O SCURTA ISTORIE A IMPOZITULUI AMANAT

O SCURTA ISTORIE A IMPOZITULUI AMANAT

APARITIA NOTIUNII DE IMPOZIT AMANAT IN FRANTA

Adevaratul moment de aparitie a problemei contabile a impozitului amant este legea Caillaux din 15 iulie 1914, modificata prin legea din 31 iulie 1917, care a introdus notiunile de impozit pe capital si impozit pe venit in locul urmatorilor termeni: contributia funciara, contributia pe bunurile personale, impozitul pentru comercianti, liber- profesionisti si impozitul pe usi si ferestre.

Planul  contabil general s-a adoptat in mod oficial prin decizia din 18 septembrie 1947, aplicarea sa nefiind obligatorie. Insa, el nu facea referire prin nicio reglementare la contabilizarea impozitului asupra rezultatului, in afara crearii unui cont "ad hoc" in cadrul postului 876 din contul de profit si pierdere.

Legatura dintre contabilitate si fiscalitate este foarte repede inteleasa de catre  normalizatorii contabili. La nivel oficial este emis urmatorul angajament, odata cu adunarea plenara din 3 mai 1962 a Consiliului national al contabilitatii: " dispozitiile fiscale utilizate ca mijloc de aplicare a politicilor economice si financiare sa se refere doar la modul de impozitare si nu la procesul de determinare a rezultatului".

Daca notiunea de impozit amanat nu este mentionata distinct, ea este totusi intuita, iar Comitetul permanent al Ordinului Expertilor Contabili va initia in 1969 un proiect de recomandare referitoare la "situatia financiara latenta" care se va finalize printr-un text definitiv in 1986.

Elaborata timp de mai bine de zece ani,  directiva a IV-a, adoptata oficial in iulie 1978, nu precizeaza modul de contabilizare a impozitului asupra rezultatului . Anumite articole ale directivei fac precizari importante , insa fara a pronunta termenul de impozit amanat.

Instituit prin hotararea din 27 aprilie 1982,  noul plan contabil general , completat de legea din 30 aprilie si de decretul din 29 noiembrie 1983, alaturi de recomandarea 1.20 a Ordinului expertiilor contabili din anul 1984, cu revizuire in anul 1995, realizeaza distinctia intre termenul de "impozit amanat" sic el de "impozit latent".

Notiunea de impozit amanat apare in textele legale in doua maniere:

• La nivelul functionarii conturilor, insa fara a mentiona calificativul de "amanat"; contul vizat este 155 "Provizioane pentru impozite", definit prin rolul sau " de a inregistra cheltuiala probabila cu impozitul conectata la rezultatul exercitiului current, dar amanita in timp si a carei luare definitive in considerare depinde de rezultatele viitoare" (planul de conturi general, p.II.24)
• La nivelul continutului anexei, articolul 24 prevede ca trebuie "mentionate in anexa cresterile si reducerile datoriei viitoare privind impozitul, datorie care provine din decalajele in timp care exista intre regimul fiscal si tratamentul contabil al cheltuielilor si veniturilor; totodata daca au o marime exceptionala, trebuie mentionate si cele a caror realizare este eventuala"

Astfel se face distinctia intre impozitul amanat si impozitul latent, desi acesti doi termeni nu sunt mentionati in mod explicit.

In acelasi timp, Ordinul expertiilor contabili emite o recomandare pentru uzul membrilor sai, cu scopul:

de a clarifica, la nivelul vocabularului, distinctia intre impozitul amanat (ca fiind un impozit decalat in timp) si impozitul latent (un impozit eventual si care depinde de luarea unei decizii sau de producerea viitoare a unui eveniment extern)

de a exemplifica practic cauze de aparitie a impozitului amanat

de a incuraja contabilizarea impozitului amanat in conturile individuale, cu exceptia aceluia legat de provizioanele reglementate si de subventiile pentru investitii (exceptie bazata pe faptul ca articolul 22 din decret arataca sumele brute referitoare la aceste posturi sunt incluse in capitalurile proprii si, prin urmare, nu pot fi modificate)

de a reaminti faptul ca, in ceea ce priveste conturile consolidate, este obligatorie contabilizarea impozitului amanat

de a defini termeni pe care planul contabil general nu-I utilizeaza decat in materie de consolidare precum "report variabil", "report fix", "calcul global", "calcul partial"

APARITIA NOTIUNII DE IMPOZIT AMANAT IN TARILE

"DECONECTATE"DE FISCALITATE

Este interesanta o comparatie intre evolutia gandirii si a normelor contabile din tarile a caror contabilitate este "deconectata" de fiscalitate si situatia franceza, a carei contabilitate este "conectata" la fiscalitate. Este vorba in special de Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord si Statele Unite ale Americii.

Denis Cormier si Bernard Raffournier considera ca "existenta unor reguli independente pentru calculul bazei de impozitare a beneficiilor implica aparitia unor diferente intre rezultatul contabil si cel fiscal. Daca aceste diferente sunt temporare, ele determina amanarea sau plata anticipata a unei fractiuni din cheltuiala fiscala anuala. Astfel, impozitul exigibil nu mai corespunde celui rezultat din operatiile exercitiului. In Statele Unite ale Americii au aparut in 1944 discutii privind posibilitatea contabilizarii acestor diferente. Aceste discutii se vor finaliza in 1967 prin publicarea de catre Accounting Principles Board a avizuli cu numarul 11 prin care se propunea metoda reportului de impozit. Aceeasi solutie a fost adoptata si de catre Institutul Canadian al contabililor autorizati (ICCA). Un an mai tarziu, Institutul contabililor autorizati din Anglia si Scotia (ICAEW) adopta si el metoda reportului de impozit, insa sub o alta forma".