POLITICA SOCIALA A GUVERNULUI SI IMPACTUL SAU ASUPRA FISCALITATII

POLITICA SOCIALA A GUVERNULUI SI IMPACTUL SAU ASUPRA FISCALITATII

1. Conceptul de politica sociala

Politica sociala se refera la caile si metodele prin care statul se implica la nivelul proceselor sociale, caracteristice colectivitatii, in scopul modificarii acestora intr-o directie considerata de factorii politici dezirabila.

Politica sociala consta din activitati in sfera economica, culturala, educationala, demografica, a minoritatilor nationale, a sexelor, a mediului inconjurator.

Obiectivele politicii sociale pot fi grupate astfel:

1) promovarea unor bunuri publice ( aparare, securitate, infrastructura, sanatate, educatie, cultura, stiinta);

2) protectia sociala a unor categorii sociale aflate in dificultate;

3) dezvoltarea sociala in general.

2. Factorii determinanti ai fiscalitatii pendenti de politica sociala si impactul lor asupra fiscalitatii

In cadrul politicii sociale se formuleaza programe sociale, subordonate scopurilor mari sau unor etape de dezvoltare economico-sociala.

In materie de optiunea sociala, fiscalitatea depinde de alegerea intre impozitele reale de tip obiectiv si impozitele personale sau subiective.

La impozitul real se tine seama doar de natura si marimea materiei impozabile facandu-se abstractie de situatia personala a contribuabilului, adica doi contribuabili care poseda aceeasi materie impozabila vor plati acelasi impozit, desi situatia lor personala difera.

La impozitul personal se ia in considerare situatia personala a platitorului, astfel ca, se pot diferentia sarcinile fiscale in functie de posibilitatile de plata a fiecaruia. Exista doua feluri de impozite personale, primul corespunde sensului restrans, impozitul fiind stabilit persoanei insasi, subiectul corespunde cu obiectul impunerii si un al doilea, corespunzator sensului larg, are ca obiect bogatia si nu contribuabilul insusi.

Pentru aprecierea performantelor celor doua impozite, acestea trebuie analizate din punct de vedere al ranadamentului fiscal si al echitatii fiscale.

Datorita neajunsurilor si revoltelor sociale, pe la mijlocul sec al IX-lea, impozitul de tip real a fost inlocuit cu cel personal.

Personalizarea impozitelor devine astfel o trasatura definitorie a fiscalitatii. Apare un minim neimpozabil pentru cei cu venituri mici si pentru cei care obtin un profit minim; se tine seama de numarul persoanelor in intretinere, fie prin acordarea de reduceri ale impozitelor pentru familiile numeroase, fie prin acordarea de deduceri din materia impozabila; se tine seama de varsta si starea civila a platitorilor, de infirmitati si chiar de starea sanatatii, cheltuieli cu medicamente , etc.