platit sume, drept impozit, mai mari fata de cele legal datorate; aceste sume (diferente) virate in plus fie se restituie, fie se compenseaza din obligatiile de plata viitoare, in functie de optiunea contribuabilului (a platitorului).

Caracterul platii impozitelor fara contraprestatie sau fara vreun echivalent. In schimbul achitarii impozitelor, platitorii NU pot solicita statului, in mod direct, imediat si individual un contraserviciu sau alt echivalent de valoare egala sau apropiata. In literatuta de specialitate se foloseste frecvent cuvantul "contraprestatie", cu toate ca acesta nu este inscris in nici un dictionar.

Aceasta plata a impozitelor "fara contraprestatie", "fara vreun echivalent" sau "fara un contraserviciu" de valoare egala sau apropiata trebuie inteleasa cu sensul si continutul urmator:

cel ce plateste un impozit nu primeste nimic in locul sumei platite, nu beneficiaza cu nimic de pe urma sumei platite in mod direct, imediat si individual;

majoritatea persoanelor care platesc impozite beneficiaza, in timpul vietii, mai devreme sau mai tarziu, direct sau indirect, individual sau in colectiv, de pe urma impozitelor platite, prin fenomenul de "reversibilitate" a impozitelor. Trebuie avut in vedere ca sumele platite de persoanele fizice si juridice, sub forma de impozite, ajung in bugetul statului. Aceste sume sunt cheltuite de stat in folosul tuturor cetatenilor. Fiecare cetatean va beneficia, gratuit, de diverse produse (ex: medicamente, proteze), lucrari (ex: drumuri, poduri, amenajarea teritoriului, a parcurilor etc), servicii ( de sanatate, invatamant, educatie, ordine publica), actiuni ( ex:dezinsectie) realizate de stat. Deci, pe de o parte, persoanele fizice si juridice au virat bugetului de stat unele sume, sub forma de impozite, "fara contraprestatie", "fara vreun echivalent" sau "fara un contra serviciu" de valoare egala sau apropiata, direct, imediat si personal, iar pe de alta parte beneficiaza de diferite utilitati oferite in mod gratuite de catre stat.

intre ceea ce plateste fiecare persoana, sub forma de impozite, si ceea ce obtine gratuit de la stat, prin fenomenul reversibilitatii impozitelor, NU exista, in general, o egalitate. Deductiile logice au fost confirmate de studiile stiintifice cu privire la faptul ca persoanele cele mai sarace beneficiaza de cele mai multe si mai mari greutati din partea statului, cu mult mai mari fata de impozitele platite. Acesta este si scopul principal al aplicarii principiilor de echitate fiscala de catre statul modern al bunastarii: fiecare sa achite impozite in functie de capacitatea sa de plata si sa beneficieze, de pe urma achitarii acestora, de la stat, in functie de situatia sa sociala, economica si chiar personala. Deci, numai aparent, plata impozitelor se face fara o contra prestatie sau fara vreun echivalent, sau fara un contra serviciu, de valoare egala sau apropiata, din partea statului; in realitate, in timp, fiecare contribuabil beneficiaza, gratuit, de pe urma impozitelor platite, mai mult sau mai putin, mai devreme sau mai tarziu, direct sau indirect.

Rolul impozitelor

PRIN ROLUL impozitelor trebuie inteles care este datoria, menirea, misiunea, rostul sau sarcina impozitelor pe plan financiar, economic si social.

Ø Rolul impozitelor pe plan financiar. Cel mai important rol al impozitelor este pe plan financiar. Impozitele constituie principalul mijloc de procurare a veniturilor necesare bugetului de stat pentru acoperirea cheltuielilor publice. Pe calea impozitelor se procura circa 80-90% din totalul resurselor financiare ale statului in tarile dezvoltate si circa 50-90% in alte tari. Dezvoltarea economica atrage cresterea atat a produsului intern brut (PIB), cat si a impozitului in cifre absolute. Spre EXEMPLU, cu aceiasi cota de procurare a resurselor financiare, de 80% din PIB, intr-o tara cu un PIB de 5000 miliarde dolari in 1950 se procurau 5000 X 80% =4000 miliarde dolari, iar la un PIB de 20 de miliarde dolari, in anul 2000, s-au procurat 20000 X 80%=16000 miliarde dolari. Dupa cel de-al doile razboi mondial, tendinta a fost de crestere a rolui impozitelor pe plan financiar, atat in valoare absoluta, cat si ca pondere in PIB. Permanent necesitatile de cheltuieli bugetale sunt tot mai mari. Aceasta impune sporirea volumului incasarilor din impozite. Sursele de SPORIRE a volumului incasarilor din impozite sunt: a) cresterea cotelor de impozitare;b) extindera bazei de impozitare;c) cresterea numarului platitorilor.

Modalitatea cea mai usoara de sporire a volumului de resurse bugetare ar constitui-o cresterea cotelor de impozitare. Cresterea cotelor de impozitare are insa anumite LIMITE de suportabilitate peste care nu se poate trece, intrucat se va ajunge la adevarate "evolutii fiscale", in sens mai mult s-au mai putin figurativ: contribuabilii, la care se alatura si oamenii politici, in special din cadrul partidelor de opozitie, isi unesc fortele pentru a intreprin un "atac" inpotriva sistemul fiscal , conducand , in unele cazuri la caderea Guvernului si chiar a unor partide politice de la conducera tarii. In plus, trebuie avaut in vedere ca NU exista tara in care, dupa cel de-al doilea razboi mondial (de cand se fac statistici) sa fi avut loc numai cresterea cotelor de impozitare, fie numai micsorarea acestora, fie mentinere lor. Evolutia cotelor de impozitare NU este limitata. Aceasta a fost, este si va fi permanet sinuasa: cu cresteri si descresteri la diferite intervale de timp. Spre exemplu in SUA, cotele maxime de impozitare a veniturilor populatiei au cunoscut urmatoarea evolutie: 94% in timpul celui de-al doilea razboi mondial;70% in 1965; 50% in 1982; 28% in 1986; 31% in 1990 si 40% in 1993.

b) In ceea ce priveste extindera bazei de impozitare, adica a obiectului impuneri si aici exista evoluti diferite de la o perioada la alta in cadrul unor limite date si cu respectarea principiilor de echitate fiscale.

c) In mod asemanator se pune problema si cu cresterea numarului platitorilor:evolutiile sunt diferite de la o periada la alta si depind foarte mult de situatia economica. In conditiile unei dezvoltari economice insemnate si pe termen lung are loc si cresterea substantiala a volumului resurselor financiare, inclusiv in conditiile reducerii cotelor de impozitare: materia supusa impozitarii ( baza impozabila) creste rapid ca si numarul platitorilor, prin crestera numarului agentilor economici si salariatilor, a veniturilor si averii acestora ,etc.

Rolul impozitelor pe plan economic

Impozitele sunt folosite si ca principala parghie de interventie in activitatea economica , ca un instrument de stimulare sau de reducere a anumitor activitati, produse sau servicii. Spre EXEMPLU , in cazul in care se doreste dezvoltarea unor sectoare de activitate, de stricta necesitate pentru mare majoritate a populatiei , in special a celor cu venituri mici, se stabilesc fie cote mai mici de impozitare, fie scutirea de la plata impozitului pe profit, pe diferite perioade (5-10 ani) , pentru profiturile obtinute de firmele ce isi desfasoara activitatea in aceste domenii( precum agricultura, constructia de locuinte). In conditiile unei asemenea impozitari numeroase persoane fizice si juridice isi vor investi economiile si sau isi vor muta activitatea spre domenii din aceste sectoare. Invers, in cazul in care se considera ca anumite activitati "nocive sanatatii fizice si morala a populatiei" s-au dezvoltat atat de mult incat ridica numeroase si serioase probleme pe plan economic si social, se intervine pe calea supraimpozitarii, ceea ce va conduce la restrangera acestor activitati, atat ca numar, cat si ca volum de activitate. In aceste conditii nu numai ca se va reduce volumul investitiilor in asemenea activitati, dar multe dintre cele existente isi vor transfera capitalurile spre domeniile stimulate din sistemul de impozitare. Intre activitatiile supraimpozitate- nu insa suficient de mult la noi in tara- se enumera pornografia( interzisa prin lege, dar existenta la tot pasul prin diferite ziare si publicatii),prostitutia ( interzisa, de asemenea, prin lege, dar care a ajuns un fenomen social ce ridica numeroase si seriase probleme), jocurile de noroc, de diferite tipuri, barurile si cazinourile de noapte( numeroase dintre acestea constituind locul pentru comercializarea si consumul de droguri),productia de alcool si bauturi alcoolice, de tutun, de cafea si altele asemena.

Rolul impozitelor pe plan social

Statul modern al bunastarii urmareste aplicarea unor principii de echitate fiscala prin care sa se stimuleze munca, economiile, investitiile, dar si veniturile necesare unui trai decent pentru populatia defavorizata. Realizarea unui asemenea deziderat are loc prin redistribuirea veniturilor, respectiv prin impozitare cu cote ridicate a veniturilor celor mai mari, in timp ce persoanele cu venituri mici fie beneficiaza de cote mici de impozitare, fie sunt scutite de la impozitare, iar, in unele cazuri, primesc chiar subventii pentru plata unor produse sau servicii ( medicamente, bilete la tratamen si odihna, plata intretinerii locuintelor pe timp de iarna, etc.). Deci impozitele au si rolul de a asigura infaptuirea unor masuri de protectie social prin redistribuirea unei parti importante din PIB intre persoanele fizice si juridice si a cheltuielior guvernamentale.

Elementele impozitului

Necesitatea stabilirii elementelor impozitului.

PENTRU asigurarea veniturilor bugetare, statul emite acte normative, cu putere de lege, prin care se stabilesc impozitele datorate de persoanele fizice si juridice. Reglementarea impozitelor este o problema foarte importanta pentru politicile guvernamentale. In conditiile in care, prin lege, nu se reglementeaza clar, precis si la modul imperativ toate elementele necesare pentru stabilirea, urmarirea si incasarea fiecarui impozit, se va ajunge in situatia ca fie o parte insemnata din impozitul respectiv sa nu se incaseze, fie sa se incaseze cu cheltuieli mari (generatoare de contradictii intre contribuabili si organele fiscale, contestatii, litigii in justitie etc); in plus, in conditiile unor asemenea reglementari se lasa loc la interpretari dintre cele mai diferite, chiar diametral opuse. Existenta unor asemenea reglementari genereaza fenomenul de "haos legislativ" folosit, prin uz si abuz, in sustragerea de la plata impozitelor, inclusiv prin subtile si elegante forme de evaziune fiscala "legala".

Subiectul impozitului.

SUBIECTUL impozitelui este persoana fizica sau juridica obligata prin lege sa CONTRIBUIE cu o parte din venitul sau la cheltuielile publice, respectiv la constituirea veniturilor bugetare. Atat in reglementarile fiscale, cat si in vorbirea curenta, subiectul impozitului este denumit contribulabil.

Uneori impozitul datorat de o persoana este varsat la buget de catre o alta pesoana, de exemplu: impozitul pe venitul din salarii, datorat statului de un muncitor sau functionar, este retinut de catre persoana care ii plateste drepturile salariale si apoi este varsat la buget; la fel procedeaza o banca, o editura, o publicatie sau o alta persoana care, din venitul cuvenit unei persoane (dobanda, drept de autor, colaborare etc), retine impozitul datorat statului si-l varsa la buget. In aceste cazuri, subiect al impozitului este salariatul, beneficiarul dobanzii, al dreptului de autor sau al colaborarii, si nu cel care a retinut de la acesta impozitul datorat statului si la varsat efectiv la buget, prin plata in numerar sau prin virament.

Suportatorul (destinatarul) impozitului

Este persoana care suporta efectiv impozitul. In mod normal, subiectul impozitului ar trebui sa fie si suportatorul real al acestuia. In realitate, sunt frecvente cazurile in care suportatorul impozitului este o alta persoana decat subiectul. Acest lucru este posibil, deoarece sunt diverse cai si mijloace pentru a transpune, intr-o masura mai mare sau mai mica, impozitele platite de unele persoane fizice sau juridice in sarcina altora.

Obiectul impunerii

Il reprezinta materia supusa impunerii. La impozitele directe, obiect al impunerii poate fi, dupa caz, venitul sau averea. Astfel, in cazul impozitului pe profit, obiectul impunerii il constituie profitul, la impozitul pe salarii- salariul si alte drepturi de personal, la impozitul pe donatiuni- bunurile mobile si imobile care fac obiectul donatiei, deci, cu alte cuvinte, averea donata etc.

Sursa impozitului

Arata din ce anume se plateste impozitul: din venit sau din avere. In cazul impozitelor pe venit, obiectul impunerii coincide in toate cazurile cu sursa. In schimb, la impozitele pe avare, nu intotdeauna exista o asemenea coincidenta, deoarece, de regula, impozitul se plateste din venitul realizat de pe urma averii respective si numai arareori acesta diminueaza substanta averii propriu-zise.

Cota impozitului

Sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere. Impozitul poate fi stabilit in suma fixa sau in cote procentuale (proportionale, progresive sau regresive). Prin asieta se intelege totalitatea masurilor care se iau de organele fiscale in legatura cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea marimii materiei impozabile si determinarea imozitului datorat statului.

Termenul de plata

Indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului. Neachitarea impozitului pana la termenul stabilit prin lege, atrage dupa sine obligatia contribuabilului de a plati si majorari de intarziere. De altfel, prin lege sunt prevazute si alte sanctiuni care se aplica contribuabililor rai platnici, cum ar fi sechestrarea unor bunuri de valoare identica cu suma impozitului neachitat la termen.

Casificarea impozitelor

IMPOZITELE DIRECTE sunt impozite percepute "direct" de la persoanele fizice si juridice, obligate prin lege la plata acestora. Denumirea de impozite "directe" vine de la faptul ca un asemenea impozit duce la tinta, de-a dreptul, fara ocolisuri; care se stabileste si/sau se percepe fara ocol, fara intermediari sau fara ascunzisuri.

Impozitele directe au caracteristic faptul ca sunt stabilite anticipat termenului de plata, clar, precis si la modul imperativ, pe fiecare persoana fizica si juridica, in functie de venitul cuvenit sau averea detinuta. La impozitele directe se cunoaste, de catre organul fiscal, atat suportatorul, cat si platitorul impozitului.

Impozitele directe, fiind obligatii nominative (care poarta inscris numele platitorului la organele fiscale), avand in cuantum si termen de plata precis stabilit, fiind cunoscute din timp de contribuabilul platitor, sunt mult mai echitabile decat impozitele indirecte.

Impozirele directe sunt indivizibile, se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functie de venitul sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute prin lege.

In cazul unor impozite directe acestea sunt aduse din timp la cunostinta platitorilor persoane fizice, prin documente transmise de organele fiscale, in care sunt inscrise: materia impozabila, modul de calcul al impozitului, impozitul datorat, termenul de plata.

Impozitul funciar