Operatiunile pasive ale Bancii Comerciale si Managementul pasivelor bancare

Operatiunile pasive ale Bancii Comerciale si Managementul pasivelor bancare

Operatiunile pasive reprezinta pentru banci, operatiuni de constituire a resurselor.

In activitatea bancilor comerciale au fost preponderente, vreme indelungata, ca operatiuni pasive:

depozitele la vedere si la termen;

rescontul si operatiunile similare;

capitalul propriu. 

Constituirea si utilizarea depozitelor bancare reprezinta una din principalele functii ale bancilor in general, si a bancilor de depozit in special.

Depozitele bancare au dublu caracter. Pe de o parte ele constituie obligatia unor banci fata de depunatori rezultate din mobilizarea capitalurilor temporar disponibile, cai importante de constituire a resurselor de creditare ale bancilor. Pe de alta parte, depozitele bancare reprezinta, pentru depunatori, creante creditoare fata de banca, mijloace de plata, pe care acestia le pot utiliza in orice moment pentru efectuarea platilor catre terti prin operarea in cont.

Depozitele la vedere sunt caracterizate prin elasticitate, avand in vedere ca depunatorii pot dispune in orice moment utilizarea lor pentru plati in cont sau pentru retrageri din cont. In acest caz banca nu-si rezerva dreptul de a solicita instiintarea scrisa asupra unei viitoare retrageri de numerar.

In mod normal, o parte a platilor efectuate se inregistreaza ca incasari in alte conturi ale clientilor bancii, iar platilor facute in conturi catre alte banci sau prin numerar le corespund incasari astfel incat suma soldurilor succesive ale conturilor de depozit ramane la dimensiuni relativ apropiate.  Evolutia disponibilitatilor din depozitele la vedere se caracterizeaza in mod necesar printr-o anumita variatie a sumei soldurilor in care se delimiteaza un sold mediu permanent ce exprima posibilitatile de fructificare a depozitelor de catre banca prin folosirea lor ca resurse de cerditare.

Depozitele la vedere au mai multe forme de existenta: Contul curent reprezinta o forma speciala de servire bancara a titlurilor de cont. Sunt conturi prin care agentii economici ca si persoane particulare isi desfasoara operatiunile de casierie. In aceste conturi se inregistreaza intrari de sume prin: cecuri, viramente, ordine de plata, etc.

Conturile de depozit sunt menite sa asigure fructificarea unor economii (fie ale firmelor, fie ale persoanelor) pe un termen mai indelungat. De aici posibilitatile mai restranse acordate titularilor privind miscarea din contprin incasari sau efectuari de plati.

Depozitele la termen sunt cea mai importanta sursa intre pasivele  bancare. Au scadenta prestabilita, eventualele retrageri inainte de a ajunge la maturitate fiind supuse unor penalizari prin dobanzi.

Multe din aceste depozite sunt atrase prin emiterea de catre banca de certificate de depozit negociabile, purtatoare de dobanzi mari si au scadente foarte diversificate de la 7 zile la 7 ani.

Tot in structura depozitelor la termen sunt incluse si cele din economii, in baza carora se emit certificate de economii, instrumente negociabile in care se specifica dobanda si scadentele diferite in functie de alegerea clientilor.

2) Rescontul reprezinta o modalitate de procurare de resurse noi, prin cedarea portofoliului de efecte comerciale, provenite din scontare, unei alte banci, bancilor de scont, sau de regula bancii de emisiune.

Bancile comerciale apeleaza la rescontare pentru a-si asigura lichiditatea si pentru a-si optimiza structura portofoliului de titluri pe care le detine.

Similar rescontului sunt operatiunile de lombardare, operatiuni de imprumut de garantii de efecte publice: obligatiuni si bonuri de tezaur, operatiuni prin care banca comerciala obtine de la banca de emisiune resurse pe termen scurt, etc.

Rescontul si lombardarea sunt operatiuni concrete prin care are loc recreditarea, un proces de ampla extindere si in continua evolutie in economia moderna. Aceste sunt utilizate cu necesitate pentru echilibrarea bancara, pentru asigurarea operativa a acoperirii necesitatilor de credite prin  atragerea surselor dispersate in economie.

Procesul de recreditare este conditionat de garantiile pe care le ofera creantele, in speta, si de caracteristicile lor. Astfel, unele creante sunt negociabile, deci se pot vinde, respectiv pot fi acceptate, la cumparare de catre banci sau alti creditori, in timp ce alte creante nu pot deveni obiect de vanzare - cumparare.

3) Capitalul propriu si fondurile de rezerva constituite din profitul brut detin o pondere scazuta in totalul pasivalor bancare. In marea lor majoritate societati pe actiuni, bancile isi formeaza capitalul propriu prin emisiunea si subscrierea de actiuni.

Pentru a diminua riscul de faliment, in legislatia bancara se prevad plafoane minime pentru gradul de capitalizare, exprimate ca pondere a capitalului propriu in totalul activelor riscante.

In structura capitalului propriu includem capitalul social si fondul de rezerva.

Capitalul social reprezinta capitalul investit de actionari atat la infiintare cat si ulterior, daca au loc emisiuni suplimentare de actiuni.

Fondul de rezerva se constituie din produsul bancii in scopul asigurarii lichiditatii si solvabilitatii acesteia.

In considerarea structurii pasivelor bancare si in orientarile cu privire la managementul acestora trebuie sa se tina seama si de realitatile de pe pietele nationale ale creditului reflectand evolutii si tendinte specifice. In timp, asa cum exprima tipic situatia din S.U.A, structura pasivelor bancare se schimba:

Tabelul I.1-Structura pasivelor bancilor comerciale (SUA)

Se observa din tabelul I.1 stabilitatea in timp a aportului capitalului propriu. De asemenea, pe acelasi plan de relevanta , este cresterea creditelor in totalul pasivelor. Asa cum arata si experienta altor tari, in timp creste gradul de redistribuire a resurselor pe plan interbancar, ceea ce inseamna reducerea relativa a resurselor provenite din afara sistemului bancar.

Din tabel se constata scaderea generala a depozitelor in ansamblul pasivelor si indeosebi scaderea ampla a depozitelor la vedere.

In scopul mobilizarii detinerilor de fonduri ale firmelor, bancile comerciale au dezvoltat de asemenea modalitati specifice, cum sunt:

t        certificatele de depozit emise de catre banci, avand o gama larga a scadentelor si o remunerare orientala dupa nivelul de piata al dobanzii, asigura o larga angajare a disponibilitatilor temporare ale firmelor;

t        fondurile comune de creanta (Money Market Mutual Funds) constituie in prezent o modalitate in continua si ampla crestere a atragerii resurselor de catre banci prin titlurizare, prin autonomizarea administrarii unor creante in cadrul unui sistem specific.

In managementul pasivelor s-a manifestat ca o necesitate tipica, determinata de reducerea  gradului de lichiditate a activelor bancare, cerinta ca bancile sa se sprijine mai mult pe pasive, pe elasticitatea si oportunitatea utilizarii lor in asigurarea lichiditatii.