Organizarea finantelor publice

Organizarea finantelor publice

Exisenta finantelor locale presupune existenta unei autonomii a colectivitatilor locale pe urmatoarele directii:

autonomie juridica, asigurata prin personalitatea juridica recunoscuta a acestor colectivitati care le transforma in subiecte de drept distincte de stat, avand patrimoniu propriu si organe de conducere proprii;

autonomie financiara, care presupune existenta unui buget propriu, distinct de cel al statului, in care figureaza venituri si cheltuieli proprii[1].

Autonomia financiara reprezinta conditia ,,sine qua non'' a descentralizarii administrative.

Pentru a se realiza autonomia financiara, colectivitatile locale trebuie:

sa dispuna de resurse proprii suficiente pentru a face fata cheltuielilor proprii;

sa-si poata determina in mod liber veniturile si cheltuielile

sa nu fie supuse unui control aposterior privind deciziile lor financiare.

Autonomia financiara a colectivitatilor locale are o dubla dimensiune:

dimensiune juridica, care consta in recunoasterea unei libere puteri de decizie a autoritatilor locale, putere care nu trebuie sa fie impiedicata de un control foarte strict din partea statului;

dimensiune materiala, care consta in posibilitatea colectivitatilor locale de a-si asigura acoperirea cheltuielilor prin resurse proprii, fara sa fie obligate sa apeleze, pentru a-si echilibra bugetele, la subsidiile de stat[2].

Aceste conditii de natura diferita se interconditioneaza reciproc deoarece:

pe de o parte, volumul resurselor proprii necesare independentei materiale a colectivitatii locale depinde in mare masura de capacitatea sa juridica de a impune in mod liber introducerea unor noi impozite si taxe locale, de a fixa nivelul de impozitare;

pe de alta parte, de puterea de a decide , de a acorda exceptii de la plata impozitelor sau de a modifica baza de impozitare in mod liber, influenteaza asupra nivelului cheltuielilor pe care colectivitatea si le poate suporta.

Finantele publice locale sunt reprezentate de procesele de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti de interes local. Necesitatea existentei si concentrarii unor fonduri banesti necesare unitatilor administrativ-teritoriale in vederea satisfacerii serviciilor publice locale si a unor alte trebuinte si nevoi locale a generat aparitia sistemului bugetelor locale, prin bugetele locale intelegandu-se bugetele de venituri si cheltuieli ale unitatilor administrativ-teritoriale[3]

Finantele publice locale iti au originea in autonomizarea autoritatilor teritoriale in administrarea comunitatilor respective.

Comunitatile locale reprezinta colectivitati umane, delimitate teritorial din punct de vedere politic si administrativ, care au autoritati publice diferite de cele ale statului. Autonomia financiara a acestora este absolut necesara, deoarece autonomia administrativa nu ar fi posibila fara autonomia financiara, care-i asigura suportul financiar al functionarii. Exista si un alt argument puternic, si anume acela, conform caruia, comunitatile locale isi cunosc posibilitatile proprii privind resursele banesti de provenienta publica si, mai ales, nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite pentru producerea de servicii publice pe plan local.

Organizarea distincta a finantelor locale, pe baza autonomiei lor financiare, permite degrevarea finantelor centrale de o seama de cheltuieli, reducerea numarului si amploarea fluxurilor banesti intre cele doua niveluri structurale ale finantelor publice, precum si o mai clara urmarire a modului cum sunt folosite fondurile constituite.

Autonomia financiara a colectivitatii locale implica crearea unor sisteme ale finantelor publice locale eficace, echitabile si corelate cu necesitatile si politicile economice ale statelor.

In prezent, colectivitatile locale dispun de surse financiare neadaptate sarcinilor carora trebuie sa le faca fata, in conditiile unei conjuncturi de rigoare bugetara si ale unei presiuni fiscale globale care a atins un nivel considerat excesiv de catre contribuabilii din toate tarile[4].

De aceea, guvernele centrale trebuie sa acorde colectivitatilor locale o autonomie si o responsabilitate financiara mai mare

Ca si in alte domenii, separarea finantelor publice locale de cele centrale este determinata de ratiuni de eficienta si economicitate. Finantele locale satisfac mai bine si mai eflcient cerintele de utilitati publice in teritoriu.

Deci, organizarea distincta a finantelor locale pe baza autonomiei lor financiare este necesara deoarece:

comunitatile locale cunosc, cel mai bine, posibilitatile proprii privind resursele banesti de provenienta publica si in special nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite;

permite degrevarea finantelor centrale de o seama de cheltuieli;

reduce numarul si amploarea fluxurilor banesti intre cele doua niveluri structurale ale finantelor publice;

permite o urmarire mai buna a modului cum sunt folosite fondurile financiare publice constituite;

Finantele locale satisfac mai bine cerintele de utilitati publice in teritoriu, cum ar fi: construirea de drumuri, politia, iluminatul public, gospodaria comunala. Problema care trebuie studiata si rezolvata este pana unde se poate intinde autonomia financiara, respectiv cat trebuie sa reprezinte centralizarea si cat descentralizarea in domeniul finantelor publice.