Notiuni generale privind impozitele

NOTIUNI GENERALE PRIVIND IMPOZITELE

1.1. CONTINUTUL SI ROLUL IMPOZITELOR

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului in favoarea contribuabililor.

Prin caracterul obligatoriu al impozitelor se intelege ca plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, se datoreaza impozit. Dreptul de a introduce impozite il are statul si el se exercita, de cele mai multe ori prin intermediul puterii legislative (Parlamentul), iar uneori prin organele de stat locale.

Impozitele sunt plati care se fac catre stat cu titlu definitiv si nerambursabil. In schimbul acestora, platitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egala sau apropiata.

Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social. Rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Pana prin anii 1970-1980 s-a observat o anumita accentuare a rolului impozitelor pe plan economic, concretizata prin incercarile statului de a folosi mai mult impozitele ca mijloc de interventie in activitatea economica. In functie de intentia legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca mijloc de incurajare sau de franare a unei anumite activitati economice, de crestere sau de reducere a productiei sau a consumului unui anumit produs, de impulsionare sau de ingradire a comertului exterior, etc.

Pe plan social, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca prin intermediul lor statul procedeaza la redistribuirea unei parti importante din produsul intern brut intre grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice.

1.2. ELEMENTELE IMPOZITULUI

In legile prin care se instituie impozite se precizeaza persoanele in sarcina carora cade plata impozitelor, materia supusa impunerii, marimea relativa a impozitului, termenele de plata, sanctiunile ce se aplica persoanelor fizice si/sau juridice care nu-si onoreaza obligatiile fiscale la termenele stabilite, sustrag materia impozabila de la impunere si incalca alte dispozitii ale reglementarilor fiscale. Printre elementele impozitului se numara: subiectul (platitorul), suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului, asieta fiscala, termenele de plata .

Subiectul impozitului este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata acestuia. Subiectul impozitului este denumit contribuabil.

Uneori impozitul datorat de o persoana este varsat la buget catre o alta persoana, de exemplu impozitul pe venitul din salarii.

Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul.

Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. La impozitele directe, obiect al impunerii poate fi venitul sau averea. In cazul impozitelor indirecte, materia supusa impunerii poate fi produsul care face obiectul vanzarii, serviciul prestat, bunul importat sau uneori cel exportat.

Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul, din venit sau din avere. In cazul impozitelor pe venit obiectul impunerii coincide in toate cazurile cu sursa.

Pentru exprimarea dimensiunii obiectului impozabil se foloseste o anumita unitate de masura care poarta denumirea de unitate de impunere.

Cota impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere. Impozitul poate fi stabilit in suma fixa sau in cote procentuale.

Prin asieta (mod de asezare a impozitului), se intelege totalitatea masurilor care se au in vedere de catre organele fiscale in legatura cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea marimii materiei impozabile si determinarea impozitului datorat statului.

Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului. Neachitarea impozitului pana la termenul stabilit prin lege atrage dupa sine obligatia contribuabilului de a plati si majorari de intarziere.

1.3. CLASIFICAREA IMPOZITELOR

Dupa trasaturile de fond si de forma, impozitele pot fi grupate astfel:

I. Impozite directe:

Impozite reale:

Impozitul funciar;

Impozitul pe cladiri;

Impozitul pe activitati economice;

Impozitul pe capitalul mobiliar.

Impozite personale:

Impozite pe venit:

o      impozite pe veniturile persoanelor fizice;

o      impozite pe veniturile societatilor.

Impozite pe avere:

o      impozitul imobiliar;

o      impozite pe capital;

o      impozite pe transferul averii;

o      impozitul pe cresterea averii.

II. Impozite indirecte:

Taxe de consumatie;

Taxe vamale;

Monopoluri fiscale;

Taxe traditionale.

Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozite stabilite de lege.

Impozitele indirecte se percep cu prilejul vanzarii unor bunuri sau al prestarii unor servicii, al importului sau exportului, ceea ce inseamna ca vizeaza utilizarea, respectiv cheltuirea unor venituri.