Politica fiscala

POLITICA FISCALA

Conceptul de politica fiscala

Dimensiunea spatiala a politicii fiscale

Politica fiscala si economia cererii

Politica fiscala si economia ofertei

Efectele microeconomice ale politicii fiscale

Armoniozarea sistemului fiscal cu sistemele fiscale europene

Politica fiscala a Guvernului Romaniei in perioada actuala

POLITICA FISCALA SI ECONOMIA OFERTEI

Originea teoriei economiei ofertei se afla in doctrina fiziocratilor, continuata de cea a clasicilor si ulterior de scoala marginalista. S-a dezvoltat si a aparut ca urmare a respingerii politicilor de orientare keynesista, fiind bazata pe necesitatea reconsiderarii acestei teorii.

Teoria economiei ofertei si-a propus sa gaeasca solutii pentru rezolvarea problemelor actuale ale economiei (adaptarea teoriilor la cerintele actuale ale economiei).

Sustine eliminarea din politica fiscala si bugetara a factorilor care franeaza oferta, cum ar fi de exemplu:

q      presiunea fiscala excesiva - redata in gradul ridicat al cotelor de impunere;

q      dimensiunea transformarilor sociale;

q      cresterea deficitelor bugetare (factor negativ);

q      subventiile si nivelul lor ridicat;

q      costul reglementarilor statului.

Efectele negative ale unor politici fiscal-bugetare care nu elimina asemenea factori pot fi:

frauda fiscala;

descurajarea efortului productiv;

descurajarea unor consumuri;

restrangerea materiei impozabile si reducerea incasarilor fiscale;

efectul de restrangere / descurajare a investitiilor private;

subventiile cu nivel ridicat care reprezinta o componenta a costurilor sociale (costuri suportate de intreaga societate);

costurile ridicate ale adaptarii reglementarilor la noi conditii (la modificarea cond. economice, etc).

Sustinatorii teoriei economiei ofertei promoveaza o politica de relaxare fiscala pentru stimularea cresterii economice, pentru stimularea competitivitatii, a efortului de a munci, a deciziilor de economisire si investire.

Sustinatorul acestei teorii este Arthur Laffer care a dezvoltat "Teoria / legea / curba / lui Laffer" ( I /  K - incasarea fiscala marginala).

INCASARI FISCALE M

E  F

COTE DE IMPUNERE

X A Y B

 I

--------- = incasarea fiscala marginala; M - punctul optim;

 K

( I /  K) = 0 - incasarea fiscala este maxima;

Pentru:   ( I /  K) > 0 - politica fiscala admisibila;

( I /  K) < 0 - politica fiscala inadmisibila.

Cotele moderate asigura incasari fiscale mari ale statului.

In zona de admisibilitate - permite cresterea incasarilor fiscale pana la atingerea punctului optim, unde incasarile (segmentul AM) au nivel maxim.

In zona de inadmisibilitate - pe masura ce cotele cresc de la A la B, incasarile au un trend descrescator.

Aceleasi realizari de incasari fiscale se obtin in punctele E si F, fiind asigurate in zona de admisibilitate de un nivel redus al cotei de impunere (X) si de un nivel ridicat al acesteia (Y), in zona de inadmisibilitate (Y cota de impunere corespunzatoare incasarilor fiscale din pct. F).

Pe seama acestei teorii, Laffer a propus reducerea presiunii fiscale exercitate asupra veniturilor (persoanelor fizice) si - in contrapondere - impozitarea pe societate (persoane juridice).

Implicatii ale teoriei:

(a)         reducerea presiunii fiscale si parafiscale, prin extindere la toate categoriile de impozite (parafiscal = tot ce are detinatie sociala, respectiv contributiile pentru somaj, asigurari sociale, etc.; au caracter de impozit, dar nu sunt impozite).

Implica efecte cumulative care se urmaresc a fi obtinute, cum ar fi:

cresterea veniturilor tuturor subiectilor economici, ceea ce stimuleaza economisirea, investitiile si cererea globala;

cresterea ofertei de munca (inlocuirea timpului liber cu munca);

reducerea muncii "la negru" prin restrangerea activitatilor economice din economia paralela, in favoarea activitatilor economice oficiale;

(b)        scaderea cheltuielilor publice si reintoarcerea la echilibrul bugetar. Unul dintre sustinatorii teoriei, Milton Friedman, sublinia: "reducerea presiunii fiscale trebuie sa se produca in acelasi timp cu reducerea cheltuielilor publice, pentru asigurarea eficientei politicii de destindere fiscala". Aceasta implica o analiza atenta a cheltuielilor publice (pentru servicii sau utilitati publice), urmarindu-se in special prioritatile si eficienta cheltuielilor. Efectul imediat va fi restrangerea economiei publice in favoarea celei de schimb, considerata economie reala.

In privinta echilibrului bugetar, se propune promovarea unei politici de intoarcere la echilibru bugetar (deficit = 0). In acest fel, deficitul bugetar inceteaza sa mai fie un instrument de politica economica.

(c)         reglementari publice privind stimularea ofertei - se sustine reducerea reglementarilor publice sau dereglementarea

Justificare: reglementarea perturba buna functionare a mecanismelor concurentiale, implicand costuri atat la nivelul administratiei publice, cat si la nivelul agentilor economici.

De exemplu subventiile sunt sumele alocate pentru acoperirea preturilor situate sub cost, prin care se asigura protectia sociala. Ele sunt insa suportate de catre membrii activi ai societatii. In plus, subventiile descurajeaza preocuparea pentru cresterea eficientei economice. Subventiile pot reprezenta o bariera, organizata legal, pentru intrarea altor societati pe piata, distorsionand astfel concurenta. Din aceste motive, subventiile sunt considerate un cost care se intoarce ca un bumerang asupra majoritatii membrilor societatii. Similar, costul managementului defectuos al societatilor (sectorului) publice de stat, caracterizate prin pierderi si care presupune o finantare de la bugetul de stat.

7. Politica fiscala SI BUGETARA a Romaniei in perioada actuala

Principalele orientari ale politicii fiscale si bugetare ale Guvernului Romaniei in 2004:

q      pe termen scurt - obiectivele stabilite sunt:

asigurarea unui cadru stabil, functional si predictibil in vederea obtinerii si dezvoltarii cresterii economice si mentinerea stabilizarii macroeconomice

Investitii usor de finantat;

Infrastructura dezvoltata;

Imbunatatirea raportului intre resurse si utilizari;

Reformele economice si institutionale.

q      pe termen mediu - obiectivul principal la nivel macroeconomic este dezinflatia sustinuta (reducerea ratei inflatiei). Instrumentele folosite in acest scop sunt:

mixul de politici macroeconomice (politicile monetara, fiscala, salariala, structurala);

rata inflatiei va trebui sa aiba o singura cifra. Pentru aceasta se impune monitorizarea stricta a pozitiei bugetare.

Imbunatatirea disciplinei financiar-bugetare, mai ales a contribuabililor mari;

Mentinerea sub control a deficitului bugetar si finantarea sa in conditii neinflationiste, din surse interne si externe. Sursa neinflationista este reprezentata de imprumuturile de stat.

q      pe termen lung cresterea rolului de stabilizator al finantelor publice In acest sens, obiectivul central al politicii fiscal-bugetare (referitor la finantele publice) trebuie sa se realizeze prin reducerea deficitelor structurale.

Reformele din anul 2004 trebuie sa conduca la indeplinirea criteriilor de aderare la UE

Principalele coordonate ale politicilor fiscale si bugetare se sintetizeaza astfel:

q      perfectionarea legislatiei fiscale si a sistemului fiscal (in conformitate cu angajamentele asumate in procesul de negociere cu UE) si reducerea presiunii fiscale la persoanele fizice;

q      continuarea reformei administratiei fiscale;

q      promovarea conceptiilor bugetare manageriale, bazate pe obiective, performante, rezultate si eficienta alocarilor bugetare;

q      dimensionarea cheltuielilor bugetare in functie de veniturile certe, posibil de realizat, fara a se apela la urse de finantare inflationiste;

q      mentinerea sub control a deficitului bugetar general consolidat (sub 3% din PIB). Buget general consolidat = buget care nu se adopta prin lege, este un instrument de dimensionare a bugetului public, un buget statistic, obtinut prin insumarea la venituri si cheltuieli a componentelor din care se scad transferurile.

Bugetul, in 2004, se va concentra cu prioritate pe prerogative sociale bine definite si de dzvoltare a infrastructurii. Totodata, el va fi si un instrument care va pastra echilibrele economice in scopul indeplinirii / atingerii tintelor propuse pentru 2004.

Politica fiscala a Romaniei in 2004 - coordonate

Reducerea treptata a presiunii fiscale, mai ales a celei pe forta de munca, pana la nivelul care va asigura o crestere durabila a productiei si investitiilor, avandu-se in vedere reducerea cotelor de contributii de asigurari sociale, in continuare, cu 3 puncte procentuale si continuarea acestei reduceri cu cate un punct procentual in fiecare an din perioada 2005-2007. Aceste reduceri vizeaza diminuarea costului muncii, atat pentru angajatori cat si pentru salariati.

Aplicarea cotei standard de impozit si la profitul aferent activitatii de export (presupune concurenta in perspectiva aderarii);

Cresterea graduala a accizelor pentru produsele petroliere, tutun, alcool si bauturi alcoolice, pe baza graficului stabilit in procesul de negociere a aderarii la UE;

Implementarea masurilor de reforma a administratiei fiscale, prin care sa se asigure cresterea gradului de colectare a veniturilor;

Cresterea transparentei fiscale printr-o politica de reducere treptata a tranzactiilor in afara bugetului si desfiintarea veniturilor cu destinatie speciala, incluse in bugetul de stat;

Elaborarea unor legi unitare, stabile, cu proceduri simplificate de punere in aplicare, in concordanta cu directivele UE. In acest sens, s-a elaborat codul fiscal care unifica legislatia in materie de impozite si taxe, asigurand alinierea la practicile internationale (Codul Fiscal reprezinta legea fundamentala in fiscalitate).

Gradul de fiscalitate in 2003 este de 28,8 % si va scadea cu doua puncte procentuale in 2004, pe seama reducerii impozitelor directe, contributiilor de asigurari sociale, etc.

Nivelul si evolutia veniturilor in bugetul general consolidat (BGC) al Romaniei in 2003-2004, ca procente din PIB

Gradul de fiscalitate in 2003 este de si va scadea cu 2 puncte procentuale in 2004, pe seama reducerii impozitelor directe.

Politica fiscala a Romaniei in perioada 2005 - 2007 - caracteristici

Caracteristicile politicii fiscale in perioada 2005-2007:

Ponderea veniturilor bugetului general consolidat (BGC) in PIB va fi intr-o crestere usoara, de la 29,2 % in 2005, la 29,7 % in 2006. Aceasta crestere se va baza pe cresterea economiei reale si elasticitatea veniturilor bugetare fata de PIB.

Modificarea raportului intre impozitele directe si indirecte astfel:

q          scaderea ponderii impozitelor directe de la 15,8 % in 2005, la 15,5 % in 2007. Aceasta evolutie va impulsiona cresterea economica prin incurajarea muncii si a investitiilor.

q          Impozitele indirecte vor creste, pana in 2007, cu 0,9 puncte procentuale, respectiv de la 12,1 % in 2005, la 13 % in 2007.

Contributiile de aigurari sociale vor detine in continuare cea mai mare pondere in PIB, dar cu un trend in scadere, de la 10,4 % in 2003, la 9,1 % in 2007.

Impozitul pe venit va creste usor, de la 3 % in 2005 la 3,2 % in 2007, ca urmare a largirii bazei impozabile si a cresterii numarului de salariati.

TVA va scadea usor, dar ponderea acestui impozit va fi relativ constanta (7,0 - 7,1 %) in perioada 2005-2007.

Ponderea accizelor in PIB va creste cu un punct procentual, de la 3,6 % in 2005 la 4,6 % in 2007. Va continua procesul de armonizare a legislatiei nationale cu directivele europene. Astfel, accizele se vor majora treptat conform calendarului de crestere graduala, calendar introdus in documentul de pozitie. Astfel, se prevede ca, pana la sfarsitul lui 2006, la alcool, produse distilate si carburanti, nivelul accizelor din Romania sa fie similar cu cel minim prevazut de directivele europene.

Ponderea taxelor vamale va scadea de la 0,6 % in 2005 la 0,5 % in 2007. Aceasta scadere este fundamentata pe cresterea importului intr-un ritm mai lent fata de PIB, iar legislatia privind barierele vamale in relatiile cu UE se va modifica, in sensul scaderii treptate acestora.

Bibliografie:

Legea bugetului asigurarilor sociale - 2003;

Legea finantelor publice - 2003.