Organizarea sl functionarea sistemului bancar romanesc

ORGANIZAREA Sl FUNCTIONAREA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

In Romania, bancile se pot infiinta numai cu respectarea prevederilor Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale, Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancara si pe baza autorizatiei Bancii Nationale. Legea privind activitatea bancara statueaza faptul ca B.N.R. asigura supravegherea activitatii tuturor societatilor bancare, iar acestea se pot constitui si functiona numai pe baza autorizatiei eliberate de Banca Nationala.

Bancile se constituie sub forma juridica de societate comerciala pe actiuni, in baza aprobarii Bancii Nationale a Romaniei, cu respectarea prevederilor legate in vigoare, aplicabile societatilor comerciale. Aceste prevederi se aplica in mod corespunzator si in cazul sucursalelor bancilor, persoane juridice straine.

Bancile straine au obligatia sa notifice Bancii Nationale a Romaniei cu privire la deschiderea de reprezentante in Romania, in conformitate cu reglementarile date de aceasta.

Reprezentantele bancilor straine isi vor limita activitatea la acte de informare, de legatura sau de reprezentare si nu vor efectua nici un fel de operatiuni supuse dispozitiilor prezentei legi.

Cererea de autorizare va fi inaintata Bancii Nationale a Romaniei in forma stabilita de aceasta.

Documentatia care trebuie sa insoteasca cererea, termenele si procedura de autorizare vor fi stabilite prin reglementarile Bancii Nationale a Romaniei.

Conditiile in care autorizatia poate fi acordata vor fi reglementate de B.N.R. si se vor referi, fara a fi limitative, la:

calificarea si experienta profesionala a conducatorilor bancii;

nivelul minim al capitalului social subscris, care trebuie varsat, in forma baneasca, in totalitate, la momentul constituirii;

studiu de fezabilitate al bancii;

actionarii semnificativi si fondatorii bancii;

structura actionariatului;

sediul bancii;

auditorul independent.

Banca Nationala a Romaniei poate cere unui solicitant sa prezinte orice informatie si documente suplimentare, daca cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente.

In termen de cel mult 4 luni de la primirea cererii, B.N.R. va aproba constituirea unei banci sau va respinge cererea si va comunica in scris solicitantului hotararea sa, impreuna cu motivele care au stat la baza acesteia, in cazul respingerii cererii.

In termen de doua luni de la comunicarea aprobarii de constituire, in vederea obtinerii autorizatiei de functionare vor fi prezentate Bancii Nationale documentele care atesta constituirea legala a bancii. In cazul bancilor care se constituie pa calea subscriptiei publice, termenul de prezentare a acestor documente este de 8 luni.

Cererea de autorizare va fi respinsa, daca:

documentatia prezentata este incompleta sau nu este intocmita in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare;

capitalul social este mai mic decat nivelul minim stabilit de B.N.R.;

forma juridica este alta;

din evaluarea studiului de fezabilitate si/sau din rapoartele anuale ale bancilor straine, dupa caz, rezulta ca banca nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse in conditii compatibile cu buna functionare a sistemului bancar si cu regulile unei practici bancare prudente, care sa asigure clientelei o siguranta satisfacatoare sau acestea nu corespund conditiilor existente in cadrul segmentului de piata ce urmeaza a fi acoperit de serviciile oferite de banca;

conducatorii bancii, administratorii sau cenzorii acesteia au onorabilitatea necesara, calificarea si experienta profesionala adecvate functiei lor;

inainte de obtinerea aprobarii de constituire, fondatorii au facut comunicari publice asupra infiintarii sau functiuonarii bancii;

nu sunt respectate prevederile prezentei legi sau reglementarile date in aplicarea acesteia;

calitatea fondatorilor sau a actionarilor semnificativi nu corespunde nevoii garantarii unei gestiuni sanatoase si prudente a bancii ;

documentatia prezentata este insuficienta pentru a determina daca banca va desfasura o activitate in conformitate cu prezenta lege;

Banca Nationala a Romaniei poate retrage autorizatia unei banci sau a unei filiale romanesti, unei filiale sau sucursale a unei banci straine:

la cererea bancii;

ca sanctiune;

pe baza unuia dintre urmatoarele motive:

banca nu a inceput operatiunile pentru care a fost autorizata, in
termen de un an de la primirea autorizatiei, sau nu si-a exercitat, de mai mult de 6 luni, activitatea de acceptare de depozite;

autorizatia a fost obtinuta pe baza unor declaratii false sau prin orice alt mijloc ilegal;

actionarii au decis sa dizolve si sa lichideze banca;

a avut loc o fuziune sau o divizare a bancii;

autoritatea competenta din tara in care are sediul banca straina ce
a infiintat o sucursala in Romania i-a retras acesteia autorizatia de a desfasura activitati bancare;

s-a retras autorizatia bancii a carei filiala este.

Hotararea Bancii Nationale a Romaniei de retragere a autorizatiei se comunica in scris bancii, filialei sau sucursalei in cauza, impreuna cu motivele care au stat la baza acesteia, si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.

Incepand cu data intrarii in vigoare a hotararii de retragere a autorizatiei, bancii, filialei sau sucursalei respective i se interzice angajarea in orice operatiune financiara.

Organizarea si conducerea bancilor se stabilesc prin actele constitutive ale bancilor, in conformitate cu legislatia comerciala si cu respectarea dispozitiilor prezentei legi.

In toate actele ei oficiale, banca trebuie sa identifice in mod clar printr-un minim de date: firma sub care banca este inmatriculata in registrul comertului, capitalul social, adresa sediului principal, numarul si data inmatricularii in registrul bancar. Banca este angajata prin semnatura a cel putin doi conducatori, avand competentele stabilite prin actele constitutive proprii sau a cel putin doua persoane imputernicite de catre acestia, in conformitate cu regulamentele proprii ale bancilor si cu reglementarile emise de Banca Nationala a Romaniei in acest sens.

Bancile comerciale vor avea regulament propriu de functionare, aprobat de organele statutare, prin care va stabili cel putin:

structura organizatorica a bancii;

atributiile fiecarui compartiment al bancii si relatiile dintre acestea;

atributiile sucursalelor si ale altor sedii secundare ale bancii;

atributiile comitetului de risc, comitetului de administrare a activelor si pasivelor, comitetului de credite, infiintarea acestor comitete este obligatorie in desfasurarea activitatii bancii;

competentele si raspunderea conducatorilor bancii, directorilor
executivi , sefilor sucursalelor si ai altor sedii secundare ale bancii si ale altor salariati care se angajeaza in operatiuni financiar - bancare in numele si contul bancii;

sistemul de control intern al bancii.

Capitalul social al unei banci trebuie varsat, integral si in forma baneasca, la momentul subscrierii. Capitalul social minim este stabilit de Banca Nationala a Romaniei.

Bancile trebuie sa mentina in permanenta un nivel minim al capitalului social, in forma baneasca, in conformitate cu reglementarile Bancii Nationale.

Bancile pot majora capitalul social, pe langa subscrierea de noi aporturi in forma baneasca, potrivit legislatiei in vigoare, si prin utilizarea urmatoarelor surse:

primele de emisiune sau de aport si alte prime legate de capital, integral incasate, ramase dupa plata si acoperirea cheltuielilor neamortizate efectuate cu astfel de operatiuni, precum si rezervele constituite pe seama unor astfel de prime;

dividendele din profitul net cuvenit actionarilor dupa plata impozitului pe dividente potrivit legii;

rezervele din influentele de curs valutar aferente aprecierii disponibilitatilor in valuta reprezentand capital social in valuta;

rezervele constituite din profitul net, existente in sold potrivit ultimului bilant contabil;

diferentele favorabile din reevaluarea patrimoniului pot fi incluse in rezerve si utilizate pentru majorarea capitalului social.

Orice modificare a nivelului capitalului social al unei banci este supusa aprobarii Bancii Nationale a Romaniei. Bancile repartizeaza 20 % din profitul brut pentru constituirea unui fond de rezerva, pana cand fondul astfel constituit egaleaza capitalul social, apoi, maximum 10%, pana in momentul in care fondul a ajuns de doua ori mai mare decat capitalul social.

Dupa atingerea acestui nivel, alocarea de sume pentru fondul de rezerva se face din profitul net.

Bancile repartizeaza din profitul brut sumele destinate constituirii rezervei generale pentru riscul de credit, in limita a 2% din soldul creditelor acordate.

O banca nu poate efectua repartizari din profit pentru dividende, daca, in urma acestei repartizari, banca inregistreaza un nivel de solvabilitate sub cel minim prevazut de reglementarile Bancii Nationale a Romaniei.

Valoarea totala a investitiilor pe termen lung ale unei banci, in valorile mobiliare emise de o societate comerciala care nu este angajata in una sau mai multe din activitatile financiare, nu poate depasi:

v       20% din capitalul social al societatii comerciale respective;

v    10% din fondurile proprii ale bancii.

Valoarea totala a investitiilor pe termen lung ale bancii, in valorile mobiliare emise de asemenea societatii comerciale, nu poate depasi 50% din fondurile proprii ale bancii. Valoarea totala a investitiilor unei banci in valori mobiliare, efectuate in nume si cont propriu, nu poate depasi nivelul de 100% din fondurile sale proprii, cu exceptia celor in titluri de stat.

Fiecare banca intocmeste si pastreaza la sediul sau principal, documente si evidente, in limba romana, cuprizand:

     contractul de societate si statutul, precum si toate actele aditionale prin care acestea au fost modificate;

     un registru al actionarilor sai, potrivit legii;

     minutele si hotararile adunarii generale a actionarilor;

     minutele sedintelor si hotararile consilului de administratie;

     registrele si inregistrarile contabile care evidentia clar si

corect situatia activitatii sale, explicarea tranzactiilor si situatiei sale financiare, astfel incat sa permita Bancii Nationale sa determine daca banca sa conformat prevederilor prezentei legi;

       reglementarile proprii referitoare la desfasurarea activitatii, precum si toate amendamentele acestora;

     alte inregistrari care sunt cerute potrivit prezentei legi ori prevederilor reglementarilor Bancii Nationale a Romaniei.

Fiecare banca intocmeste si pastreaza la sediul principal sau la sediile sale secundare un exemplar al documentatiei de credit adecvate si orice informatii privitoare la relatiile sale de afaceri cu clientii si cu alte persoane pe care B.N.R. le poate prevedea prin reglementari si care se pun la dispozitia personalului autorizat al B.N.R., la cerera acestuia.

Toate operatiunile de credit si de garantie ale bancilor trebuie consemnate in documente contractuale din care sa rezulte clar toti termenii si toate conditiile respectivelor tranzactii. Aceste documente trebuie pastrate de banci si puse la dispozitia personalului autorizat al B.N.R. la cererea acestuia. Contractele de credit bancar precum si garantiile reale si personale, constituite in scopul garantarii creditului bancar, constituie titluri executorii.

Bancile nu pot desfasura urmatoarele operatiuni:

v    angajarea in tranzactii cu bunuri mobile si imobile. Se excepteaza tranzactiile cu astfel de bunuri necesare desfasurarii activitatii si pentru folosinta salariatiilor, precum si tranzactiile cu bunuri mobile si imobile dobandite ca urmare a executarii creantelor bancii. Bunurile mobile si imobile, dobandite ca urmare a executarii silite a creantelor, altele decat cele necesare desfasurarii activitatii si pentru folosinta salariatilor, se vand de catre banca in termen de un an de la data dobandirii lor. Pentru bunurile imobile, termenul poate fi prelungit cu aprobarea B.N.R.;

v                  achizitionarea propriilor actiuni sau gajarea lor in contul datoriilor bancii. Se excepteaza rascumpararea actiunilor proprii in vederea reducerii capitalului social, care face obiectul unei aprobari prealabile a B.N.R.;

v                  acordarea de imprumuturi sau furnizarea altor servicii clientilor, conditionata de vanzarea sau cumpararea actiunilor bancii;

v    acordarea de credite garantate cu actiunile emise de banca;

v    primirea de depozite, titluri sau alte valori, cand banca se afla in incetare de plati;

v    angajarea in acceptarea de depozite, daca majoritatea depozitelor provin de la angajatii bancii. Se excepteaza operatiunile fondurilor de plasament si alte operatiuni financiare bazate pe principiul mutualitatii.

Societatiile bancare trebuie sa se supuna reglementarilor emise de Banca Nationala pentru aplicarea politicii sale monetare, de credit, valutare, de plati si de promovare a prudentei bancare.

In concluzie, Banca Nationala este abilitata sa emita reglementari si sa ia masuri pentru viabilitatea sistemului bancar si totodata sa controleze si sa verifice actele si scripetele bancilor din sistem.

Banca Nationala nu se implica in modul de functionare, de acordare a creditelor sau de apreciere a valabilitatii garantiilor avute la acordarea creditelor si in general a tot ce tine de politica proprie a bancii respective.

Legea bancara prevede obligativitatea societatilor bancare de a deschide conturi curente la B.N.R. si de a mentine in aceste conturi rezerve minime obligatorii. Sistemul rezervelor obligatorii instituit in scopul de a asigura o lichiditate minimala ce consta in obligativitatea bancilor de a consemna in conturile B.N.R. o suma stabilita prin calcul cu aplicarea unor cote procentuale.

Rezerva bancilor se constituie din mijloace banesti in moneda nationala sau in valute convertibile obtinute de banca respectiva sub forma depozitelor sau a instrumentelor de plata. Se excepteaza depozitele guvernamentale sau ale unor institutii care au, ele insele, obligatia de a-si constitui rezerva.

Sectorul bancar joaca un rol foarte important in economia de piata, actionand in promovarea reformei si in mecanismul de autoreglare a economiei, fiind conceput ca o parte componenta foarte importanta a sistemului economico-financiar.

Activitatea bancilor este constituita dintr-o multitudine de operatiuni bancare, care conduc la conceperea, realizarea si inregistrarea produselor si serviciilor bancare. Aceasta activitate este un sector mai deosebit al economiei. Toate operatiunile bancare au un caracter tehnic.

Sistemul bancar joaca un rol vital intr-o economie de piata, oferind posibilitatea mobilizarii tuturor fondurilor banesti din economie si dirijarii lor in scopul desfasurarii normale a activitatii social-economice.

In economia de piata functioneaza mai multe tipuri de banci, organizate ca societati comerciale si pe feluri de produse si servicii bancare. In general, bancile trebuie sa aiba un regim de organizare si functionare care sa dea dreptul de indrumare, supraveghere si controlul bancii centrale.

Bancile isi pot constitui provizioane pentru risc, fond de dezvoltare si pot sa dispuna de o mare parte a profitului net. De asemenea, pot participa cu fonduri proprii la activitatea unor agentii economici, dar sa nu depaseasca 20% din capitalul firmei, iar creditele pe care le acorda institutia de banca unui singur agent economic sa nu depaseasca 20% din capital si rezervele acestei institutii de credit.

In general, bancilor le sunt permise urmatoarele activitati:

acceptarea de depozite;

contractarea de credite;

operatiuni de factoring;

scontarea efectelor de comert;

forfetarea;

emiterea si gestiunea instrumentelor de piata si de credit;

plati si decontari;

leasing financiar;

transferuri de fonduri;

emiterea de garantii si asumarea de angajamente;

tranzactii in cont propriu sau in contul clientilor cu: cambii, cecuri, certificate de depozit, valute, instrumente financiare derivate, valori mobiliare, metale pretioase si pietre pretioase;

intermedierea in plasamentul de valori mobiliare si oferirea de servicii legate de aceasta;

administrarea de portofolii ale clientilor, in numele si pe riscul acestora;

custodia si administrarea de valori mobiliare;

depozitar pentru organismele de plasament colectiv de valori mobiliare;

inchirierea de casete de siguranta;

consultanta financiar bancara;

operatiuni de mandat;

activitati la bursa de valori.

In organizarea si functionarea sistemului bancar romanesc intervine o serie de banci, fiecare jucand un rol important in activitatea bancara din Romania, acestea sunt: bancile comerciale, bancile de export-import, bancile de investitii, bancile populare sau bancile universale.

Bancile comerciale s-au dezvoltat foarte mult, mare parte dintre acestea avand capital privat sau mixt. Produsele si seviciile oferite de acestea s-au dezvoltat de asemenea. Bancile au elaborat politici si strategii care sa contribuie la dezvoltarea produselor si serviciilor bancare noi si in diminuarea riscului, in special al celui de creditare.

Bancile comerciale ofera o gama foarte larga de operatiuni, printre care: depozite la vedere si la termen, operatiuni in cont, operatiuni cu numerar, fara numerar si cu titluri. O activitate principala a bancilor comerciale o reprezinta creditarea. Atunci cand bancile acorda credite, urmaresc ca agentii economici sa prezinte credibilitate, in vederea rambursarii la scadenta a imprumuturilor.

Principalele operatiuni ale bancilor comerciale se refera la:

cumpararea, vanzarea, tinerea in custodie si administrarea activelor monetare;

executarea de transferuri, opertiuni de virament, clearing;

primirea titlurilor in gaj si in pastrare;

operatiuni valutare;

operatiuni cu metale pretioase;

opertiuni cu valori care au un grad mare de lichiditate;

plasamente, gestionare, pastrare si comert cu titluri de valoare;

consulting bancar;

garantii si mandatari;

operatiuni proprii sau in contul clientilor.

Bancile comerciale (de depozit) primesc si pastreaza diferite capitaluri disponibile, acorda credite si efectueaza anumite operatiuni de comision, iar sursele acestora se constituie din diferite depuneri ale agentilor economici. In activitatea lor se disting doua grupe de operatiuni: active si pasive.

Operatiunile care se reflecta in activul bilantului:

operatiunile de credit: operatiuni cambiale, imprumut pe gaj de marfuri, de actiuni sau de obligatiuni;

operatiunile de scont: sunt acceptate cambiile cu termene scurte si cu bune garantii de sustinere;

plasamentele de capital in diferite valori mobiliare, fie in scopul revanzarii lor ulterioare, fie pentru investirea capitalului in diverse intreprinderi (numai acelea care au aprobare de la Banca Centrala);

operatiunile comerciale, care constau in tranzactii de cumparare-vanzare de diferite valori, de devize sau titluri de marfuri, precum

si in operatiuni cu metale pretioase;

operatiunile de comision, care constau in executarea diferitelor dispozitiuni primite de la clienti in care nu sunt angajate direct fondurile bancii; aici se include: remiterea unor sume catre terti, operatiuni cu acreditive, operatiuni de incasso si operatiuni de mandat.

Operatiunile care se reflecta in pasivul bilantului:

atragerea de depuneri la vedere, termen mediu sau termen lung, operatiunile pentru care bancile elibereaza certificate de depozit, obtinerea de credite de la alte banci;

rescontul, adica vanzarea la banca de emisiune a unei parti din portofoliul de efecte de comert. Nu toate bancile sunt admise la reescont. O banca trebuie sa incheie pentru aceasta o conventie prealabila, prin care se stabileste plafonul de credit ce poate fi solicitat;

emisiunea de bonuri de casa (obligatiuni pe termen sub 7 ani).

Bancile comerciale detin locul principal in cadrul operatiunilor financiar-valutare si in intreg sistemul bancar.

Bancile comerciale nu lucreaza cu banii proprii, ci ele administreaza banii altora. Sumele administrate sunt adesea foarte importante, nivelul lor dand forma unei banci. Fiecare banca cauta sa stranga cat mai multe fonduri de pe piata din care sa acorde credite clientilor.

Bancile se confrunta intre ele printr-o concurenta acerba, armele confruntarii fiind, in principal, credibilitatea pe piata si apoi calitatea si diversitatea serviciilor oferite clientilor. Importante, de asemenea, sunt marimea capitalului, modul de organizare, intinderea in teritoriu precum si relatiile financiare cu bancile mari, autohtone sau straine, de la care pot obtine oricand credite.

Pierderea increderii publicului de catre o banca este devastatoare pentru aceasta, ea refacandu-se foarte greu. Increderea intr-o banca se formeaza si se verifica in timp.

Ea se intretine prin publicarea bilantului si a contului Profit si Pierderi, care trebuie sa arate, in mod constant, o situatie financiara buna, care se concretizeaza in cativa indicatori specifici.

Fondurile proprii ale bancilor din sistemul bancar nu sunt suficiente. In conditiile in care finantarea economiei este lasata pe seama bancilor volumul de capital al acestora trebuie pus in legatura cu nevoile de investitii interne, in economia nationala. In 1998, volumul necesar al investitiilor a fost de 63 110 mid. lei, in timp ce valoarea fondurilor proprii se ridica numai la 9 694 mid. lei.

Este evident ca bancile sunt subcapitalizate, cu atat mai mult cu cat acestea au nevoi proprii pentru informatizarea si introducerea unor noi instrumente moderne.

Capitalizarea bancilor se poate realiza prin emisiunea de actiuni si obligatiuni, prin fuzionare cu un posesor de capital sau prin renuntarea la dividende, incluzand profitul in fondurile proprii.

Bancile comerciale sunt nevoite sa faca fata unor serii de pericole la care sunt expuse. In cadrul lor intern se inscrie insuficienta sau eronata organizare a bancii, folosirea unor functionari nepregatiti sau incorecti, aparitia unor pierderi din cauza riscurilor operatiunilor sau a insuficientei masurilor de precautie.

In cadrul extern, banca poate fi supusa la pierderea credibilitatii publicului datorita unor zvonuri sau unor operatiuni incorecte. Cresterea concurentei bancare efectuate de banci mai puternic capitalizate, mai bine organizate, cu gama de servicii mai larga, este o problema de existenta pentru o banca comerciala.

Aparitia inflatiei sau deterioarea starii generale a economiei creeaza dificultati serioase in atragerea depunerilor sau acordarea creditelor.

Situatia poate duce la variatii mari ale ratei dobanzilor, care la randul lor, diminueaza atragerea pentru credite sau fac aparitia creditelor neperformante. In sfarsit, aparitia Fondurilor Mutuale si a Societatilor de Valori Mobiliare, care preiau si unele servicii bancare si fac intermedieri financiare, ingusteaza campul de activitate al unor banci comerciale.

Fata de aceste pericole, bancile comerciale trebuie sa treaca la o mai buna organizare interna, la echiparea cu aparatura moderna, la diversificarea paletei de servicii si acomodarea conditiilor si cerintelor pietei de capital.

Evitarea riscurilor mari, intarirea gestiunii portofoliilor si analiza aprofundata a calitatii garantiilor necesare acordarii creditelor sunt masuri fundamentale pentru securitatea bancii.

Pentru viitorul bancii, conducerea trebuie sa aiba in vedere si dezvoltarea unui marketing bancar pentru evaluarea corecta a posibilitatilor pietei si a modului de a veni in intampinarea cererilor clientilor.

Bancile comerciale trebuie sa aiba o orientare de piata, avand de infruntat bancile straine, acestea fiind primele care au deschis sectoare cu specific de investitii si au revolutionat piata cu produse bancare moderne.

Bancile autohtone trebuie sa abordeze specializarea, nu atat in a deveni banca unei ramuri de activitate sau a unei bresle, cat mai ales in indreptarea catre anumite categorii de clienti, diferentiati prin puterea lor financiara sau prin gama de produse de care au nevoie sau, in sfarsit, prin implicarea pe piete diferentiate (piata titlurilor, piata ipotecara, fonduri de pensii etc.).

Banca de Export-Import ( EXIMBANK ) este o banca cu capital integral de stat, care actioneaza ca o institutie guvernamentala financiara pentru promovarea comertului exterior, cu precadere a exportului. Banca pune la dispozitia agentilor economici credite bancare pe termen scurt, in lei sau in valuta, chiar si pentru productia unor bunuri destinate exportului.

Banca crediteaza si principalii importatori, pe termen mediu, in conditii favorabile.

Bancile universale

Unele banci comerciale din Romania au cautat sa-si extinda campul de activitate si in tranzactiile cu titluri de valoare si sa se organizeze corespunzator.

La inceput B.N.R. nu a autorizat astfel de operatiuni, apoi a aprobat, in cursul anului 1996, calitatea de dealer unui numar restrans de banci: Bancorex, Banca de Dezvoltare, Banca Agricola si Banca Comerciala Romana. Ulterior, dupa infiintarea pietei RASDAQ, Banca Nationala a ridicat orice restrictie in activitatea bancilor privind titlurile de valoare.

Astfel, o serie de banci si-au infiintat sectoare de custodie, de tranzactii si tansfer de titluri, devenind banci universale. Printre acestea se numara: Banca Comerciala Ion Tiriac, ING Bank, Citibank si altele.

Bancile de investitii sau bancile de afaceri constituie adevaratul motor al opertiunilor cu titluri de valoare pe piata de capital.

Banca de investitii incepe prin a fi implicata inainte de lansarea emisiunilor prin oferta de consultatii financiare pentru selectarea celei mai potrivite surse de finantare. Bancii de afaceri ii revine toata responsabilitatea in pregatirea prospectului de emisiune, in stabilirea pretului de oferta, in subscrierea si in garantarea plasamentului actiunilor si obligatiunilor emise.

Activitatea bancii de investitii nu se termina cu efectuarea plasamentului titlurilor emise. Ea urmareste evolutia actiunilor pe piata secundara, putand interveni, eventual prin cumpararea pe cont propriu, pentru mentinerea valorii actiunilor pe piata.

In Romania nu exista, deocamdata, banci de investitii, functiunile lor legate de emisiunile de actiuni si obligatiuni, fiind preluate de Societatile de Valori Mobiliare. Rolul lor era acela de a intermedia tranzactiile de valori mobiliare pe piata secundara.

Bancile populare (Cooperativele de Credit) se infiinteaza pe baza unui act constitutiv aprobat de Congresul Cooperatiei de Consum si de Credit (organ al CENTROCOOP).

Bancile populare sunt constituite si administrate pe principiul unitatilor de cooperatie, conform Legii 109/1996. Activitatile acestora sunt urmatoarele:

v         acordarea de imprumuturi bancare si prestatii de servicii bancare;

v         acordarea de imprumuturi speciale cu prioritate si avantaje pentru membrii cooperatori;

v         fructificarea economiilor banesti ale membrilor cooperatori si a altor persoane;

v         contractarea de imprumuturi de la bancile comerciale;

v    pastrarea disponibilitatilor banesti ale membrilor cooperatori (sau a altor persoane fizice sau juridice) si efectuarea de opratiuni in conturi deschise acestora;

v         operatiuni de schimb valutar;

v         operatiuni financiar-bancare efectuate in mandat.

Profitul realizat de bancile populare se imparte membrilor cooperatori proportional cu partile sociale detinute de acestia.

In Romania existau in 1998 un numar de 758 cooperative de credit si deserveau 1,7 mil. membri cooperatori.

In anul 2000, in tara noastra activau un numar de banci comerciale, specializate sau universale.

Clasificarea lor dupa natura capitalului social ar fi urmatoarea:

banci cu capital de stat (BCR);

banci cu capital majoritar de stat si capital privat autohton;

banci cu capital majoritar privat autohton si strain;

banci cu capital majoritar strain si privat autohton;

banci cu capital privat strain si de stat;

banci cu capital autohton ;

banci cu capital strain (ABN AMRO Bank);

banci cu capital privat autohton, strain si de stat;

sucursale ale bancilor straine (COMMERZBANK).

In activitatea bancilor, un element decisiv este credibilitatea, care este analizata pe baza unor criterii specifice de eficienta si soliditate bancara, astfel:

v    Fondurile proprii ale bancilor cuprind, pe langa capitalul social varsat (integral sau nu) si alte fonduri cum ar fi: fondul de rezerva, fondul de dezvoltare, fonduri din profit etc. Aceste fonduri reprezinta baza financiara a bancii.

Daca o banca foloseste cu abilitate si eficienta resursele atrase fara a fi nevoita sa apeleze la resursele din afara, care sunt scumpe, obtine profituri mai mari.

v    Soliditatea bancii este un criteriu international care se concretizeaza in raportul dintre capital si active. Aceasta indica faptul ca trebuie asigurata o anumita proportie intre cei doi indicatori.

v    Creditele acordate reprezinta unul din cei mai importanti indicatori ai activitatii bancare.

In anul 1995, in Romania acest indicator arata o diferenta mare intre bancile comerciale, astfel 93% din creditele acordate pe piata se concentrau in conturile a numai trei banci: Banca Romana pentru Dezvoltare, Banca Comerciala Romana si Bankcoop. In privinta creditelor in valuta, BANCOREX (fosta BRCE) a acordat aproximativ 50% din totalul creditelor in valuta.

v    Volumul plasamentelor, corelat cu ponderea veniturilor, constituie un alt criteriu de eficienta al bancilor.

Se observa ca bancile de la noi obtin, de regula, majoritatea veniturilor din dobanzi la creditele acordate in loc sa caute plasamente pentru fructificarea banilor din depozite.   Aceasta se explica prin faptul ca atat bancile, cat si clientii manifesta, deocamdata, o anumita reticenta fata de operatiunile cu cota de risc ridicata si putin cunoscatori in instrumentele si mijloacele moderne financiare.

v    Raportul dintre creditele primite de la banca si volumul depozitelor clientilor este, de asemenea, un indiciu asupra calitatii activitatii bancii. Creditele obtinute de la B.N.R. sau alte banci sunt foarte scumpe.

v    Cifra de afaceri, care este volumul veniturilor totale, de asemenea, reprezinta un criteriu, insa aceasta trebuie sa fie analizata in privinta provenientei lor. Un procent foarte ridicat al veniturilor provenite din dobanzi indica o lipsa de flexibilitate, de initiative, de dinamism.

v    Profitul net este un indicator al activitatii bancare, el trebuie analizat in corelatie cu activul total si cu cifra de afaceri.

v    Lichiditatea bancara reprezinta capacitatea de a face fata tuturor cererilor de plati in orice moment si la un nivel cat mai ridicat. Pentru bancile mari nu este o problema, acestea putand avea acces usor la pietele financiare, dar majoritatea bancilor isi rezerva un anumit grad de lichiditate prin depozite sau alte active usor transferabile in bani.

v    Indicele de adecvare a capitalului este un indicator recomandat de catre institutiile financiare internationale.

El se calculeaza ca raport intre fondurile proprii si totalul activelor ponderate in functie de gradul de risc. Pentru aceasta, fiecare element din activ primeste un coeficient care reprezinta gradul sau de risc. Cu cat fondurile proprii cresc sau cu cat se reduce ponderea activelor riscante, cu atat indicele este mai mare. Acest fapt indica o politica prudenta si o buna organizare a activitatii de creditare.

In opinia institutiilor financiar straine cel mai bun indice de adecvare a capitalului din Romania a fost realizat de Banca Comerciala Romana in 1996.

Banca Nationala a Romaniei poate lua o serie de masuri si sanctiuni impotriva acelor banci care nu respecta legea.

In situatia in care B.N.R. constata ca o banca si/sau oricare dintre administratori, directorii executivi sau cenzorii acesteia se fac vinovati de:

incalcarea unor prevederi a prezentei legi ori a reglementarilor sau ordinelor emise de B.N.R. in aplicarea prezentei legi;

incalcarea oricarei conditii sau restrictii prevazute in autorizatia emisa bancii;

efectuarea de operatiuni fictive si fara acoperire reala;

neraportarea, raportarea cu intarziere sau raportarea de date eronate privind indicatorii de prudenta bancara ori alti indicatori prevazuti in reglementarile B.N.R.

nerespectarea masurilor stabilite prin actele de control sau in urma acestora;

periclitarea credibilitatii si viabilitatii bancii prin administrarea necorespunzatoare a fondurilor ce i-au fost incredintate.

Banca Nationala a Romaniei poate aplica mai multe sanctiuni mergand pana la limitarea operatiunilor bancii si retragerea autorizatiei bancii si poate lua mai multe masuri, cum ar fi instituirea masurilor de supraveghere speciala si de administrare.

Banca Nationala a Romaniei dispune actionarilor semnificativi, sa-si vanda, in termen de 3 luni, actiunile detinute peste participatie aprobata de B.N.R. Dupa expirarea acestui termen, daca actiunile nu au fost vandute, B.N.R. dispune bancii anularea actiunilor respective, emiterea unor noi actiuni purtand acelasi numar si vanzarea acestora, urmand ca pretul incasat din vanzare sa fie consemnat la dispozitia dobanditorului initial, dupa retinerea cheltuielilor ocazionate de vanzare.