Plasamente de capital pe termen scurt

PLASAMENTE DE CAPITAL PE TERMEN SCURT

1. Continutul si structura activelor circulante

Activele circulante pot fi structurate in 3 grupe:

Valori de exploatare - au legatura cu activit de exploatare si sunt reprezent de stocuri

Valori realizabile pe termen scurt - sunt mai usor transformabile in lichiditati decat valorile de exploatare si sunt formate dein creante si titluri de valori

Lichiditati/disp banesti - sunt reprezentate de disp banesti existente fie in trezoreria proprie fie in conturile deschise la banci

Activele circulante pot fi clasificate astfel:

v    In functie de fazele ciclului de exploatare

Ac in faza de aprovizionare

Ac in sfera de productie

Ac in sfera comercializarii

v    Dupa forma lor de exprimare

Ac exprimate in forma materiala

Ac exprimate in forma baneasca

v    Dupa sursa de finantare

Ac finant din surse proprii si asimilate

Ac fiant din surse imprumuate

2. Gestiunea stocurilor

2.1. Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Deoarece in circuitul lor Ac indeplinesc mai multe functiuni se impune si constituirea de stocuri. In leg cu aceste functiuni se constituie urmat categorii de stocuri:

i. Pentru a asigura continuitate in activitatea intreprinderii, pe perioada dintre 2 aprovizionari succesive se impune a se constituii stocul curent(Sc)

ii. Pentru eventualele disfunctionalitati care pot aparea in procesul de aprovizionare (in rel cu furnizorii) se impune constituirea unui stoc de siguranta(Ssg)

iii. Pentru unele materii si materiale care se depoziteaza la un sediu central si se dau in consum la unitati dispersate teritoriale, se impune constituirea unui stoc pentru transporturi interioare(Sti)

iv. Pentru unele mat si materiale care pe timpul anotimpului friguros nu pot fi exploatate sau transportate se imp const unu stoc de iarna(si)

v. Pentru unele mat si materiale care inainte de a fi introduse in fabricatie necesita o conditionare prealabila se impune const unui stoc de conditionare(Scd)

Totalitatea acestor stocuri care treb constit pt un anumit material formeaza stocul maxim Smax= Sc+Ssg+Scd+Sti+Si

Obligatoriu de constituit este stocul minim Smin=Sc+Ssg

2.2. Determinarea necesarului de capital pt finantarea stocurilor de materii prime si materiale

Intr-o intreprindere, mai ales in celel care desfasoare activitati cu caracter productiv, vom intalni o multitudine de materii prime si materiale.

Acestea pot fi grupate astfel:

Materii prime si materiale nominalizate - adica acelea care au o pondere insemnata in prod finite obtinute si al caror consum poate fi determinat pe seama unor norme de consum specific

Materii prime si materiale nenominalizate/diverse - care sunt utilizate pt obtinerea prod finite dar se regasesc acestea intr-o proportie foarte mica sau nu se regasesc deloc

2.3. Evaluarea necesarului de capital pt finantarea prod finite

Produsele finite dupa ce au fost obtinute trec in sfera comercializarii. Inainte de a fi livrate clientilor acestea vor trebuii stocate in vederea ambalarii si formarii unor loturi comerciale conform intelegerilor cu clienti.

2.4. Gestiunea valorilor realizabile pe termen scurt

Val realizabile pe termen scurt cuprind:

creantele intreprinderii,

titluri de plasament( investitii financiare pe termen scurt)

A. Creantele intreprinderii

Plasarea cap intreprinderii in creante trebuie sa urmareasca in primul rand ca vanzarile sa fie realizate cat mai profitabil

Creantele iau nastere ca urmare a efectuarii operatiunilor de vanzare a bunurilor lucrarilor sau serviciilor prestate. Ca urmare a avnzarii si incasarii dupa trecerea unei anumite perioade de timp, ia nastere una din formele creditului comercial sub denumirea de credit client.

Creditul comercial apare ca urmare a relatiilor existente intre participantii pe piata si spre deosebirea de creditul bancar se realizeaza fara interventia unui intermediar( credit bancar→ instit financiar bancara) si nu este purtator de dobanda

Acordarea  acestor facilitati adica plata cr la o anumita scadenta pp o gestiune riguroasa a creantelor. In acest scop la nivelul entitatii economice in cadrul compartim financiar exista un departament de urmarire a creantelor. Printre sarcinile departamentului o regasim pe aceea legata de evaluarea bonitatii clientilor

Bonitatea unui client este capacitatea aceluia de a face fata datoriilor.

In cazul in care un client nu poate sa isi onoreze datoriile exista riscul de faliment

In scopul evaluarii riscului de faliment , in practica finantelor sunt cunoscute 2 metode:

Metoda ABC

Consta un gruparea clientilor astfel:

A - va cuprinde 10% din nr clientilor, dar care detin 60% din totalul creantelor

B - cuprinde 30% din totalul clientilor care detin 30% din totalul creantelor

C - cuprinde 60% din totalul clientilor care detin 10% din totalul creantelor

Ulterior se determina valoarea medie a incasarilor pe fiecare categorie de client si se urmaresc abaterile de la media incasarilor. In sit clientilor care prezinta abateri semnificative se vor lua masuri fie de urgentare a termenelor fie de diminuare a cantitatilor vandute.

Metoda scorurilor

Pentru evaluarea riscului de faliment se calculeaza o functie scor care ia in considerare mai multi indicatori privind activitatea intreprinderii. Fiecarui indicator ii se atribuie un anumit coeficient de importanta si prin insumarea produsului dintre val indicat si coef de importanta atrib se det fct scor.