Notiuni de baza privind trezoreria

Notiuni de baza privind trezoreria

1.1.1 Diferite acceptiuni ale notiunii de trezorerie

Etimologic, termenul de trezorerie provine din termenul francez "tresor", avand intelesul de comoara, bunuri pretioase puse in rezerva. Initial, in limba franceza termenul "tresor" desemna locul din biserica unde se pastrau relicvele, ornamentele si obiectele pretioase. Treptat, acest termen capata sensul de obiect pretios, ascuns sau ingropat, pentru ca astazi sa reflecte notiunea de bani, gramada de aur, obiecte pretioase puse in rezerva.

Generic, trezoreria are doua sensuri, in functie de nivelul la care se refera[1]:

Un prim nivel este reprezentat de administratia publica. In conformitate cu prevederile Legii contabilitatii (nr. 82/1991), in cadrul trezoreriei se desfasoara operatiunile privind executia de casa a bugetului de stat, constituirea si utilizarea mijloacelor extrabugetare si fondurilor cu destinatie speciala, gestionarea datoriei publice interne si externe si alte operatiuni financiare efectuate in contul administratiei publice;

Al doilea nivel este desemnat de intreprindere. In acest sens trezoreria desemneaza ansamblul activelor lichide, bugetul, banii de care dispune in raport cu gestiunea sa. Tot la nivel de intreprindere, trezoreria este definita ca surplusul de surse de finantare ce se degaja din intreaga activitate economica, respectiv diferenta intre necesarul de fond de rulment si fondul de rulment. Desi corecta, "aceasta definitie are un caracter mai mult teoretic, bazat pe teoria echilibrului financiar al intreprinderii, dar este mai putin operationala pentru o gestiune eficienta a trezoreriei" . O definire completa a trezoreriei poate fi data de "suma elementelor constitutive ale acesteia, ca active si pasive de trezorerie; elementele de baza in aceasta noua definire il reprezinta lichiditatile(disponibilitatile banesti), dar alaturi de ele apar activele financiare de trezorerie, iar in pasiv concursurile bancare sub forma creditelor de trezorerie si a celor de scont" .

Trezoreria este un element esential si, in acelasi timp, principala restrictie a gestiunii contabil-financiare a intreprinderii. In ea se reflecta atat rezultatele pozitive, cat si cele negative ale activitatii intreprinderii, precum si deciziile legate de echilibrul financiar. Nu intotdeauna o intreprindere care incheie exercitiul financiar cu profit are si o trezorerie pozitiva. Multi practicieni in domeniul contabil-financiar arata ca, activul lichid (in sensul de disponibilitati in conturile bancare si casa - acestea pot fi denumite lichiditati) constituie cel mai important activ pe care-l detine o intreprindere, dar si cel mai putin productiv. Intreprinderile ar trebui sa dispuna de suficiente lichiditati pentru a isi putea onora obligatiile de plata, in caz contrar putand fi declarate in stare de "incetare a platilor", deci de faliment. Pe de alta parte mentinerea unor disponibilitati mult peste nivelul optim necesar sau inactive, constituie o practica care ignora oportunitatile de plasament si obtinere a profiturilor suplimentare. In ceea ce priveste principalul "obstacol financiar", majoritatea specialistilor considera ca acesta se datoreaza fluxurilor de lichiditati insuficiente. De cele mai multe ori, falimentul se datoreaza slabiciunilor ivite in gestiunea trezoreriei. Un studiu efectuat de cercetatorii americani, releva faptul ca problema cea mai importanta pentru 61% dintre intreprinderi este managementul fluxurilor de lichiditati .

Terminologia folosita pentru cadrul de gestiune a trezoreriei nu este uniforma in literatura de specialitate. Astfel, unii autori de specialitate in domeniul contabil-financiar prefera denumirea de " gestiune a trezoreriei", dupa cum alti autori prefera notiunea de "management al fluxurilor de lichiditati". Cei doi termeni desemneaza in fond acelasi lucru. Odata cu adoptarea in tara noastra a sistemului contabil bazat pe modelul francez s-au impus notiunile compatibile in domeniul finantelor intreprinderii. In literatura contabil-financiara franceza, notiunea folosita este cea de gestiune a trezoreriei. Termenul corespondent pentru termenul anglo-saxon "cash-flow" este cel de flux de trezorerie. De aici a aparut termenul de management al fluxurilor de lichiditati.

Gestiunea trezoreriei consta in administrarea optima a fondurilor pe termen scurt, in asigurarea solvabilitatii intreprinderii in cele mai bune conditii. Altfel spus, gestiunea trezoreriei regrupeaza "ansamblul deciziilor, regulilor si procedurilor care asigura, la costul cel mai redus, mentinerea echilibrului financiar instantaneu al intreprinderii" . Trezoreria reprezinta "convergenta tuturor operatiilor intreprinderii care, la finele parcursului sunt pe termen scurt" .

Echilibrul trezoreriei este legat mai intai de echilibrul financiar al intreprinderii. In acest sens, gestiunea trezoreriei desemneaza "totalitatea deciziilor, regulilor, procedurilor si masurilor care asigura mentinerea echilibrului financiar cu costul cel mai redus"[7].

1.1.2 Bugetul trezoreriei (bugetarea)

Bugetul trezoreriei are o importanta deosebita. Bugetul anual este buget global, de sinteza cu detalii luna de luna sau pe semestre.

Bugetul trezoreriei regrupeaza previzionarea de resurse si plati de trezorerie. El se bazeaza pe calcule de trezorerie privind durata creditelor necesare sau plasamentelor posibile.

Bugetul trezoreriei se bazeaza pe previzionarea fluxurilor de intrari si iesiri.

a)     Previzionarea fluxurilor de intrare care face previziuni cu referire la:

Fluxurile cerute de exploatare;

Fluxurile provenite din imprumuturile intreprinderii;

Fluxul generat de cresterea capitalului propriu al intreprinderii.

Fluxurile de exploatare sunt dependente de veniturile intreprinderii. De aceea, prevederea veniturilor constituie elementul fundamental al analizei previzionale. Ele sunt un produs al functiei comerciale si al compartimentului financiar.

Previzionarea fluxurilor intrarilor sunt in functie de repartizarea sau natura veniturilor, si anume: venituri proprii si venituri din credite.

Pe langa aceste informatii gasim si pe cele referitoare la donatii si cesionarea de imobilizari.

b)     Previzionarea iesirilor este rezultatul:

Deciziilor pe termen lung, rambursarilor de imprumuturi, aranjamentelor si reglementarilor privind achizitia de imobilizari;

Deciziilor de exploatare privind reglementari, intelegeri cu furnizorii, plati pentru cheltuieli comerciale, salarii etc.

Fluxurile iesirilor se compun din:

Cheltuieli de exploatare. Previzionarea unei parti din vanzari depinde de previzionarea productiei. Ritmul productiei depinde de strategia adoptata de intreprindere. Productia este variata in timp, iar productia excedentara este stocata sau este plasata daca exista un plus posibil de vanzari, diminuand costurile stocarii care antreneaza, alte costuri si influenteaza eficienta productiei;

Cheltuieli de investitii, care decurg din programul de investitii elaborat de intreprindere;

Dividende varsate (platite)

Impozitul pe profit;

Taxa pe valoare adaugata.

Examinand fluxurile de intrare si de iesire pentru anumite perioade ajungem fie la excedente, fie la deficite de trezorerie.

Trezorierul poate influenta anumite fluxuri pentru obtinerea unui echilibru cert in urmatoarele directii:

Accelerarea incasarii creantelor;

Temperarea platilor de casa pe cat este posibil;

Utilizarea cursului flotant ca diferenta intre conturile intreprinderii si conturile bancare.

Daca fluxul intrarilor este superior fluxului iesirilor de trezorerie, trezorierul poate recurge la un sprijin bancar si anume:

Daca intreprinderea doreste sa recurga la o linie de credit, bugetul trezoreriei permite o determinare a limitei superioare;

Daca societatea a recurs la imprumutul bancar, bugetul permite determinarea valorii si duratei imprumutului necesar.

Daca fluxul intrarilor este inferior fluxului iesirilor, trezoreria opereaza cu plasamente pe durata excedentelor.

Trezorierul poate dispune permanent de mijloace pentru optimizarea trezoreriei cum sunt:

Regimul creditelor existente;

Importanta liniilor de credit neutilizat;

Posibilitatile de plasament pe termen scurt.

Trezoreria poate fi previzionata zilnic. Previzionarea bugetului trezoreriei depinde de toate previziunile intreprinderii. Previzionarea zilnica presupune cunoasterea tuturor cerintelor, cheltuielilor si veniturilor.

Trebuie avut in vedere decalajul in timp intre datele valorice de banca si cele din contabilitate.Este importanta cunoasterea exacta a pozitiei zilnice a conturilor intreprinderii la banca in scopul imbunatatirii previziunilor pe termen scurt.

O buna bugetare a trezoreriei se bazeaza pe bugetul exploatarii (productiei) si bugetul echipamentului (investitiilor).

Trezoreria este punctul prin care trece echilibrul financiar-monetar al intreprinderii[8]. Functia de exploatare este generatoare de necesar de fond de rulment care influenteaza variatia trezoreriei intreprinderii.

Fondul de rulment se poate calcula prin formulele:

FR = Capital permanent - Imobilizari nete

FR = Active circulante - Datorii pe termen scurt

O serie de factori imprima o anumita variatie a fondului de rulment, fie prin diminuare, fie prin crestere.

In sensul diminuarii actioneaza prin cresterea activelor imobilizate prin investitii corporale, necorporale si financiare, prin diminuarea capitalurilor permanente, si anume diminuarea capitalului propriu (distribuirea rezultatului, distribuirea dividendelor, pierderi de exploatare), rambursarea capitalului imprumutat (pentru investitii, conturi curente, bonuri de casa).

Cresterea fondului de rulment are loc ca urmare a cresterii capitalului permanent (cresterea capitalului propriu, a rezultatelor, subventiilor pentru investitii), a cresterii imprumuturilor si sumelor imprumutate pe termen lung, a aportului asociatilor in conturi curente, a emisiunii bonurilor de casa pe termen mai mare de 1 an, pe de o parte, iar pe de alta parte, datorita diminuarii activelor imobilizate (cesiuni de imobilizari corporale - mijloace fixe, necorporale ti financiare) si incasarii sumelor date cu imprumut de intreprindere.

Necesarul de fond de rulment este dat de necesarul pentru exploatare si cel in afara exploatarii. Compararea acestui necesar cu resursele lor specifice ne da necesarul net ce influenteaza trezoreria.

1.1.3 Previzionarea disponibilitatilor banesti

Acest fapt are o importanta deosebita in vederea dimensionarii evolutiei viitoare a capacitatii de plata a intreprinderii. Aceasta previzionare are la baza Planul de Trezorerie, care poate fi defalcat si pe fiecare luna a anului.

In continuare este prezentat un model de Plan de Trezorerie sau Previzionarea Trezoreriei[9]:

Acest plan are ca baza raportul de trezorerie care permite observatii si analize minutioase ale unor fapte produse.

Pentru a avea o imagine cat mai clara a acestui raport vom prezenta in continuare un model al acestuia.

Specificatii

SITUATIA INITIALA ± + Vanzari in numerar + Credite primite + Imprumuturi + Hartii de valoare

TOTAL A

- Cumparari - Salarii brute - Cheltuieli scadente - Alte servicii - Cheltuieli de desfacere - Intretinere si reparatii - Protectia mediului - Asigurari - Servicii de consultatii - Renta - Telefon - Utilitati - Taxe - Dobanda - Alte cheltuieli

TOTAL B

- Imprumutul principal - Cumparari de capital - Costuri initiale - Rezultate - Drepturile proprietarilor

TOTAL C

TOTAL D = (B+C) ±

Sold final (A-D) ±

Raportul de trezorerie este necesar in situatia in care se fac evaluari sau studii de fezabilitate pentru intreprindere.

1.1.4 Gestiunea si dimensionarea trezoreriei

Trezoreria are un rol fundamental pentru intreprindere. Ea realizeaza echilibrul financiar pe termen scurt intre fondul de rulment relativ constant si necesarul de fond de rulment fluctuant in timp.

Operatiunile unei intreprinderi pot fi tratate ca intrari sau iesiri de trezorerie generate de exploatare (fabricatie), repartitie, investitii sau finantare.

Dimensionarea trezoreriei se realizeaza ca:

a)     Diferenta intre disponibilitati si ajutoarele bancare pentru trezorerie. Sprijinul bancar curent se refera la datorii contractate in concordanta cu nevoile trezoreriei. Daca disponibilitatile sunt mai mari decat ajutoarele bancare atunci trezoreria este pozitiva, in caz contrar aceasta fiind negativa;

b)     Diferenta intre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment. Acest mod apropie calculul de operatiile care afecteaza capitalul permanent si activele imobilizate, precum si operatiile referitoare la activele circulante si datoriile pe termen scurt.

Trezoreria exploatarii prezinta variatii egale cu diferenta dintre excedentul brut de exploatare si suma variatiei stocurilor si creantelor exploatarii, mai putin variatia datoriilor.

Trezoreria trebuie sa fie echilibrata. Cand fondul de rulment este mai mare decat necesarul de fond de rulment, echilibrarea situatiei financiare necesita un credit de trezorerie.

In cadrul fluxurilor financiare care influenteaza trezoreria exista si fluxul T.V.A. toate vanzarile genereaza o iesire de fo0nduri sub forma T.V.A. exigibila intr-un numar de zile dupa facturare.

Toate aprovizionarile genereaza o iesire de fonduri in momentul platii furnizorilor incluzand in T.V.A. recuperabila (ca sursa atrasa).

Asemanator toate veniturile genereaza o intrare de fonduri in momentul platii de catre client continand si T.V.A. colectata (o creanta). Diferenta de timp intre momentul facturarii vanzarii si momentul platii facuta de client este egala cu timpul de creditare acordat clientului.

Trezoreria este influentata prin variatiile fluxurilor de intrare si iesire de fonduri, modificand solvabilitatea.

Creditele de trezorerie

Creditele de trezorerie reprezinta ajutoare pe termen scurt, cu caracter ???, care au ca obiect asigurarea echilibrului trezoreriei curente a intreprinderii si care nu poate fi obtinuta prin mobilizarea creantelor sale comerciale.

Nevoile de acoperit prin credite de trezorerie reprezinta decalajul existent intre platile si incasarile de exploatare. Creditele de trezorerie apar in cazul deficitelor de trezorerie.

Importanta lor depinde direct de durata ciclului de fabricatie si stocare. Amplitudinea variatiei este in functie de natura si sezonalitatea activitatii, de ritmul mai mult sau mai putin regulat al intrarilor sau iesirilor de fonduri, zi de zi, precum si de alte fenomene accidentale.

Trezoreria inregistreaza permanent cresteri sau diminuari, intreprinderea neputand decat in mod exceptional sa echilibreze valoric si in timp incasarile si platile.

Analiza previzionala a miscarilor fluxurilor este indispensabila gestiunii financiare. De aceea se impune recurgerea la credite bancare, care constituie o finantare prioritara a imobilizarii conturilor de clienti care sunt insuficiente pentru toata scara decalajelor de trezorerie.

Creditul de trezorerie reprezinta un ajutor acordat de banca, la solicitarea intreprinderii beneficiare.

Tipuri de credite de trezorerie

Creditele de trezorerie sunt de mai multe tipuri, si anume:

Creditele "prin casa" sau "in numerar" asigura realizarea unui avans curent, fiind foarte simplu de obtinut printr-o tehnica bancara operativa.

Creditul "prin casa" este o facilitate care permite trezoreriei o elasticitate functionala. El permite intreprinderii sa faca fata decalajelor pe o perioada foarte scurta legate de plata furnizorilor, personalului sau reglementarea impozitelor si taxelor.

In anumite situatii intreprinderea inregistreaza o insuficienta de fond de rulment, temporar si care este satisfacuta prin creditul bancar structural pentru ecart pasager.

Este o intentie a intreprinderii de a justifica descoperirea lichiditatilor sale, facand apel la banca sa.

Creditul prin contul de disponibil reprezinta pentru intreprindere avantaje ca urmare a supletei in utilizare. Din punct de vedere bancar acest credit este cu risc inalt, fiind influentat de factori interni si externi privind: cresterea salariilor, cercetari infructuoase, vanzari pasagere in pierdere, pierderi de marfuri, insolvabilitatea clientilor etc. Pe de alta parte, el poate fi destul de usor deturnat de la obiectul sau. Banca creditand capitalul angajat, se antreneaza intr-un risc inalt.

Creditul "prin bilet la ordin" reprezinta un alt tip de credit de trezorerie. Pentru situatiile in care insuficienta de fond de rulment este durabila, permanent banca examineaza clientul sau care solicita un credit de trezorerie prin scontarea hartiilor financiare.

Acest credit de trezorerie este generat de un deficit cronic de trezorerie.

Inainte de acordarea creditului, banca verifica foarte minutios toate elementele informationale care permit evaluarea solvabilitatii prezente si moralitatii intreprinderii cliente, valoarea si moralitatea conducatorilor, calitatea gestiunii, valoarea produselor, perspectivele oferite de piata, evolutia activitatii si rezultatelor, situatia financiara actuala si previzibila. Este necesar si un plan de trezorerie cu fluxuri detaliate lunar, cu intrarile si iesirile de fonduri prognozate, estimate. Intreprinderea emite un bilet la ordin bancii sale, care-l sconteaza, creditand contul intreprinderii cu suma din bilet si debitand agio ce trebuie calculat pe perioada ce curge pana la termenul scadent (un interval de timp de 10-90 zile).

Pe langa aceste credite, mai exista si alte credite speciale, avand conditii particulare de folosire. Aceste particularitati intervin in cazul finantarii achizitiilor de materii prime, transferarea lor, stocarea produselor indiferent de ramura de activitate si de durata ciclului de fabricatie.

Unul dintre aceste credite speciale este cel pentru nevoi de campanie, de sezonalitate, pentru productia sezoniera, cu ciclu lung de fabricatie.

Aceste credite se pot acorda "prin casa", "prin bilet la ordin" sau "prin warant".

Creditele de campanie "prin casa" se fac in conditiile stabilirii limitei in functie de care banca acorda sau intrerupe intreprinderii sumele potrivit planului de trezorerie.

Creditele de trezorerie "prin warant" se ataseaza creditelor de campanie, ele fiind foarte variate, depinzand de increderea bancii fata de client, importanta si durata sprijinului bancar.

1.1.5 Plasarea disponibilitatilor banesti excedentare

In cazul in care intreprinderea inregistreaza excedente de trezorerie, se impune plasarea disponibilitatilor banesti excedentare.

Preocuparea continua cu privire la gestiunea trezoreriei este imbunatatirea raportului dintre venituri si cheltuieli.

Politica fiscala si legislatia conduc la o pluralitate de forme posibile de plasament a excedentelor de trezorerie.

Pentru trezorerie trebuie luate in calcul mai multe criterii, in vederea realizarii plasamentului, si anume:

Rentabilitatea;

Securitatea;

Lichiditatea.

Diagnosticul bazat pe rapoarte si judecati este indispensabil oricarei intreprinderi care detine un excedent de trezorerie, ca suport pentru:

Plasamentele traditionale;

Achizitionarea de titluri de pe piata monetara;

Plasamentele in valori mobiliare.

Plasamentele traditionale cuprind

"Contul la termen" prin care titularul se angajeaza sa lase la dispozitia bancii sale o suma fixa cu un termen cert de cel mult o luna in schimbul remunerarii.

"Inscrisul de casa", ca inscris unilateral cuprinzand angajamentul de plata certa a unei sume la scadenta. Este emis de banca si poate fi scontat in scopul deblocarii anticipate a contului la termen, insa cu o diminuare a sumei creditului.

"Raportul bursei" consta in a plasa cu plata, a vinde la termen actiuni pentru a obtine fonduri. Diferenta dintre pretul zilei si pretul la termen reprezinta remuneratia imprumutatorului care a avansat fondurile. Rata depinde de raportul dintre ordinul de achizitie si cel de vanzare, adica pozitia achizitorului si cea a vanzatorului.

Toate operatiile se fac pe termen scurt, cel mult o luna.

2. Titlurile pietei monetare reprezinta un alt tip de plasamente posibile ale trezoreriei.

Piata titlurilor de credit negociabile apeleaza deseori la piata monetara (acoperirea tuturor scadentelor zi de zi pe termen lung), garantand astfel tranzactiile cu piata obligatara, a obligatiunilor. Astfel intreprinderea poate obtine randamente asemanatoare cu piata monetara, in conditii remarcabile de lichiditate, deoarece titlurile negociabile pot fi revandute in orice moment pe piata secundara.

Dintre instrumentele de plasament amintim:

"certificatele de depozit negociabile" care reprezinta un depozit la termen negociabil, constituit in favoarea unei institutii de credit. Titlurile emise nu sunt altceva decat certificarea existentei unui depozit cu indicarea termenului si a ratei dobanzii;

"titlurile de trezorerie" care ofera pentru intreprinderea doritoare de plasamente de trezorerie in conditii de randament excelente, in raport cu "certificatele de depozit" sau "bonurile de tezaur" pe langa suplete si o siguranta certa;

"bonurile (titlurile) institutiilor financiare specializate si societatilor financiare care le ofera", contribuind cu investitii sub aceasta forma.

3. Plasamente in valori mobiliare

Plasamentele in valori mobiliare se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor metode:

a)     printr-un "portofoliu de actiuni". Cresterea bursiera a achizitiilor de actiuni devine un plasament foarte performant. Insa, descresterea poate antrena un inalt risc din punctul de vedere al trezoreriei, care este incompatibil cu un pret inalt al riscurilor;

b)     detinerea directa a unui "portofoliu de obligatiuni" exprima investitiile facute pe piata obligatiunilor si care sunt influentate de: climatul pietei, extinderea pietei de obligatii cu rata variabila estimata pentru riscuri, diferenta dintre rata practicata pe piata financiara si piata depozitelor pe termen scurt, instrumente de acoperire etc.

c)     organisme de plasament colectiv in valori mobiliare (O.P.C.V.M.)include operatiuni de rationalizare a gestiunii valorilor titlurilor si conservarilor prin banci, prin Societati de Investitii a capitalului variabil (S.I.C.A.V.) si prin Fonduri comune de plasament (F.C.P.).

Sunt utilizate pe termen scurt "titluri de creante negociabile", "obligatiile cu rata variabila" , "obligatiile cu rata fixa la scadenta" etc.

Plasarea excedentelor de trezorerie se imbogateste continuu prin noi instrumente si prin legislatia care le reglementeaza.