Obiectivele contabilitatii trezoreriei

Obiectivele contabilitatii trezoreriei

Organizarea contabilitatii elementelor patrimoniale in cauza reprezinta o problema relativ complexa, fiind necesar, printre altele, sa se aiba in vedere mai multe obiective:

realizarea unei coordonari riguroase a tuturor operatiilor financiare privind, pe de o parte activele circulante banesti, iar pe de alta parte operatiile de plati astfel incat sa existe premisele necesare pentru realizarea permanenta a decontarii datoriilor;

asigurarea unei evidente corecte si operative a tuturor operatiilor de trezorerie care sa respecte prevederile legale si sa permita efectuarea controlului in ceea ce priveste incasarile si platile unitatii patrimoniale;

respectarea legislatiei financiar - bancare si fiscale;

alegerea si utilizarea eficienta a instrumentelor de trezorerie, precum si a celor mai avantajoase forme de decontare;

efectuarea platilor la termenele scadente;

contractarea si utilizarea creditelor bancare pe baza unei analize detaliate si numai in masura in care acestea sunt necesare pentru reglarea lichiditatilor si mentinerea capacitatii de plata, precum si pentru alte destinatii bine definite si, totodata, eficiente;

asigurarea premiselor informationale necesare pentru elaborarea unui buget de trezorerie real, in deplina concordanta cu posibilitatile financiare ale unitatii patrimoniale s.a.

Rezultatul exercitiului este indicatorul generat din compararea veniturilor si cheltuielilor angajate de o intreprindere in cursul unui exercitiu si care corespunde unei cresteri de bogatie ( mai concret, o crestere a activelor), insa existenta unui profit nu inseamna automat si existenta de lichiditati, deoarece momentul angajarii cheltuielii sau venitului nu coincide cu cel al platii sau incasarii lor. Gestiunea trezoreriei regrupeaza ansamblul deciziilor, regulilor si procedurilor care asigura, la costul cel mai redus, mentinerea echilibrului financiar instantaneu al intreprinderii. Obiectivul principal al gestiunii trezoreriei este evitarea unei trezorerii structural negative (evitarea a ceea ce este uzual se denumeste in economia romaneasca 'blocaj financiar', situatie caracterizata prin imposibilitatea intreprinderii de a face fata platilor).

Printr-o minutioasa gestiune a disponibilitatilor, dar si a instrumentelor de plata si de finantare se realizeaza si obiectivul secundar de rentabilitate, prin care se minimizeaza, pe de o parte, costul si volumul finantarilor si se optimizeaza modul de plasare a excedentelor de trezorerie pe termen scurt.

O dimensiune deloc neglijabila a gestiunii trezoreriei este reprezentata de gestiunea riscurilor financiare, ceea ce presupune utilizarea unor instrumente de asigurare si de speculatie atunci cand pietele financiare foarte volatile, cu alte cuvinte atunci cand ratele de schimb si ratele dobanzii oscileaza foarte mult la intervale scurte de timp.

Problema gestiunii riscurilor financiare devine cu atat mai importanta astazi, cand intreprinderile romanesti sunt supuse presiunii unor rate ale dobanzii, ca urmare a persistentei unor rate ridicate ale inflatiei, si a unei incetiniri a cresterii economice, pentru a nu mai vorbi ca in unele sectoare de activitate tara noastra se confrunta cu o 'crestere economica negativa'.

Gestiunea trezoreriei intreprinderii presupune stabilirea unui optim intre costurile mijloacelor de finantare si a veniturile obtinute din plasamente de trezorerie. In plus, o gestiune eficienta a trezoreriei presupune ca intreprinderea sa dispuna la momentul voit de disponibilitati suficiente de a face fata exigibilitatilor imediate. Pentru aceasta, trebuie prevazute marimea si data exigibilitatilor si a disponibilitatilor instantanee, rezultand din functionarea intreprinderii. Este deci nevoie despre o gestiune previzionala a trezoreriei firmei.

Previziunile de trezorerie vizeaza descrierea evolutiei disponibilitatilor inainte si dupa mobilizarea creditelor pe termen scurt de care dispune o intreprindere. Rolul previziunilor de trezorerie este de a contribui la securitatea financiara si la rentabilitatea intreprinderii, printr-o reducere a cheltuielilor de natura financiara. Previziunile de trezorerie sunt caracterizate prin patru elemente:

- orizontul previziunii reprezentat de durata la care aceasta se refera: un an, mai multe luni sau mai multe zile;

- natura soldurilor prevazute;

- intervalele de timp la care o previziune se dezvolta in analitic;

- nivelul de agregare: previziune realizata la nivelul unei banci partenere sau pentru ansamblul bancilor cu care intreprinderea intra in relatie.

Literatura de specialitate releva ca in practica tarilor occidentale sunt intalnite mai multe tipuri de previziune de trezorerie, si anume:

- bugetul de trezorerie: orizontul - anul urmator celui de intocmire a bugetului; intervalul de timp - lunar sau trimestrial; nivelul de agregare - de la fiecare banca partenera la ansamblul bancilor;

- previziunea de trezorerie pe termen scurt cu orizont de 2-4 luni, cu un pas lunar sau diferit de o luna (de exemplu, decadal) si cu un nivel de agregare situat, de obicei, la nivelul ansamblului bancilor;

- previziunea de trezorerie pe termen foarte scurt, numita si situatie zilnica a trezoreriei ('position de trésorerie', in franceza) pentru urmatoarele 8 zile, o luna sau, cel mult, pentru trei luni, nivelul de agregare fiind un partener bancar;

- previziunea particulara de trezorerie se refera la un spatiu financiar distinct(de exemplu, o piata financiara importanta) sau la realizarea unei operatii distincte (de investitii sau financiare).

Dintre tipurile de previziuni de trezorerie cele care par sa castige cele mai multe sufragii din partea practicienilor sunt bugetul de trezorerie si situatia zilnica a trezoreriei.

A) Bugetul de trezorerie se inscrie pe orizontul gestiunii bugetare, in cadrul procedurii de stabilire a celorlalte bugete anuale ale intreprinderii( bugetul vanzarilor, bugetul aprovizionarilor, bugetul de productie etc.). Desi pasul previzional este lunar, bugetul de trezorerie este adesea reactualizat la intervale mai scurte de timp, mai ales in conditiile in care gradul de incertitudine cu care se confrunta intreprinderea este ridicat. In functie de linia de evolutie a soldurilor conturilor de disponibilitati, prin bugetul de trezorerie se stabilesc liniile de credit pe termen scurt care trebuie negociate cu piata financiara si in special cu sistemul bancar. Totodata, prin acest buget intreprinderea poate sa verifice masura fezabilitatii planului de investitii, sa calculeze cheltuielile financiare, contribuind astfel la calculul rezultatului previzional, sa ofere bancherilor, la cererea acestora, o serie de date utile analizelor financiare. Introducerea microinformaticii permite actualizarea rapida si simularea bugetelor de trezorerie mai ales atunci cand este definita o paleta larga de variabile (existenta sau inexistenta taxelor vamale, termene variabile privind decontarea cu furnizorii sau clientii etc.).

Pentru stabilirea bugetului de trezorerie se pot utiliza doua metode:

- Metoda incasarilor si platilor este agreata cu predilectie de specialistii contabili, ea permitand compatibilitatea intre diferitele niveluri de previziune, precum si intre indicatorii bugetati si realitati. In acest sens, prin aceasta metoda se realizeaza o structurare a fluxurilor dupa natura :fluxuri de cheltuieli si fluxuri de venituri, precum si dupa obiectul lor: fluxuri de exploatare, de repartitie, de investitii, financiare si exceptionale.

O trezorerie pozitiva, la finele perioadei previzionate, presupune luarea unei decizii de plasament a excedentelor de fonduri pe termen scurt sub forma achizitiei de titluri de plasament, depozite bancare pe termen scurt etc., in timp ce un sold negativ de trezorerie impune acoperirea deficitului de trezorerie prin diverse modalitati: o finantare externa pe termen scurt printr-un credit bancar pe termen scurt; lichidarea anumitor titluri de plasament; scontarea efectelor comerciale neajunse la scadenta; recursul la acordarea de facilitati clientilor pentru platile efectuate in avans sau la obtinerea de avansuri de la clienti etc. Bugetul de trezorerie poate fi completat printr-un plan de trezorerie care detaliaza, in plus, in situatia unei trezorerii negative, sumele prevazute a fi utilizate din marimea diferitelor tipuri de credite pe termen scurt mobilizate, precum si soldurile bancare dupa operatiile de finantare.

- Metoda bilanturilor sau a termenelor de rotatie aproximeaza evolutia soldurilor previzionale pe baza unei abordari sintetice a trezoreriei, concentrata in relatia:

Δ Trezorerie = Δ Fond de rulment - Δ Necesar de finantare

Metoda bilanturilor este recomandata in cazul intreprinderilor in care apar adesea dificultati in realizarea echilibrelor de trezorerie, informatia contabila insuficienta nepermitand o abordare incasari - plati la termene suficient de scurte. Metoda se preteaza, de asemenea, intreprinderilor mari pentru care cele trei agregate care compun relatia expusa anterior sunt evaluate cu mai multa usurinta decat oricare din fluxuri luat in mod distinct. In schimb, metoda bilantiera este inadecvata intreprinderilor cu puternice variatii sezoniere de activitate datorita dificultatilor intampinate in realizarea statisticilor care integreaza fluctuatiile de volum privind vanzarile si cumpararile, precum si pe acelea referitoare la termenele de plata.

In privinta evaluarii, variatia fondului de rulment (Δ FR) se determina plecand de la calculul marjei lunare de autofinantare la care se adauga cateva modificari generate de operatiile financiare (aporturi si rambursari) si de investitii. Variatiile necesarului de finantare a exploatarii se calculeaza avand la baza termenele medii de rotatie ale principalelor componente ale activului circulant si ale datoriilor din exploatare pe termen scurt, determinate pe cale statistica plecand de la ratele de rotatie aferente ultimelor luni.

B) Situatia zilnica a trezoreriei este structurata in incasari si plati, din punct de vedere al continutului, iar in analitic se realizeaza o clasificare a acestora dupa natura instrumentelor de plata utilizate: viramente, cecuri, efecte comerciale etc.

Sursele de informatii sunt de natura contabila (facturi, extrase de cont, fisele de cont privind clientii, furnizorii, debitorii si creditorii), dar si extracontabila (bugetul de trezorerie in cazul unor evenimente sigure sau cu efect imediat asupra trezoreriei, scadentele privind imprumuturile, statele de plata si situatiile privind cheltuielile sociale, previziunile serviciilor comerciale privind evolutia cifrei de afaceri, date privind conditiile impuse de banci in relatiile lor cu intreprinderile).

Previziunile de trezorerie au un caracter aleator, intreprinderile pot proceda la efectuarea mai multor tipuri de previziuni referitoare la aceeasi data.