Parteneriatul public - privat

Universitatea Spiru Haret Bucuresti

Facultatea de Marketing si Afaceri Economice Internationale

Programul de master: Marketingul si Managementul Activitatilor Financiar Bancare

PARTENERIATUL PUBLIC - PRIVAT

INTRODUCERE

In intreaga lume, guvernele statelor dezvoltate sau mai putin dezvoltate se confrunta cu problema asigurarii unor servicii mai bune si in arii din ce in ce mai extinse pe seama unor bugete limitate.

Unor astfel de provocari li se adreseaza inovatii organizationale precum parteneriatul public privat.

Parteneriatul public - privat (PPP) reprezinta asocierea sub diverse forme intre sectorul public si cel privat in vederea si cu scopul finantarii, construirii, modernizarii, intretinerii, operarii si/sau administrarii unor bunuri sau servicii comune

De-a lungul timpului, practica a dezvoltat o mare diversitate de parteneriate public-private, generate de dinamismul dezvoltarii si multitudinea particularitatilor aranjamentelor contractuale.

Introducerea conceptului de parteneriat public-privat in Romania poate fi privita , pe de o parte, ca o crestere a disponibilitatii sectorului privat, de a prelua o parte din responsabilitati si riscuri, iar pe de alta parte a sectorului public de a privatiza serviciile de utilitate publica.

In tara noastra, primele structuri de parteneriat public-privat (PPP) s-au format ad-hoc la nivel national inca de la jumatatea anilor '90 cu prilejul elaborarii unor strategii sectoriale ori nationale (Strategia Nationala de Dezvoltare Durabila - 1999, Strategia de Dezvoltare Economica pe Termen Mediu - 2000), precum si ca structuri institutionalizate.

In ultimii ani, autoritatile locale din Romania au inceput sa incheie parteneriate cu sectorul privat si societatea civila in vederea realizarii unor investitii in infrastructura si pentru operarea unor servicii publice de interes local.

Aceasta noua orientare, care de altfel se inscrie intr-un trend general pe plan european, tine preponderent de avantajele pe care, de principiu, le presupune un parteneriat public-privat, respectiv: de impartire a costurilor realizarii unei investitii, a riscurilor asociate exploatarii acesteia si partial de lipsa resurselor din administratia publica locala destinate investitiilor.

Pe de alta parte, extinderea formelor de parteneriat public-privat in Romania se datoreaza si unor reglementari care au fost emise de Guvernul Romaniei incepand cu 2002 si care au permis autoritatilor locale sa cunoasca aceasta noua oportunitate de finantare a dezvoltarii locale, chiar daca oportunitatile pe care le genereaza nu sunt inca pe deplin estimate din lipsa de practica.

CAPITOLUL I

PARTENERIATUL PUBLIC - PRIVAT

Notiuni generale. Definitie

Parteneriatul Public-Privat (PPP) reprezinta un "acord intre sectorul public si cel privat in scopul elaborarii unui proiect ori furnizarii unui serviciu, care in mod traditional este furnizat de sectorul public".[1]

De asemenea, acesta mai poate fi definit ca o "intelegere intre o autoritate publica si o persoana pentru a proiecta, construi un bun impreuna cu operarea serviciilor legate de acel bun sau numai pentru unele din operatiunile legate de exploatarea acelui bun, fie pentru a transfera un interes sau parti de interes cu privire la un bun catre o persoana privata."[2]

v    Conceptul "Parteneriat Public-Privat":

Parteneriat - o asociere intre doi sau mai multi parteneri pentru realizarea unui obiectiv, actiuni, afaceri etc.

• Public - apartine unei colectivitati, fiind sub semnul statului, privit ca administratie centrala sau locala
• Privat - particular, individual

Parteneriatul public-privat presupune existenta unui raport optim intre sectorul public si cel privat, el devine necesar si posibil cand privatul detine o pondere semnificativa in economie.

Sectorul public si privat lucreaza impreuna pentru realizarea unor proiecte care necesita instrumente financiare deosebite (ex.: lucrari de infrastructura, constructii, drumuri, poduri, etc.)

Tipuri de contracte de parteneriat public-privat

Scopurile publice se alatura celor ale partenerilor privati, dand nastere unei variatii de tipuri de parteneriate ce combina aspecte financiare, de management, de utilitate sau de operare. Astfel, parteneriatele public-private pot imbraca numeroase forme precum:

Proiectare-Constructie: In cadrul acestui parteneriat, partea privata asigura proiectarea si realizarea unui proiect pentru o entitate publica. Astfel se economisesc timp si bani iar riscurile unei asemenea intreprinderi sunt preluate de partenerul privat. Sectorul public detine dreptul de proprietate si are responsabilitatea utilizarii si intretinerii sale.

Proiectare-Constructie-Intretinere: Acest tip de parteneriat este similar celui anterior, singura diferenta fiind aceea ca activitatea de intretinere este preluata tot de partenerul privat. Partenerul public utilizeaza activele, avand calitatea de proprietar.

Proiectare-Constructie-Utilizare: Autoritatea publica incheie un contract unic cu partenerul privat in vederea proiectarii, constructiei si utilizarii unei investitii.

Constructie-Operare-Transfer: Partenerul privat realizeaza o investitie conform

cerintelor partenerului public, utilizeaza aceasta investitie pe o perioada stabilita in baza unui contract sau a unei francize, transferand ulterior investitia partenerului public.

Constructie-Transfer-Operare: Partenerul privat realizeaza o investitie pe care o

transfera partenerului public, ulterior utilizand aceasta investitie pe o perioada stabilita in baza unui contract sau a unei francize.

Constructie-Detinere in proprietate-Operare: Partenerul privat realizeaza o investitie si o utilizeaza fara a o transfera partenerului public. Dreptul de proprietate ramane in domeniul privat, autoritatea publica neavand obligatia de a achizitiona respectiva investitie.

Cumparare-Constructie-Operare: Autoritatea publica vinde activele catre partenerul privat in vederea reabilitarii sau extinderii pentru le utiliza intr-un mod profitabil.

Inchiriere-Cumparare: Acest tip de relatie se bazeaza pe un contract de vanzare in rate. Conform acestuia, sectorul privat finanteaza si construieste o investitie noua ce este ulterior inchiriata partenerului public ce urmeaza sa plateasca in rate contravaloarea acesteia conform unui grafic stabilit. Dupa plata ratelor, ce se poate realiza si in avans fata de grafic, agentia publica obtine dreptul total de proprietate asupra investitiei. Pe parcursul contractului de inchiriere, investitia poate fi utilizata atat de partenerul public cat si de cel privat.

Inchiriere-Dezvoltare-Utilizare sau Constructie-Dezvoltare-Utilizare: In cadrul unor astfel de parteneriate, relatia public - privat se desfasoara in trei etape: partenerul privat inchirieaza sau cumpara o investitie existenta de la o agentie publica; investeste capital in vederea renovarii, modernizarii si/sau extinderii activului; utilizeaza investitia in baza unui contract incheiat cu partenerul public.

Finantare pentru dezvoltare: Partenerul privat finanteaza constructia sau extinderea unei investitii publice in schimbul obtinerii dreptului de a construe spatii rezidentiale, comerciale si/sau industriale in acelasi perimetru. Finantatorul privat castiga dreptul de a utiliza investitiile sub supravegherea autoritatii publice, putand incasa in viitor taxe de la utilizatori.

Datorita multiplelor forme pe care le poate avea un parteneriat public-privat, in alegerea unui anumit tip de parteneriat, trebuie sa se tina seama de anumite aspecte foarte importante, si anume:

natura si localizarea proiectului;

- constrangerile de piata existente in sectorul privat;

- marimea, durata si intensitatea constrangerilor bugetare;

- mediul politic;

- obiectivele administratiei centrale sau locale privitor la asumarea responsabilitatilor, a riscurilor si a contrangerilor pe care este pregatit sa le accepte.

Domenii de interes pentru parteneriatele public-private

Utilizarea parteneriatelor public - private acopera arii de interes foarte larg si creeaza posibilitatea rezolvarii unor probleme pe care comunitatile urbane sau rurale le resimt in mod acut in toate aspectele vietii cotidiene. Literatura de specialitate internationala prezinta exemple ale unor astfel de colaborari in numeroase sectoare:

- infrastructura: constructia de autostrazi, poduri, tunele, retele feroviare, porturi, aeroporturi etc.;

- utilitati publice: operarea si/sau administrarea unor retele de apa si canalizare, statii de tratare a apei, retele de transport, spitale etc.;

- domeniul imobiliar si de dezvoltare economica: constructia de ansambluri rezidentiale, birouri, parcuri industriale etc.;

- dezvoltare urbana: redefinirea spatiilor urbane in stransa legatura cu expansiunea demografica si economica;

- protectia mediului: identificarea si remedierea problemelor legate de poluare si suprasolicitare a mediului inconjurator

- siguranta publica: inzestrarea armatei, paza si protectie obiective publice, administrarea unor sisteme de monitorizare a traficului, etc.;

- programe sociale si de educatie: administrarea de inchisori, scoli, institutii de ocrotire a copiilor si batranilor etc.;

- management financiar: proiectarea din punct de vedere financiar a necesitatilor comunitatilor si identificarea surselor care sa permita acoperirea nevoilor cetatenilor.

4) Partile implicate si interesele acestora

Partile implicate in parteneriatele public-private difera de la un proiect la altul:

v    Sectorul Public

- administratia publica : centrala sau locala

- o agentie guvernamentala specializata sau asociatii ale acestora.

v    Sectorul Privat

o singura firma;

- un consortiu de firme;

- o asociatie de lucrari profesionala;

- ONG-uri

Sectorul privat este interesat in:

- obtinerea de comenzi in domeniul infrastructurii si a proiectelor de interes general;

- lucrul intr-un mediu concurential deschis;

- colaborarea cu sectorul public pentru operatiuni de profit;

- atragerea investitorilor autohtoni si straini;

- cresterea profitului propriu prin parteneriate de afaceri;

- multiplicarea si diversificarea locurilor de munca;

- siguranta afacerilor, stabilitatea mediului economic.

Sectorul public urmareste realizarea de infrastructuri si servicii publice la costuri efective.

5) Avantajele si riscurile cooperarii public-private

Principalele avantaje pe care le presupune parteneriatul public-privat sunt:

Posibilitatea de a realiza rapid si eficient, din punct de vedere al costurilor, obiective de investitii publice;

Aparitia unor efecte pozitive in domeniul fortei de munca (constructii, servicii, etc.);

Decongestionarea administratiei de activitati ce pot fi mai bine realizate ca urmare a colaborarii cu sectorul privat;

Distributia riscului intre mai multi parteneri;

Utilizarea eficienta a expertizei detinuta de sectorul public, respectiv de cel privat;

Dezvoltarea mediului de afaceri local prin incurajarea competitiei si responsabilizarea lui prin implicarea in proiecte de interes public.

Riscuri asumate in cadrul proiectelor de parteneriat public-privat

Riscul este un factor ce ameninta succesul unui proiect la timpul, costul si calitatea dorita. El trebuie alocat acelei parti care este capabila sa si-l asume si sa-l administreze.

Principalele riscuri cu implicatii financiare care exista in cadrul unui parteneriat public privat sunt:

Riscul alegerii partenerului din sectorul privat (incompetenta si incapacitate)

Riscul nerespectarii obligatiilor contractuale (situatii de exceptie)

Riscul realizarii veniturilor din exploatarea serviciilor publice concesionate (nivel de folosire si tarif)

Riscul valutar (fluctuatiile cursurilor valutare)

Riscul politic (stabilitatea institutiilor si a politicilor fiscale)

Riscul acceptului publicului (integrarea proiectului in comunitate)

Riscul neincadrarii in costurile antecalculate (depasirea cheltuielilor prin cresterea preturilor)

Riscul sustenabilitatii proiectului (disponibilitatea populatiei de a plati serviciile furnizate prin proiect)

Riscul de mediu si arheologic (protectia mediului si importanta lucrarilor arheologice)

Riscul protectionismului ascuns (neincrederea in furnizorii straini)

Riscul deficientelor latente (starea sistemelor de infrastructura preexistente)

Obiectivele transferarii riscului de la secorul public catre sectorul privat sunt:

reducerea costurilor

acordarea unor stimulente pentru indeplinirea obligatiilor asumate

imbunatatirea calitatii serviciilor

cresterea previzionarii cheltuielilor

CAPITOLUL II

STUDIU DE CAZ: "CENTRUL PILOT DE SERVICII COMUNITARE PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP SI DE INSTRUIRE TECHIRGHIOL

Descriere generala

Ideea crearii Centrului Pilot de Servicii Comunitare pentru Persoane cu Handicap si de Instruire Techirghiol a aparut pe fondul presiunilor mediatice exercitate de reprezentanti ai societatii civile, provenind din Irlanda in acest caz, care s-au si implicat ulterior in parteneriat.

Scopul parteneriatului se inscrie intr-o abordare mai larga a modului in care sunt gestionate serviciile sociale in prezent, avand la baza dezinstitutionalizarea. Concret, el presupune desfiintarea unei institutii traditionale de asistenta pentru persoanele cu handicap de la Negru-Voda si constituirea unui centru care sa ofere un pachet de servicii ce reflecta noua abordare cu privire la asistenta acordata persoanelor cu handicap, si anume cea care are la baza integrarea sociala.

Parteneriatul in care este implicat Consiliul Judetean Constanta are ca obiect, in prima instanta, constructia Centrului Pilot de Servicii Comunitare pentru Persoane cu Handicap si de Instruire de la Techirghiol, iar in subsidiar se prevad parteneriate pentru realizarea unor servicii in completarea Centrului cum sunt constructia de locuinte protejate pentru persoanele cu handicap din aceasta zona.

Partenerii implicati

Fiind in discutie un proiect care presupune o investitie in servicii sociale de o asemenea amploare, precum si o multitudine de activitati conexe, exista mai multi parteneri cu roluri bine definite. Ca particularitate, este de remarcat in cadrul acestui parteneriat public-privat contributia importanta financiara cu care se angajeaza consiliul judetean.

v         Guvernul Romaniei prin Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap - SSPH - (la nivel central coordonarea proiectului este facuta insa din cadrul Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap)

v    Consiliul Judetean Constanta

Contributia sa poate fi sintetizata astfel:

- alocarea unei sume de 300 000 Euro pentru constructia Centrului;

- alocarea de resurse financiare necesare pentru functionarea Centrului dupa finalizarea constructiei;

- facilitarea colaborarii dintre SSPH si autoritatile din judet care au tangenta cu proiectul.

v         Organizatii neguvernamentale

Fundatia "Pentru o Viata Mai Buna" care si-a asumat urmatoarele responsabilitati:

- asigurarea pregatirii personalului de ingrijire de specialitate si terapie pentru persoane cu dizabilitati si infiintarea de servicii de terapie;

- sustinerea demersurilor intreprinse de SSPH in vederea implementarii proiectului;

- furnizarea de informatii echipei de proiect cu privire la asistatii din Centrul de la Negru-Voda si a oricarei alte informatii utile pentru proiect.

Trei organizatii neguvernamentale irlandeze de profil (Focus on Romania, Trade Aid, Aurelia Trust) care si-au asumat responsabilitati in privinta:

- sprijin acordat CJ in selectarea personalului;

- organizarea unor seminarii de instruire;

- finantarea in proportie de 50% a locuintelor protejate.

v         Banca pentru Dezvoltare a Consiliului Europei - va contribui financiar in realizarea proiectului.

Pe langa cei patru parteneri principali, proiectul implica si Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), rolul sau fiind acela de a gestiona fondurile intregului proiect si de a le repartiza diversilor parteneri.

Procedura realizarii parteneriatului

Complexitatea proiectului a generat intocmirea mai multor tipuri de proceduri:

. Declaratii de intentie, necesare pentru initierea primelor demersuri in vederea incheierii parteneriatului. Asemenea declaratii au fost intocmite de Consiliul Judetean Constanta si de Fundatia Pentru O Viata Mai Buna". Ele reprezinta documente fara valoare juridica ce exprima intentia celor doua institutii de a se implica in proiect, fiind precizate si responsabilitatile pe care si le asuma in cadrul acestuia.

. Contract de parteneriat incheiat intre SSPH si Consiliul Judetean Constanta si, respectiv acord de parteneriat incheiat intre SSPH si Fundatia Pentru O Viata Mai Buna.

Cele doua documente, desi au forta juridica, nu sunt intocmite dupa toate rigorile unui parteneriat public-privat, deoarece baza juridica este reprezentata de dreptul de asociere intre sectorul public si privat exprimat in Legea administratiei publice locale.

In subsidiar s-au incheiat si alte tipuri de documente juridice/parteneriate necesare unor activitati utile proiectului, cum ar fi cele pentru intocmirea studiilor de fezabilitate. Au fost parcurse majoritatea etapelor din cadrul realizarii parteneriatului, etapa finala fiind aceea de aprobare a fondurilor de catre Banca.

Grupul-tinta al parteneriatului public-privat dezvoltat in judetul Constanta este cel al persoanelor cu handicap grav si accentuat aflate actualmente in Centrul de recuperare pentru copii cu handicap din Negru-Voda.

Astfel, beneficiile care decurg din realizarea acestui parteneriat se refera, in primul rand, la rezolvarea unei probleme sociale acute, dar si la asigurarea unui centru de resurse pentru instruirea continua a personalului in domeniu, cu sprijinul organizatiilor non-guvernamentale irlandeze partenere.

Procesul decizional in institutia administratiei publice este influentat de factori interni si externi, dintre care putem enumera:

. Conducerea si planificarea strategica (leadership, planificare, procese decizionale);

. Managementul resurselor umane, financiare, precum si managementul de proiect;

. Mediul extern (politic, economic, financiar, relatia prefect-consiliu judetean) inclusiv presiunea partilor interesate asupra deciziilor pe care le adopta un consiliu judetean;

. Cultura organizationala.

Acesti factori influenteaza modul in care administratia se organizeaza din punct de vedere functional.

Deciziile cu privire la oportunitatea initierii unui parteneriat public-privat au fost luate la nivelul organelor deliberative. De altfel, legea prevede ca este necesara o hotarare de consiliu pentru ca o primarie sau un consiliu judetean sa se implice intr-un parteneriat public-privat.

De cele mai multe ori insa, in spatele acestei hotarari se afla un consilier sau un presedinte care va sprijini dezvoltarea proiectului pe tot parcursul sau. Trecand de palierul decizional, Consiliul judetean Constanta a analizat cele trei modele principale de organizare care ilustreaza cateva abordari in institutiile publice locale (judetene) din Romania, identificate de Institutul pentru Politici Publice:

1. Abordarea strategica si axata pe managementul de proiect

In cazul acestui model, exista o unitate in cadrul consiliului judetean al carei rol este acela de a gestiona proiectele de dezvoltare initiate de consiliu sau la care consiliul este parte. Directorul acestei unitati comunica direct cu palierul decizional si are in subordinea sa specialisti, experti atat in coordonarea proiectelor cat si pe diferite domenii. Personalul unitatii este deci redus ca numar dar cu un nivel de expertiza mai ridicat decat al celorlalti angajati ai administratiei.

Aceasta unitate este cea care distribuie responsabilitati si supervizeaza respectarea lor mai departe in administratie la acele departamente care au contributii in cadrul proiectului (departamentul de buget sau cel juridic).

2. Rolul Secretarului General al judetului

Integrarea secretarului de judet in palierul decizional constituie un model de management de proiect imbunatatit. Secretarul de judet are responsabilitatea coordonarii tuturor celorlalte departamente din institutie.

3. Abordarea birocratica

Acest model este cel mai raspadit in administratia publica locala. Palierul decizional are un rol pregnant atat in privinta adoptarii hotararii de implementare a parteneriat public-privat, cat si in coordonarea echipei de proiect care, de aceasta data, nu se regaseste in cadrul unei unitati speciale, ci este difuz raspadita in structura organizatorica functie de natura proiectului ce urmeaza sa fie implementat.

Reprezentantul palierului decisional, un vicepresedinte al consiliului judetean, distribuie responsabilitati diferitelor departamente din consiliu, asigurad astfel atat expertiza specifica necesara proiectului, cat si resursele umane pentru partea bugetara si juridica a proiectului.

In cazul acestui model este de recomandat ca responsabilitatea principala in cadrul proiectului sa fie acordata unui singur departament in special din punctul de vedere al relatiilor externe ale institutiei (reprezentantul sectorului privat ar trebui sa aiba o persoana de contact in cadrul administratiei pentru proiectul realizat in comun).

In urma analizei acestor modele Consiliul judetean Constanta a alea modelul implicarii secretarului general al judetului in ciuda faptului ca principalele dezavantaje ale acestui model sunt:

. Secretarul de judet are si alte atributii in cadrul consiliului judetean ceea ce ii permite doar o implicare partiala;

. Secretarul nu este in mod necesar, un specialist in coordonarea de programe.

Principalele avantaje ale modelului care au condus la alegerea sa constau in urmatoarele:

. Secretarul se afla aproape de palierul decizional din punct de vedere al ierarhiei;

. Secretarul poate asigura continuitatea proiectelor parteneriat public-privat, fiind functionar public cu stabilitate in institutie;

. Exista o singura 'voce' (secretarul) care asigura (sau macar faciliteaza) comunicarea cu investitorul.

CONCLUZII

Tinand cont ca scopul unui parteneriat public-privat este de a imbunatati calitatea serviciilor si utilitatilor publice si de a contribui la dezvoltarea economica locala, initiativa incheierii unor astfel de parteneriate apartine numai autoritatilor publice locale. De altfel reglementarile legale existente pun accent asupra acestui aspect. In acelasi timp, coordonarea si monitorizarea modului in care se implementeaza parteneriatele apartine tot autoritatilor publice. Din aceasta perspectiva succesul parteneriatului depinde de modul in care institutiile administratiei publice isi fixeaza obiectivele, isi organizeaza procesul decizional, managementul de proiect si pregatirea resurselor umane.

Parteneriatul public - privat poate asigura o alternativa optima prin care sectorul privat coopereaza cu autoritatile publice, furnizand capitalul si experienta necesare pentru asigurarea unor servicii publice de calitate.

Proiectul de parteneriat public-privat se dovedeste astfel a fi unul dintre principalele mecanisme prin care sectorul public reuseste sa obtina valoare in schimbul banilor, prin implicarea sectorului privat care este controlat in toate fazele realizarii investitiei si in exploatare.

Pentru parteneriatul public privat se impune definirea cat mai clara a riscurilor si distributia lor, contractele trebuind sa fie foarte bine negociate si structurate legal. O parte din riscuri pot fi reduse ca urmare a unui montaj adecvat al proiectului si a luarii unor masuri de protectie a mediului, administratiilor publice revenindu-le sarcina principala de a stabili foarte clar actiunile ce urmeaza a se intreprinde in acest domeniu, avand in vedere ca un parteneriat se poate intinde pe o perioada lunga de timp, adesea decenii.

Instruirea, identificarea oportunitatilor, evaluarea si mai apoi asumarea riscului unei afaceri sunt primele conditii pentru ca administratia sa se implice in proiecte PPP. Nu este mai putin adevarat faptul ca de modul in care administratia intelege sa se organizeze din punctul de vedere al managementului de proiect depinde eficienta si in cele din urma succesul unui parteneriat public-privat.

Astfel, inainte ca autoritatea publica sa se implice intr-un parteneriatul de tip public-privat este esential :

. sa se adopte o strategie de dezvoltare locala, in care au fost incluse planurile de dezvoltare a serviciilor si utilitatilor publice;

. sa fie numita o persoana responsabila, din cadrul administratiei publice, care sa se ocupe cu monitorizarea respectarii etapelor de proiect si cu indeplinirea deciziilor;

. sa se identifice expertii din cadrul administratiei de care proiectul are nevoie;

. sa se stabileasca un sistem de management de proiect.

Spiritul de initiativa combinat cu o buna organizare au facut ca o parte din consiliile judetene sa apeleze la parteneriatul public-privat chiar inainte de aparitia cadrului legal specific domeniului, avand ca baza juridica Legea administratiei publice locale si Codul comercial.

Pentru ca administratia sa poata promova sistemul de parteneriat este esentiala o abordare strategica a dezvoltarii la nivel judetean si a stabilirii unei legaturi intre dezvoltare locala (comuna/oras) judet si regiune.

Dezvoltarea locala/judeteana/regionala nu poate fi sprijinita doar de o structura a administratiei publice. Este nevoie de o administratie moderna si flexibila care sa aiba capacitatea de a gestiona planificarea dezvoltarii si implicit a investitiilor in cadrul careia un instrument de implementare este parteneriatul public-privat.

In Romania parteneriatul public-privat se afla intr-o faza incipienta, mai ales in realizarea unor investitii de interes general. Modul in care diversele autoritati locale au rezolvat din punct de vedere administrativ responsabilitatile legate de PPP, respectiv infiintarea unui birou sau alocarea unei persoane responsabile in diverse departamente in cadrul primariilor, dovedeste faptul ca inca nu exista o abordare institutionala unitara pentru acest gen de proiecte.

Comunicarea dintre sectorul public si cel privat este esentiala pentru incheierea parteneriatelor. De aceea, se recomanda constructia unei baze de date accesibila pe internet de care sa poata beneficia atat autoritatile administratiei publice, cat si reprezentantii sectorului privat: ONG-uri si companii. La nivel central dar si local exista putine organizatii publice care si-au asumat un rol in intermedierea relatiei dintre sectorul public si mediul de afaceri. Exista astfel la nivelul Ministerului Administratiei si Internelor un Consilier al Ministrului pe probleme legate de parteneriatul public-privat, insa activitatea lui este inca la inceput, neexistand rezultate concrete.

Exista, de asemenea, in cadrul administratiei publice centrale si alte organizatii care si-au fixat drept obiectiv incurajarea parteneriatului intre sectorul public si cel privat, cum sunt Agentia Nationala pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii sau Agentia Romana pentru Investitori Straini.

Cu toate ca dezvoltarea parteneriatelor se afla inca intr-o etapa incipienta, in acest moment se pot prefigura o serie de masuri pentru apropierea sectorului privat de cel public, printre care: crearea bazei de date cu oportunitati privind realizarea parteneriatelor, promovarea unor experiente de succes care sa stimuleze implicarea celor doi parteneri in proiecte al caror rezultat il constituie bunurile si serviciile de interes public, etc.

BIBLIOGRAFIE

1. Balan, Emil - Institutii de drept public, Ed. All Beck, 2005

European Commission / Directorate General, Regional Policy - "Guidelines for successful Public-Private Partnerships", Bruxelles, 2003

3. United Nations Economic Commission for Europe - "Governance in Public Private Partnerships for Infrastructure Development" - Draft Geneva, 2004

Legislatie:

*** Public Private Partnership Arrangements Act

*** O.G. nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat (Monitorul Oficial Partea I, nr.94/2002)