Notiuni teoretice privind creditul de consum

NOTIUNI TEORETICE PRIVIND CREDITUL DE CONSUM

1. CREDITUL-  CONTINUT SI FUNCTII

Pentru definirea creditului, este necesara prezentarea a trei opinii care s-au conturat cu privire la acest concept, respectiv:

creditul ca incredere

creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire

creditul ca forma a relatiilor de schimb

Creditul ca incredere: este o conceptie care plaseaza la baza relatiilor de credit ideea de incredere, de unde rezulta caracterul subiectiv al acestora. Considerarea creditului ca incredere se fundamenteaza pe definitiile date acestui concept. Termenul credit isi are originea in cuvintele latine " creditum", " de credere" care desemneaza increderea in ceva sau cineva. In practica, aceasta incredere se concretizeaza in relatile dintre creditor si debitor, in sensul ca cel din urma trebuie sa prezinte o anumita bonitate, astfel incat sa genereze incredere din partea creditorului.

Creditul ca expresie a relatiilor de schimb, reprezinta " un acord prin care anumite bunuri, servicii sau o cantitate de moneda sunt cedate in schimbul unei promisiuni de plata viitoare"

Unei asemenea abordari a creditului, ii sunt aduse contraargumente dintre care cel mai puternic, acela potrivit caruia creditul nu este o forma a schimbului, nici din punct de vedere al scopului si nici al continutului material al valorii

Creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire reprezinta o abordare care porneste de la continutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei parti din produsul social de la unii din participantii la circuitul economic catre alti participanti la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relatiilor de redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele si taxele, care au caracter definitiv, creditul este o forma particulara a acestor relatii, prin caracterul temporar al transferului din economie.

Definirea completa a creditului poate fi realizata prin luarea in considerare si corelarea acestor trei abordari, ceea ce poate duce la urmatoarea formulare :

Creditul reprezinta o categorie economica, ce exprima relatii de repartitie a unei parti din PIB sau din venitul national, prin care se mobilizeaza si se distribuie disponibilitatile din economie si se creeaza noi mijloace de plata, in scopul satisfacerii unor nevoi de capital si al realizarii unor obiective ale politicii economice.

In esenta, creditul reprezinta schimbul unei valori monetare actuale contra unei valori monetare viitoare.

Continutul si semnificatia acestui concept rezulta si din functiile care sunt atribuite creditului, si care in functie de opiniile care s-au conturat, pot fi grupate astfel :

o prima grupa de opinii abordeaza functiile creditului in acelasi mod ca si functiile finantelor, respectiv functiile de repartitie si control. Potrivit acestei idei, relatiile de credit fac parte din relatiile financiare in sens larg.

o a doua grupa de opinii considera trei functii caracteristice ale creditului : cele doua precedente plus functia de emisiune

a treia grupa analizeaza functiile creditului ca : functie de mobilizare si functie de redistribuire.

a patra grupa de opinii apreciaza creditul prin aceea ca este insotit permanent de dobanda, atribuindu-i-se functia de purtator de dobanda.

Dintre toate aceste opinii exprimate cu privire la functiile creditului, retin atentia cele care atribuie creditului urmatoarele functii :

de repartitie

de control

de emisiune

ELEMENTELE SI TRASATURILE CREDITULUI

Pentru evidentierea functiilor si caracteristicilor creditului, este necesara prezentarea elementelor incluse in relatiile de credit, astfel:

participantii la raportul de credit

promisiunea de rambursare

scadenta

dobanda ( pretul creditorului).

1 PARTICIPANTII LA RAPORTUL DE CREDIT

Participantii la raportul de credit, creditorul si debitorul sunt denumiti in literatura de specialitate cu termenul " subiecte ale raportului de credit"

Analiza participantilor la raportul de credite evidentiaza marea diversitate a acestora si dimensiunile ample ale creditarii. Daca se procedeaza la gruparea in trei categorii principale a creditorilor si debitorilor, se disting: populatia, statul, agentii economici.

Agentii economici detin o importanta pozitie in randul creditorilor, in cazul in care obtin rezultate financiare pozitive, pentru care cauta cele mai eficiente modalitati de plasare pe piata monetara sau de capital. Disponibilitatile monetare degajate de intreprinderi se constituie in resurse de creditare a activitatilor unitatilor deficitare, fie in mod direct, fie prin intermediul bancilor si al altor institutii financiare.

Populatia participa la procesul de creditare in dubla calitate, de creditor si debitor, remarcandu-se prin rolul important in asigurarea resurselor de creditare. In foarte multe cazuri potentialul de economisire al populatiei, reflectat in volumul depozitelor in lei si valuta, l-a depasit pe cel al agentilor economici.

Participarea statului in calitate de creditor nu poate fi analizata decat in situatia inregistrarii de excedente bugetare si a disponibilizarii in economie a unor importante sume, dirijate catre sistemul asigurarilor si protectiei sociale ori catre alte destinatii.

In schimb, calitatea de debitor a statului este bine definita in toate economiile contemporane, ca urmare a inregistrarii de deficite bugetare.

PROMISIUNEA DE RAMBURSARE

Promisiunea de rambursare reprezinta angajamentul debitorului de a rambursa, la scadenta, valoarea capitalului imprumutat, plus dobanda, ca pret al creditului.

Datorita unor conjuncturi nefavorabile, interne sau externe, debitorul se poate afla in incapacitate de plata, sau poate intarzia plata sumelor ajunse la scadenta. Din acest motiv, este necesar, ca la nivelul creditorului sa se adopte masurile necesare pentru prevenirea si eliminarea riscului de nerambursare, printr-o analiza temeinica a solicitantului de credite, din mai multe puncte de vedere: pozitia pe piata interna si in cadrul ramurii, situatia financiara, gradul de indatorare, forma juridica si raportul cu ceilalti participanti pe piata.

Strans legata, si decurgand din promisiunea de rambursare, apare garantarea creditului.

Garantarea creditelor constituie o caracteristica legata de rambursabilitatea acestora. In functie de natura elementelor care constituie obiectul garantiei, se poate face distinctie intre garantia reala si garantia personala.

Garantia reala are la baza garantarea sau gajarea creditului cu valori materiale, prin a caror valorificare se pot obtine sumele necesare achitarii creditului. O forma distincta de garantare reala o reprezinta ipoteca, actul prin care debitorul acorda creditorului dreptul asupra unui imobil, fara deposedare.

Garantia personala reprezinta angajamentul luat de o terta persoana de a plati suma ajunsa la scadenta, in cazul incapacitatii de plata a debitorului.

Cea mai adecvata forma de garantare a creditelor o constituie garantarea financiara, fapt care este posibil prin asigurarea in viitor a unor fluxuri de venituri suficiente pentru acoperirea cheltuielilor legate de rambursarea creditului si dobanda aferenta. In acest scop, se procedeaza la garantarea creditului cu elementele patrimoniale ale debitorului.

3. SCADENTA 

Scadenta sau termenul de rambursare stabilit in contract este diferit in functie de particularitatile sectorului de activitate si de nivelul eficientei activitatii beneficiarilor de credite. Astfel, exista o diversitate a termenelor scadente, de la 24 de ore ( in cazul pietei interbancare) pana la durate medii si lungi ( 30-40 ani) in cazul imprumuturilor obligatare.

4. DOBANDA

Dobanda reprezinta o caracteristica a creditului si constituie pretul capitalului utilizat pe care il plateste debitorul pentru dreptul care i se acorda, cel de a folosi capitalul imprumutat. In general, nivelul dobanzii se coreleaza cu rata profitului obtinut de intreprinzator. Cuantificarea dobanzii se realizeaza prin utilizarea ratei dobanzii, care se constituie intr-un instrument de influentare a cererii si ofertei de credite.

Un nivel redus al ratei dobanzii antreneaza o cerere sporita de credite, ceea ce determina efecte favorabile asupra productiei si economiei, dupa cum un cost ridicat al creditelor, respectiv o rata a dobanzii ridicata, genereaza diminuarea cererii de credite. Luarea in considerare a ratei inflatiei, comparativ cu rata dobanzii utilizata in contractul de credit, conduce la constatarea faptului ca, in perioadele cu inflatie sporita, creditele constituie pentru debitori o modalitate perfecta de finantare. In functie de acelasi element, inflatia, se utilizeaza in raporturile de credit, doua tipuri de dobanda: dobanda fixa si variabila.

Dobanda fixa este stabilita in contractul de credit si este valabila pe intreaga durata a creditului.

Dobanda sensibila ( variabila) se modifica periodic in functie de presiunile inflationiste, ca pret platit de client, sau de banca, pentru utilizarea unei anumite sume.

3. FORMELE CREDITULUI- CLASIFICARE

Diversitatea formelor sub care se manifesta creditul in economie a impus utilizarea mai multor criterii semnificative de clasificare, in functie de care se disting urmatoarele:

Dupa natura economica si participantii la relatia de creditare

creditul comercial

creditul bancar

creditul de consum

creditul obligatar

creditul ipotecar

Dupa calitatea debitorului

creditul acordat persoanelor fizice

creditul acordat persoanelor juridice

Dupa calitatea debitorului si a creditorului

creditul privat

creditul public

Dupa scopul acordarii creditului

credite de productie

credite de circulatie

credite de consum

Dupa natura garantiilor

credite reale

credite personale

Dupa intinderea drepturilor creditorului

credite denuntabile

credite nedenuntabile

credite legale

Dupa modul de stingere al obligatiilor de plata

credite amortizabile

credite neamortizabile

Dupa termenul la care trebuie rambursat creditul

credite pe termen scurt

credite pe termen mediu

credite pe termen lung

4. CREDITUL DE CONSUM

In cazul creditului de consum, relatia de credit se caracterizeaza prin obiectul creditului: finantarea cumpararii de marfuri si servicii de catre populatie.

Subiectii relatiei de credit sunt

creditorul, respectiv:

creditorul primar: reteaua de comercializare a bunurilor si serviciilor, achitarea contravalorii acestora facandu-se ulterior;

creditorul secundar o banca care asigura refinantarea comerciantului prin preluarea creantelor acestuia asupra cumparatorilor-debitori;

debitorul- cumparator al marfurilor si serviciilor.

Obiectul creditului poate fi reprezentat de cele mai diverse bunuri si servicii, cu modificari substantiale in timp si diferente mari de la o tara la alta in functie de legislatie si amploarea sferei de consum.

Rambursarea creditului se poate face:

neesalonat, in functie de posibilitatile cumparatorului pana la un termen maxim convenit. Aceasta este modalitatea clasica de rambursare in cadrul relatiei de credit primar cand obiectul creditului comercial il reprezinta mai ales bunurile de valoare redusa.

esalonat cu plata obligatiilor la termene fixe, stabilite de comun acord cu cele doua parti. Aceasta forma de rambursare caracterizeaza indeosebi perioada de dupa primul razboi mondial si este motivata de caracterul de masa a productiei de bunuri si de necesitatea de a asigura accesul deschis la acestea cumparatorilor. Este modalitatea actuala de rambursare cu cea mai mare frecventa.

Cea mai populara forma de credit de consum esalonat o reprezinta creditele de revolving (succesiv) acordate prin intermediul cartilor de credit eliberate de catre banci clientilor solvabili.

Elementele caracteristice acestui credit sunt:

se acorda in cadrul unei conventii stabilite intre parti;

permite consumatorului sa efectueze cumparaturile sau sa obtina imprumuturi, fie direct, asupra creditorului, fie indirect, prin cartile de credit, la momentul oportun pentru el;

cumparatorul-consumator are posibilitatea sa efectueze plata fie in totalitate pentru creditul in curs, fie prin plati partiale, periodice, dupa posibilitate.

Pe plan general, asa cum experienta a evidentiat, creditul de consum a contribuit direct la cresterea nivelului de trai al populatiei, stimuland in acelasi timp, productia de bunuri de consum de nivel tehnic si oportunitate ridicata.

Pe de alta parte, creditul de consum, prin volumul sau, poate avea influente semnificative asupra echilibrului monetar deoarece permite consumul in prezent cu plata ulterioara. Astfel, in perioadele in care creditul de consum este in expansiune, diferenta (pozitiva) dintre valoarea bunurilor si serviciilor cumparate pe credit si valoarea ratelor scadente la creditele de consum contractate anterior, poate exercita presiuni inflationiste asupra nivelului general al preturilor daca volumul bunurilor nu creste corespunzator; creditul de consum poate aparea astfel ca un factor degenerator al economiei de consum.

Sub titulatura de credit de consum intra, atat creditul de consum clasic, in acceptiunea standard prezentata anterior, cat si creditul bancar destinat persoanelor fizice care nu are o destinatie conditionata prin contractul de credit, intrepatrunse .

Asadar, creditul de consum insumeaza sub umbrela sa urmatoarele tipuri de credite :

linia de credit : cardul de credit si descoperitul de cont

creditul nenominalizat

creditul pentru achizitii de bunuri si servicii

creditul pentru nevoi personale

4.1.CARDUL DE CREDIT

Cardul de credit este un instrument prin care platile se fac dintr-un credit acordat de banca emitenta. Limita de creditare se stabileste la emiterea cardului in functie de solvabilitatea clientului si de istoricul pe care acesta il are in relatiile cu banca, pe baza unei fise scoring. La persoanele fizice, limita de creditare este de 2-3 venituri nete lunare sau mai mult in cazul unor persoane cu venituri mai mari. Creditele se garanteaza cu veniturile nete a 1-2 giranti sau cu un depozit bancar colateral. Dobanda este cea practicata la creditele pe termen scurt iar comisioanele sunt cele standard ale bancii (taxa de emitere card, taxa anuala de utilizare, comisioane pentru operatiuni de plati interbancare si eliberari de numerar, taxa eliberare extras cont la cerere etc.). Valabilitatea liniei de credit este de 1-4 ani. Operatiunile se evidentiaza intr-un cont de card de credite. Acesta poate fi conexat cu contul pentru cardul de debit, banca preluand automat fondurile pentru rambursarea ratelor scadente la credit si plata taxelor si comisioanelor. Rambursarea in totalitate a creditului la termenul stabilit se foloseste in cazul cardului de calatorie si divertisment (engl. travel and entertainment card iar rambursarea partiala, in cazul liniei de credit, partea ramasa considerandu-se o extensie a creditului anterior engl. charge card Cardul de credit este destinat cu prioritate pentru plata marfurilor si serviciilor.

Anul 2006 a insemnat o crestere a portofoliului de carduri al bancilor cu peste 1,2 milioane carduri, astfel incat Romania a incheiat anul cu un numar de 7,2 milioane de carduri valide in circulatie. Aceasta crestere a pietei a insemnat emiterea a circa 100.000 de carduri lunar si o crestere procentuala anuala cu 20%.

Cresterea a fost sustinuta de aparitia in piata a trei noi emitenti (Daewoo Bank, ProCredit Bank si CEC) precum si ca urmare a incheierii unor parteneriate intre banci si comercianti astfel incat emitentii bancari au profitat din plin de politica creditelor acordate direct in magazine care se bucura de un mare succes in Romania. Alianta dintre Banca Transilvania si Credisson International, pe de-o parte si cea dintre BCR si Altex, pe de alta parte, s-a concretizat in emiterea a peste 50.000 de carduri de credit in anul 2006.

Prin realizarea acestor acorduri intre institutiile financiare, bancare sau nebancare, si marile lanturi de magazine, se poate spune ca in 2006 am asistat practic la relansarea cardurilor de credit. Principalii trei emitenti de carduri de credit, si-au dublat sau chiar triplat performanta cum este cazul Raiffeisen, care a emis un card de credit co-braded in parteneriat cu Vodafone, cel mai mare operator de telefonie mobila din Romania.

Principalele banci emitente de carduri in Romania

Din cele 7,2 milioane de carduri valide aflate in circulatie la sfarsitul anului 2006, peste 50% din piata este detinut de primii trei emitenti (BCR, Bancpost si BRD). Daca adaugam si urmatorul emitent (Raiffeisen Bank), ponderea acestor prime patru banci ajunge la 60% din piata. In general, gradul de concentrare al afacerii cu carduri vizeaza marile aglomerari urbane si regiunile dezvoltate economic.

Figura 1. Principalele banci emitente de carduri in Romania

Sursa : BNR

Bucurestiul continua sa reprezinte cel mai important segment de crestere al pietei cardurilor din Romania, Capitala dublandu-si numarul de carduri in ultimii doi ani. Ponderea acestei piete in total carduri emise este in crestere de la 20% in urma cu doi ani la aproximativ 25% in prezent. Practic, unul din trei carduri lansate in perioada august 2004 - august 2006 a fost pus in circulatie in Bucuresti. Daca la acest oras mai adaugam si judetele ale caror capitale au o populatie de peste 200.000 de locuitori (Brasov, Cluj, Constanta, Iasi, Prahova si Timis) atunci vom constata ca jumatate din piata cardurilor din Romania este concentrata in mai putin de 10 orase. Concluzia este ca atat emitentii consacrati cat si noii intrati in piata se concentreaza in continuare pe mediul urban. Stategia urmatorilor ani va fi dezvoltarea pietei prin concentrarea eforturilor pe orasele medii si mici, cu o populatie sub 50.000 de locuitori.

Dispersia cardurilor bancare pe judete, releva o medie de 320 de carduri la mia de locuitori ceea ce face ca acest produs sa aiba cel mai mare grad de penetrare in randul populatiei.

Figura Numarul de carduri la mia de locuitori pe judete

Sursa : BNR

In ciuda acestei cresteri, piata cardurilor este departe de a fi considerata saturata. La sfarsitul anului 2006, datele centralizate de Banca Centrala Europeana relevau faptul ca Republica Ceha detinea aproximativ 50%, atat in ceea ce priveste populatia cat si sediile bancare ale Romaniei la acel moment. Cu toate acestea, numarul cardurilor din circulatie era de peste doua ori mai mare in Cehia.

In fine, un ultim aspect al gradului de concentrare este dat de orientarea bancilor catre anumite categorii de produse/branduri. La finele anului 2006, cotele de piata ale organizatiilor internationale de plata erau aproximativ egale 50-50%, cu mentiunea ca MasterCard a scazut continuu in ultimii patru ani - de la 56% in 200 Cifrele arata ca brandul Visa este lider pe piata cardurilor de business in vreme ce brandul MasterCard este lider pe segmentul cardurilor de credit unde isi extinde portofoliul si asupra emitentilor nebancari.

4. DESCOPERITUL DE CONT (OVERDRAFT)

Cardul de debit cu descoperit de cont (engl. overdraft) permite efectuarea platilor peste disponibilitatile banesti din contul de card, intr-o anumita suma asimilata creditului. Se foloseste in cazul cardurilor pentru salarii care se alimenteaza direct cu sumele virate periodic de firmele angajatoare.  Garantia rambursarii este asigurata de firma angajatoare.

Caracteristicile generale ale creditului acordat pe descoperit de cont sunt: limita maxima a sumelor trase; perioada maxima de timp pe parcursul careia titularul contului poate utiliza aceasta facilitate; posibilitatea tragerii sumelor fara notificarea in prealabil a institutiei de credit; inexistenta unei maturitati definite.

Overdraftul pe card este cel mai ieftin credit bancar de la ora actuala. Descoperitul de cont, cum mai este intitulat, overdraftul asigura o finantare care poate ajunge la echivalentul a sase salarii nete, iar formalitatile sunt mult mai reduse decat in cazul unui credit obisnuit.

Obtinerea unui card de debit este extrem de simpla. Dupa completarea unui formular si achitarea unei taxe de emitere, in maxim doua zile se poate obtine cardul solicitat. In plus, comparativ cu un card de credit, unde banii nu sunt purtatori de dobanda, avantajul cardurilor de debit cu overdraft este acela ca pentru banii scosi de la bancomat, dincolo de disponibilul din cont, se platesc dobanzi mult mai mici decat cele la cardul de credit, uneori diferentele ajungand si la 8-9 la suta.

Ca si in cazul cardului de credit, overdraftul este utilizat cu prioritate pentru achizitii de bunuri si servicii.

4.3. CREDITUL PENTRU ACHIZITII DE BUNURI SI SERVICII

Creditul pentru consum reprezinta creditul acordat de catre institutia de credit gospodariilor, populatiei si institutiilor fara scop lucrativ in serviciul gospodariilor populatiei, in scopul finantarii consumului personal de bunuri (automobile, mobila, aparatura electrocasnica, electronica si alte asemenea) sau servicii (sanatate, educatie, petrecerea vacantelor si alte asemenea) .

Concret sunt incheiate acorduri intre institutiile financiare, bancare sau nebancare, si marile lanturi de magazine astfel incat persoanele fizice doritoare de finantarea produselor din cadrul acestor lanturi sa poata avea un acces liber si direct la fondurile necesare.

Un exemplu concret il reprezinta parteneriatul dintre Flanco si Credisson International, care au lansat in anul 2005 creditul de consum accesibil doar cu fluturasul de salariu. Ca atare, pentru orice produs in valoare de minim 6 milioane lei vechi, clientii Flanco puteau contracta un credit cu fluturasul de salariu. Pe langa o gama foarte variata de produse, clientii beneficiaza de servicii suplimentare: consultanta de specialitate, transport gratuit, instalare gratuita in timp ce Credisson implementa un sistem foarte eficient privind plata in rate.

Un alt exemplu il constituie parteneriatul dintre Altex si Raiffeisen Bank din iulie 2005, potrivit caruia s-a semnat un acord de infiintare a companiei de credit de consum Credex. Potrivit acordului, cele doua companii si-au propus sa dezvolte noua entitate astfel incat incepand cu anul 2006 Credex sa fie prezenta in toata reteaua de magazine Altex si Media Galaxy. Sistemul este foarte simplu : reteaua magazinelor atrage un numar constant de clienti iar banca aduce know-how si resurse pentru finantare.

4.4. CREDITUL PENTRU NEVOI PERSONALE

Creditul pentru nevoi personale este specific institutiilor bancare si este reglementat de normele BNR.

Fiecare banca isi stabileste o politica proprie de atragere de clienti, stabilind caracteristicile produsului propriu promovat.

Principalele caracteristici ale creditului de nevoi personale consta in :

perioada bine definita de derulare : de la minim 6 luni pana la maxim 10 ani

garantarea sumei imprumutate se face prin cesionarea veniturilor titularului sau titularilor de contract si nu necesita garantii reale imobiliare

suma obtenabila rareori depaseste un maxim de 20 000 EUR sau echivalentul in RON

forma de rambursare consta in anuitati (rate lunare egale sau variabile)

Bancile isi aleg clientii pe baza unui scoring. Credit scoringul este un sistem de analiza a informatiei utilizat in luarea deciziei de creditare. El se bazeaza pe un numar prestabilit de intrebari adresat solicitantului de credite. Fiecarui raspuns posibil la intrebarile referitoare la caracteristicile economico-financiare ale persoanei, ii este alocat un numar de puncte. Suma punctelor obtinute reprezinta credit scoringul, adica gradul de risc pe care il implica acordarea acelui credit. In functie de marimea riscului, banca decide daca acorda sau nu creditul, tinand

cont de politica de prudenta pe care o duce in domeniul creditelor. Fiecare sistem de credit scoring este elaborat in functie de profilul clientului bancii si se bazeaza in mare masura pe experienta detinuta. De exemplu, solicitantii unui credit pentru nevoi personale sunt segmentati prin utilizarea scoringului in solvabili sau insolvabili.

Figura 3. Top credite de nevoi personale in perioada actuala