Necesitatea crearii și promovarii de politici bancare in contextul trecerii la economia de piața

Necesitatea crearii i promovarii de politici bancare in contextul trecerii la economia de pia a

La nivelul statului exista politici economice, monetare, financiare, fiscale, bancare, dar fiecare banca bazata pe principiile generale de politica economica, iși elaboreaza propriile politici de dezvoltare care sa contribuie la realizarea scopului final al bancilor in calitatea lor de societați comerciale, și anume realizarea unui profit cat mai mare.

Spre deosebire de firmele obișnuite, bancile sunt unitați cu un volum mult mai mare al activitații. De aceea, scopul urmarit nu poate fi atins decat prin elaborarea de programe strategice pe o perioada de obicei de 4 ani, in care sunt menționate misiunea bancii și principalele obiective care vor conduce la maximizarea profitului.

Politicile bancare nu pot fi realizate fara sa fie avizate și supravegheate de catre autoritatea monetara și bancara suprema in stat - Banca Naționala a Romaniei.

Politicile bancare se stabilesc pe termen scurt și mediu, variantele pe termen lung nu au dat pana acum rezultatele scontate.

Principalele laturi ale politicii bancare sunt:

politica de produse și servicii;

politica de servicii a clienților;

politica de capitalizare și privatizare;

politica de resurse umane;

politica de informatizare a activitații bancii;

politica de performanțe.

In acest context, managementul bancar apare ca un context al politicii bancii, tot aici incluzandu-se programele strategice, realizarea de profit și cucerirea unui segment de piața cat mai eficient.

Politicile bancare au fost perfecționate in ultimii ani și prin legislație, creandu-se premisele eficientizarii acestora.

Odata cu apariția Legii nr.58/1998 ( Legea bancara ) s-au stabilit noi criterii și condiții de desfașurare a activitații bancare, inclusiv de politici bancare.

Printre elementele de politica bancara stipulate in Legea nr. 58 amintim:

Sporirea atribuțiilor bancilor inclusiv prin inlocuirea termenului de banca comerciala cu cel de banca, astfel ca bancile sa-și poata desfașura activitatea, delimitandu-se de firmele economice prin obiective majore care sunt defalcate de multe ori din politica generala economica a statului.

Precizarea unor concepte cu mare acoperire in activitatea bancara: afiliata, depozit, credit, acționar, capital, prudența, utilizarea profitului.

Precizarea in mai mare masura a activitaților permise bancilor.

Politici de fuzionare și divizare a bancilor.

Politici privind rezolvarea conflictelor de interese dintre banci și sectoarele economiei reale.

Managementul ca instrument aparte, special de gestionare a bancilor.

Politicile bancare au fost imbunatațite in ultimii ani și sub raportul perfecționarii

activitații bancilor. Astfel, acceptarea de depozite a fost mai bine conturata, contractarea de credite se face acum ținand seama de respectarea principiului prudenței bancare și au fost preconizate alternative la creditare care sa prezinte un grad de risc mai redus.

Politicile bancare s-au imbunatațit și in privința emiterii și gestionarii instrumentelor de plata și credit.

Un alt aspect de politica bancara s-a concretizat in ultimii ani in emiterea garanțiilor bancare și de asumare a angajamentului de catre banci.

In ultimii ani tot mai prezente sunt politicile bancare de rezolvare a crizelor de management.

In corelația manageri-acționari-salariați sunt prezente interesele și profesionalismul. Interesele sunt concretizate in partea de profit ce revine fiecaruia din cele trei categorii, iar profesionalismul se refera la managementul bancii și la specialiștii de banca.

A aparut o secțiune speciala a managementului - managementul crizei. Meritul politicii bancare actuale consta in faptul ca rezultatele momentelor de criza se realizeaza și prin introducerea unor instrumente moderne in activitatea bancara: relațiile publice, imaginea și notorietatea bancii, relația cu mediul politic, cu mass-media, cu organismele financiare internaționale. Numai așa se poate ajunge la publicul ținta format fie din clientela, fie din deponenți, fie din investitorii pe baza relațiilor cu banca.

Pentru prima data in abordarea politicii bancare se pune problema de cultura organizaționala, de management al crizei, de rolul zvonisticii in declanșarea și abordarea crizei.

Din cele de mai sus rezulta ca politicile bancare reprezinta totalitatea instrumentelor, metodelor, pargiilor necesare realizarii in banci a unui management performant și indeplinirea obiectivelor strategice și misiunii fiecarei banci.

In realizarea principiilor generale incluse in politica bancilor sunt necesare instrumente de execuție care se concretizeaza in tehnici bancare, metode de operare bancare, operațiuni cu clienții, evidența, contabilitatea și statistica bancara, instrumente de economisire, plați, produse derivate.

Actualmente, principalele tehnici bancare se refera la tehnicile bancare, de determinare a dobanzii, tehnici de gestionare a depozitelor constituite la banca, tehnici de plați, tehnici de gestiune a portofoliului de credite și a riscului bancar.

Tehnicile sunt activitați complexe constituite din operațiuni bancare. Operațiunile bancare la randul lor se impart in urmatoarele:

operațiuni pasive;

operațiuni active;

operațiuni derivate;

operațiuni conexe.

Operațiunile pasive sunt cele de constituire a resurselor bancilor. Ele se refera și afecteaza patrimoniul bancii și sunt inregistrate in pasivul bilanțului, de unde și denumirea.

Operațiunile active sunt cele mai importante impreuna cu primele și constau in utilizarea resurselor bancii, deci in plasamente.

In ultimii ani plasamentele sunt puternic sub incidența politicii bancare, adica nu se mai fac automat in credite ci sunt luate in considerație mai multe acțiuni care sa duca in principal la reducerea riscului bancare.

Operațiunile conexe se refera la unele activitați care nu sunt specifice bancilor (de exemplu, activitatea de participațiune la capitalul social al unor firme de unde bancile primesc dividende, acțiuni de evaluare a patrimoniului firmei, de garanție bancara).

Operațiuni derivate - au aparut doar de cațiva ani. Ele sunt o alternativa la acreditare, sunt foarte multe, incepand cu leasingul, factoringul pana la asigurari bancare si vanzarea creditului pe titluri financiare (titularizarea).

Politicile si tehnicile bancare fac parte din activitatea bancara, dar ele au fost mai clar conturate in ultimii ani si se incerca utilizarea lor pentru imbunatațirea performanțelor bancare.