Organizarea funcționala a unei banci

Organizarea funcționala a unei banci

Structura organizatorica tipica a unei banci poate include urmatoarele departamente:

Operatiuni mari cu societati comerciale (Large corporate&baking) (incluzand organizatii bancare de stat);

Operatiuni cu societati comerciale (Corporate banking);

Operatiuni internationale (International Banking);

Investitii (Investment banking);

Operatiuni curente cu clientela (Retail banking);

Operatiuni privind transporturi (Shipping banking);

Operatiuni private cu disponibilitati ale persoanelor fizice (Private banking).

In plus fata de serviciile cu activitate directa din fiecare departament, alte servicii opereaza in paralel pentru sustinerea activitatii. Ultimele tipuri de servicii includ urmatoarele: Departamentul Suport Retea, Resurse Umane, Audit Intern, Relatii cu Publicul, Planificare Strategica, Marketing si Organizare, Politica de Creditare, Consultanta Juridica, Consultanta Tehnica, Financiar-Contabilitate.

Totusi, structura organizatorica a unei banci depinde de banca insasi si de elementele de mediu in care opereaza. O reorganizare a functiunilor bancare a aparut in anii '80 si inceputul anilor '90. Intr-adevar, o serie de schimbari pe piata bancara au avut un rol important.

Una dintre cele mai importante optiuni de politica organizatorica care a fost observata in bancile vest-europene in acea perioada a fost expansiunea si integrarea functiunilor activitatii de corporate banking. Mai explicit aceasta include:

O politica de expansiune pentru dezvoltarea interna a unui larg set de functiuni bancare specializate comercial si de investitii, relevante pentru piata pe care o reprezinta societatile comerciale. Aceasta include analiza si sindicalizarea creditelor, grupe specializate in piete de capital, servicii pentru plati si pentru transfer de bani, departament de consultanta financiara oferita societatilor comerciale, trezorerie, grupe pentru operatiuni curente cu societati comerciale, grup pentru dezvoltarea tehnologiei informatiei, analisti cercetatori, gestionarea fondurilor sau investitii, agenti comerciali sau creatori de piata, brokeri pentru corporatii, departament pentru noi emisiuni si vanzari en gross de titluri de valoare, directori de societati comerciale si directori pentru serviciile de personal etc.

Asociata cu politica de expansiune, s-a aplicat o politica de integrare si reorganizare a acestor functiuni in jurul pietelor financiare si ale societatilor, creand o organizare flexibila, orientata spre piata.

Au fost utilizate doua variante ale acestei politici:

autonomie pentru departamentele bancilor comerciale (BC) si bancilor de investitii (BI), dar cu integrarea stransa a functiunilor in cadrul acestora si cu legaturi intre ele.

Au fost concepute multe alte schimbari organizatorice interne pentru a imbunatati integrarea intre cele mai specializate capacitati operationale

Aceste mecanisme de integrare includ:

un rol centralizat, coordonator al grupului ce asigura serviciul operatiuni cu societatile comerciale;

un grup de trezorerie care urmareste ca potentialele economii sa se realizeze la toate nivelele tranzactiilor existente;

un grup tehnic care stabileste standarde pentru informatica si faciliteaza accesul si transmiterea informatiilor intre utilizatori in exercitarea functiilor privind operatiunile cu societatile comerciale.

Aceste mecanisme de organizare interna au fost concepute pentru a crea:

sisteme foarte rapide de comunicare a informatiei in cadrul unei ierarhii relativ plate a grupului operatiuni cu societati comerciale (atat pentru ramura comerciala, cat si pentru cea de investitii);

echipe de lucru reunite la toate nivelele ierarhice ale bancii. Acest avantaj competitiv, bazat pe o coordonare foarte stransa si bine organizata, este important in special cand sunt cerute operatiuni care presupun functiuni incrucisate si tranzactii pentru livrarea unor servicii.

Aceste avantaje interne s-a presupus ca vor interactiona cu avantajele oferite de piata financiara si de piata ce o reprezinta societatile comerciale pentru a crea noi posibilitati pe piata.

Astfel, noul principiu de organizare implica structurarea functiilor bancii in jurul pietelor in locul structurilor traditionale ale bancii. Toate structurile organizatorice (cum ar fi acelea axate pe pietele financiare si ale societatilor comerciale) sunt unite prin diferite legaturi sau functiuni de integrare, cum ar fi grupul operatiuni cu societatile comerciale.

In acest capitol am prezentat continutul activitatii si organizarea functionala a bancilor din tari cu o economie de piata dezvoltata si in scopul reliefarii diferentei dintre acestea si bancile romanesti.