Obiectul si functiile controlului financiar

Obiectul si functiile controlului financiar

Sfera de actiune a controlului financiar este stabilita prin prevederi legale si este formata atat din activitati economice desfasurat de stat si unitatile sale administrativ-teritoriale, in calitatea acestora de persoane juridice de drept public, cat si de cele realizate de agentii economici cu capital privat.

In general in sfera controlului financiar organizat de stat poate fi inclusa orice entitate indiferent de forma de proprietate a capitalului, pentru modul de indeplinire a obligatiilor financiare si fiscale.

Sfera de actiune a controlului financiar propriu atat preventiv cat si de gestiune, indiferent daca unitatea economica este un organism al statului (minister, prefecturi, organe centrale sau locale ale puterii de stat) sau un agent economic, cuprinde toate activitatile legate de starea si miscarea patrimoniului propriu al acestora, atat activitatile de natura financiar-contabila cat si activitatile tehnice, tehnologice etc, ce intervin in procesul economic si influenteaza rezultatele financiare finale.

Controlul financiar cuprinde in sfera sa, sub aspect legal, teoretic si practic, problematica foarte complexa, specifica domeniului economic si financiar in interactiunea si conditionarea sa reciproca cu domeniul tehnic-tehnologic, juridic, etc. Controlul financiar cerceteaza viata economica la nivel micro si macroeconomic, privita prin prisma corectitudinii operatiilor, dar si a eficientei cu care sunt gospodarite, utilizate si cheltuite resursele materiale, financiare si umane. Gradul de dezvoltare economico-sociala, diversitatea de activitati si interrelatiile ce se stabilesc intre acestea definesc continutul controlului care cuprinde in obiectul sau de activitate: modul de aplicare si indeplinire a directivelor stabilite, prevenirea si inlaturarea aspectelor negative si consolidarea celor pozitive, astfel incat, in conditiile liberei initiative, concurentei loiale si legalitatii, sa se asigure cresterea profitului.

Obiectul controlului financiar consta in examinarea modului in care se realizeaza sau s-a realizat programul fixat anticipat si a modului cum se respecta principiile stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficientele pentru a le remedia si evita in viitor.

Controlul financiar cuprinde in sfera sa relatiile, fenomenele si procesele financiare, procesul de administrare si gestionare a patrimoniului, rezultatele activitatii economico-sociale, toate momentele, unitatile si locurile unde se gospodaresc valori materiale si banesti si se fac cheltuieli.

Controlul financiar, ca cea mai importanta componenta a controlului economic, urmareste o multitudine de obiective, se intinde si prezinta interes, de la cea mai mica unitate producatoare de venit si pana la ansamblul economiei nationale.

Intre obiectivele controlului financiar se pot enumera:

Cunoasterea de catre stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale si financiare de catre agentii economici cu capital partial sau integral de stat;

Modul de realizare si cheltuire a banilor publici;

Asigurarea echilibrului financiar;

Asigurarea eficientei economico-financiare ca baza de dezvoltare a economiei nationale;

Cunoasterea si respectarea legislatiei cu caracter economic si financiar;

Identificarea deficientelor si luarea masurilor necesare pentru restabilirea legalitatii cu caracter economic si financiar;

Stabilirea raspunderii pentru pagubele produse sau nerespectarea disciplinei de gestiune;

Prevenirea angajarii de cheltuieli fara justificare economica si imobilizarii de mijloace economice, etc.

Controlul financiar ca proces complex si permanent este un important instrument al politicii financiare al unui stat si urmareste buna functionare a activitatilor economice.

Obiectivele controlului financiar indiferent din ce perspectiva sunt privite si urmarite, pot fi sintetizate si concentrate in trei directii si anume:

Resursele financiare - sub aspectul constituirii, utilizarii si echilibrului financiar;

Resursele materiale - sub aspectul gestionarii, utilizarii si eficientei consumului acestora;

Natura si volumul obligatiilor, din punct de vedere al corectei determinari, evidentieri si mai ales onorari acestora catre terti-beneficiari.

Ca functie a managementului, controlul financiar asigura realizarea unor functii specifice, care rezida din insesi continutul si natura sa.

Dintre functiile controlului financiar mentionam:

a)          Functia preventiva si de perfectionare, care se materializeaza in preintampinarea producerii unor deficiente sau pagube in desfasurarea activitatilor economico-financiare, ceea ce presupune perfectionarea acestora. Prin prevenirea tendintelor si fenomenelor care necesita decizii de corectii, se asigura perfectionarea modului de gestionare a patrimoniului, de organizare si conducere a activitatii agentului economic. Controlul are menirea de a orienta munca spre obiective majore, intr-o ordine de prioritati rationale si de perspectiva, care sa previna si sa inlature risipa de efort uman si material si sa asigure eficienta economica si sociala;

b)          Functia de constatare si de corectare, in cazul in care apar dereglari. Prin control se urmareste modul in care se indeplinesc deciziile conducerii referitoare la functionarea agentului economic si se asigura respectarea si apararea intereselor acestuia, echilibrul financiar intre venituri si cheltuieli si se influenteaza favorabil realizarea sarcinilor economice.

Pentru realizarea acestor functii se utilizeaza procedee si tehnici specifice controlului financiar cu ajutorul carora se constata nereguli, deficiente si abateri si se valorifica constatarile prin corectarea si aducerea la parametri de normalitate si legalitate a situatiilor constatate. Ele au un profund caracter coercitiv pentru acei agenti economici neloiali si neeficienti;

c)          Functia de cunoastere si evaluare a situatiei existente la un moment dat, a
rezultatelor obtinute la sfarsitul unei perioade de gestiune, a modului de desfasurare a activitatii in conditii de normalitate, legalitate si eficienta si, totodata, de asigurare a tuturor categoriilor de colaboratori de solvabilitatea respectivului agent economic.

Functia de cunoastere presupune o analiza riguroasa a tuturor neregulilor constatate anticipat si a eventualelor tendinte negative in activitatea agentilor economici. Ea se completeaza cu functia de evaluare a controlului financiar care, in conditii de realitate si legalitate, stabileste si, in limita posibilitatilor, individualizeaza consecintele gestionare, patrimoniale, financiare, bugetare, fiscale si sociale;

d)     Functia educativa si stimulativa a tuturor participantilor la realizarea procesului de management. Prin realizarea celorlalte functii ale controlului, dar mai ales prin cea de corectare, controlul financiar capata o functie educationala, pentru perioadele viitoare, pe baza rezultatelor obtinute si a valorificarii acestora. Avand la baza principiul potrivit caruia: ''chiar si controlul poate fi controlat', controlul contribuie la stimularea tuturor factorilor ce iau parte la procesul managerial. In acelasi timp, controlul actioneaza ca forta pozitiva ce stimuleaza eforturile agentiilor economici pentru depasirea situatiei critice si obtinerea unor rezultate performante in viitor.

Prin aceste functii, controlul contribuie la mentinerea agentilor economici in cadrul programat anticipat, printr-un reglaj optim asupra activitatii economico-financiare, efectuat prin depistarea abaterilor, a proportiilor lor si inlaturarea consecintelor economico-financiare ale acestora, realizand functia de reglare a sistemului, intrisec legata de celelalte prin receptarea influentelor factorilor interni si externi.

In acest context, functia de reglare a sistemului, a situatiei patrimoniale a agentilor economici, pe baza rezultatelor controlului efectuat, urmareste eliminarea factorilor perturbatori, mentinerea echilibrului si asigurarea functionarii agentului economic la parametrii preconizati, in vederea atingerii strategiei obiectivelor prestabilite.

Aceasta functie implica atat inlaturarea si recuperarea operativa a deficientelor, a pagubelor constatate, a disfunctionalitatilor ce apar, cat si generalizarea aspectelor pozitive din viata agentului economic.

In acelasi timp, controlul financiar mai indeplineste si o serie de functii specifice, care reies din obiectivele si natura acestuia, cum ar fi:

functia de masurare a posteriori a ecarturilor (abaterilor planificate anticipat);

functia de diagnosticare a erorilor financiare pe baza ecarturilor simptomatice care afecteaza sau ameninta activitatea agentului economic;

functia de revizuire a obiectivelor sau previziunilor viitoare pe baza diagnosticului financiar constatat;

functia de a interveni in cadrul competentelor date pentru redresarea sau solutionarea problemelor agentului economic;

functia de reglementare a activitatii agentului economic prin asigurarea coerentei actiunii de control in raport cu obiectivele firmei, focalizandu-se asupra activitatilor in curs de desfasurare;

functia de pregatire a agentului economic pentru luarea deciziilor, pe baza rezultatelor controlului a priori;

functia de invatare si autoinvatare a realitatilor pe care controlul le ridica in permanenta, prin actiunea sa coercitiva, asupra pertinentei cadrului si normelor legale folosite.

Aceste functii specifice apar tot mai frecvent in nomenclatorul functiilor controlului financiar din literatura de specialitate.

Gratie acestor functii, controlul nu mai este un scop in sine, ci este mai mult un mijloc, o maniera de a creste supletea si eficacitatea sistemului in care functioneaza.

In practica, specialistii in domeniu recomanda sa se puna un accent mai insemnat pe functia de prevenire, cu caracterul ei previzional, si mai putin pe cele cu caracter coercitiv, deoarece acestea contribuie la realizarea unor insemnate economii.

Functiile controlului financiar sunt operative, reale si practice si coexista intr-un cadru unitar, interconditionandu-se si completandu-se reciproc.