PRACTICA FINANTE-BANCI

Specializarea FINANTE-BANCI

TEMA PROIECTULUI :

PRACTICA DE SPECIALITATE

CUPRINS

Capitolul I INFIINTAREA FIRMEI ..........

Obiectul de activitate si forma juridica ........

Prezentarea planului de afaceri ...........

Actul constitutiv al firmei .............

Prezentarea organigramei .............

Descrierea posturilor si fisei posturilor pentru compartimentul

financiar al firmei ...................

Structura organizatorica a firmei ..........

Capitolul II GESTIUNEA FINANCIARA PE TERMEN LUNG .

Evaluarea si finantarea investitiilor .........

Problematica amortizarii activelor imobilizate ....

Studierea elementelor sistemului de amortizare si fundamentarea programului de amortizare ........

Capitolul III EVALUAREA SI FINANTAREA ACTIVELOR CIRCULANTE ....................

Active circulante ..............

3.1.1. Generalitati ...................

3.1.2. Stocuri .....................

3.1.3. Investitii pe termen scurt .............

3.1.4. Casa si conturi la banci ..............

Capitolul IV EVALUAREA SI URMARIREA REZULTATELOR FINANCIARE ...................

Determinarea rezultatului exercitiului .........

Repartizarea profitului ..............

Capitolul V INTOCMIREA BUGETULUI ..........

Intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli .....

CAPITOLUL I

INFIINTAREA FIRMEI

1.1. OBIECTUL DE ACTIVITATE SI FORMA JURIDICA

Societatea Comerciala PULSOR S.A. s-a infiintat in anul 1979, luna septembrie, ziua 22, prin transferul fabricatiei de pompe auto de la Intreprinderea de Autoturisme Pitesti, purtand initial denumirea de Intreprinderea de Piese si Subansamble Auto Scornicesti.

PULSOR SA este situata pe drumul judetean DJ 703 C, la 50 Km distanta de Pitesti (E 742) si 25 Km de orasul Slatina (resedinta judetului Olt). Accesul catre intreprindere este rutier. Distanta pana la prima statie CFR este de 18 Km (Statia Potcoava).

Transferul fabricatiei de pompe auto de la Intreprinderea de Autoturisme Pitesti s-a derulat pe parcursul a trei etape:

- etapa I-a s-a desfasurat intre anii 1979 -1980, cand are loc transferul tehnologiei si omologarea reperelor componente pompelor de alimentare cu benzina si motorina pentru Autoturismul Dacia, tractoare Fiat si Autocamioane Saviem;

- etapa a II-a s-a derulat in perioada anilor 1980 -1981 cand s-a transferat tehnologia de fabricatie si se omologheaza pompele de apa pentru autoturismul Dacia, tractoare Fiat, autoturismul Saviem si Man;

- etapa a III-a s-a desfasurat intre anii 1982 -1983 cand are loc transferul de fabricatie si omologarea pompelor de ulei pentru gama de produse enumerate mai sus.

Ulterior acestor etape se trece la transferul si omologarea casetei de directie pentru autoturismul Dacia, piese de schimb pentru autoturisme, camioane si tractoare .

In anul 1991 societatea este inregistrata la Registrul Comertului sub numarul J28/72/1991, si codul fiscal C.U.I.1540904.

Incepand cu 19 octombrie 1995 societatea este privatizata integral in baza Legii 77/1994, avand un capital de 17,227 miliarde lei, repartizat ca numar de actiuni astfel:

- 89% Asociatia salariatilor P.A.S.;

- 11% S.I.F. Oltenia, ulterior cumparate de Societatea Autocora Alexandria.

S.C. PULSOR S.A. dispune in prezent de un numar de 680 salariati. Cu dotarea si forta de munca existenta se reuseste realizarea de produse competitive din punct de vedere al parametrilor functionali si ai fiabilitatii, precum si asimilarea de produse noi.

Structura actionariatului, se prezinta astfel:

Persoane juridice-SC AUTOCORA SRL ALEXANDRIA -51,663 %

Persoane fizice - 512 din care:

Dragomir Ion - 6,477 %,

Nedelea Marta - 2,828 %,

Ferencz Iosif - 2,286

S.C.PULSOR SA Scornicesti, are un Sistem de Management al Calitatii in conformitate cu cerintele standardului SR EN ISO 9001:2001, conform Certificat nr.083/07.10.2008 emis de RAR-OCS

PULSOR este marca inregistrata la Oficiul de Sat pentru Inventii si Marci (OSIM)

.PRELUCRARI PRIN ASCHIERE (strunjire, frezare, rectificare, brosare, danturare, gaurire, stantare)

.PRESAJ USOR (prese pana la 100To/forta)

.TRATAMENTE TERMICE (calire, CIF, cementare, carbonitrurare)

.ACOPERIRI METALICE (zincare, cromare dura)

.MONTAJ

.SUDURA

.SCULE+ Intretinere parc masini unelte

1. PULSOR SA este principal producator pentru:

A. POMPE DE BENZINA, APA, ULEI SI ELEMENTE DE DIRECTIE PENTRU GAMA DACIA1300

-Caseta directie             

-Ax volan si intermediar PIESE SCHIMB

-Pompa apa

-Pompa benzina        PIESE SCHIMB INTERN

-Pompa Ulei

 B. POMPE DE BENZINA SI ALIMENTARE, POMPE ULEI PENTRU GAMA ARO

-Pompa benzina si alimentare

-Pompa ulei        PIESE SCHIMB INTERN

C. POMPE DE ALIMENTARE, APA SI ULEI PENTRU GAMA SAVIEM

-Pompa alimentare

-Pompa ulei PIESE SCHIMB INTERN

-Pompa apa

 D. POMPE DE APA SI ULEI PENTRU GAMA MAN

-Pompa apa PIESE SCHIMB INTERN

-Pompa ulei

E. POMPE DE APA SI ULEI PENTRU GAMA TRACTOR U650

-Pompa apa PIESE SCHIMB INTERN

-Pompa ulei           EXPORT

  F. POMPE DE APA SI ULEI PENTRU GAMA TRACTOR 45CP - FIAT

-Pompa alimentare PIESE SCHIMB INTERN

-Pompa apa            EXPORT

G. POMPE DE ULEI SPECIALE PENTRU GAMA 192 CP

-Pompa ulei 6008          PIESE SCHIMB INTERN

-Pompa ulei 6076             EXPORT

2. PULSOR SA dispune si de statie de carburanti proprie

1.2. PREZENTAREA PLANULUI DE AFACERI

Obiectivele si scopurile financiare ale intreprinderii pot fi abordate de pe pozitii diferite. O prima abordare vizeaza maximizarea profitului, sporirea diferentei intre veniturile totale si cheltuielile totale. Asemenea optica impune rationalizarea deciziilor financiare care sa permita realmente atingerea acestui scop. Maximizarea profiturilor inseamna cresterea bogatiei intreprinderii cu consecinte favorabile asupra valorii bursiere a actiunilor si a bogatiei actionarilor.

O alta abordare a obiectivelor si scopurilor financiare ale intreprinderii este cea manageriala, care vizeaza cu precadere obtinerea cresterii economice, a echilibrului financiar si a lichiditatii financiare - rentabilitatea ramanand totusi un deziderat important.

Cresterea economica exprimata prin volumul cifrei de afaceri sau prin volumul total al activelor poate sa apara ca o manifestare a calitatii si competentei conducerii si a intregului personal, care justifica cresterea salariilor si ocuparea fortei de munca.

In ultima instanta, teoria financiara recunoaste trei obiective ale intreprinderii: echilibrul financiar, rentabilitatea si cresterea economica.

Firmele si companiile din tarile cu economie de piata utilizeaza pentru initierea oricarui tip de afaceri sau pentru bilantul economic al unei perioade calendaristice acest important instrument care este planul de afaceri.

Planul de afaceri este un document ce contine proiectele societatii comerciale, potentialul ei de dezvoltare. Pregatirea planului de afaceri implica strangerea de informatii precise si convingatoare, ca si trasarea liniilor generale ale planului inainte de a-l scrie. Orice plan de afaceri trebuie sa ofere informatii si argumente in mod clar, concis si convingator. Informatiile esentiale includ urmatoarele:

- numele si adresa exacta a societatilor comerciale,data inregistrarii;

- structura legala;

- prezentarea fondurilor si acelor aflati pe pozitii administrativ cheie;

- statistici ale pietei incluzand marimea ei ,tendintele actuale de crestere, numele actionarilor principali,factorii care pot afecta dezvoltarea ei ii viitor;

- numele concurentilor furnizand cat mai multe informatii despre fiecare dintre ei, incluzand cifra vanzarilor profiturilor, studiile de marketing si tendintele actuale ale vanzarilor lor;

- date referitoare la costul materialelor si al muncii;

- articole aparute in presa despre afacere;

- principalii furnizori;

- activitatea de cercetare si dezvoltare, incluzand proiectele in curs ca si pe cele de viitor, etc.

Planul trebuie organizat in sectiuni clar definite. El trebuie sa contina sectiuni separate care sa ia in discutie strategia societatii comerciale, produsul sau serviciul, planul de marketing si vanzari, informatii financiare. Toate acestea obliga factorii de decizie sa se puna de acord inca din fazele preliminare, asupra celor ce vor scrie in planul de afaceri .

Pentru societatile comerciale planul de afaceri poate fi un element de directionare pentru cei din conducere, serveste ca proiect pentru functionarea societatii, asigura ca toti managerii sa inteleaga directia in care se indreapta societatea si rolul lor in realizarea proiectelor.

Un plan de afaceri trebuie sa fie consistent, fara sa fie plictisitor, estimand elasticitatea principalelor variabile cum ar fi: rezultate, cifra de afaceri, costuri, preturi de vanzare, cerere potentiala etc.

1.3. ACTUL CONSTITUTIV AL FIRMEI

Societatea Comerciala PULSOR S.A. este inregistrata la Registrul Comertului nr. J28/72/1991, avand codul fiscal C.U.I.1540904.

1.4. PREZENTAREA ORGANIGRAMEI

Structura organizatorica a unei societati se stabileste in functie de necesitati si se aproba de Consiliul de Administratie. In structura de organizare se concretizeaza distinct functiunile societatii comerciale care asigura realizarea obiectivelor.

Elementele componente ale structurii organizatorice sunt:

functia (postul);

norma de conducere;

nivele ierarhice;

relatii functionale;

relatii organizatorice;

ponderea ierarhica .

Structura organizatorica a unei societati comerciale cuprinde: compartimente de munca, unitati subordonate, organigrama unitatii; se stabilesc atributii pe ansamblul unitatii si pe fiecare compartiment in parte, diagrama de relatii, fisele posturilor pe compartimente; conducerea unitatii, atributii competentele si obligatiile conducatorilor, delegarea de autoritate.

Crearea compartimentelor cuprinde stabilirea necesarului de personal si a structurii acestuia, repartizarea sarcinilor pe posturi gruparea posturilor pe compartimente.

1.5. DESCRIEREA POSTURILOR SI FISEI POSTURILOR PENTRU COMPARTIMENTUL FINANCIAR AL FIRMEI

Organizarea contabilitatii, pe langa elaborarea normelor generale si unitare de organizare a acesteia, necesita si rezolvarea urmatoarelor probleme: stabilirea verigilor unde se organizeaza contabilitatea, organizarea compartimentului financiar - contabil pe compartimente si functii si repartizarea personalului, alegerea formei de contabilitate cea mai corespunzatoare, a metodelor si procedurilor de evidenta si evaluare a elementelor patrimoniale, luarea in considerare a principiilor si factorilor ce o influenteaza.

De regula, contabilitatea este organizata si tinuta in cadrul unitatilor in compartimente distincte, conduse de catre directorul financiar - contabil sau contabilul sef. Ea poate fi organizata si de catre persoane fizice care au calitatea de contabil autorizat sau expert contabil.

In structura functionala a unitatilor patrimoniale sunt delimitate functiile de baza ale acestora: functia de cercetare-dezvoltare, comerciala, financiar contabila, de productie si de personal.

Functia financiar contabila antreneaza doua genuri de activitati, si anume activitatea financiara si activitatea contabila. Cadrul de realizare a acestei importante functii este asigurat in structura organizatorica de directia financiar contabila. Atributiile directiei financiar contabile se realizeaza pentru cele doua activitati in cadrul serviciului financiar si al serviciului de contabilitate.

Serviciul contabilitate are ca atributii:

inregistreaza la timp si corect in contabilitate, in mod cronologic si sistematic pe baza documentelor justificative a tuturor operatiunilor patrimoniale;

inventarierea patrimoniului;

intocmirea registrului de inventar;

control asupra operatiunilor patrimoniale efectuate;

intocmirea lucrarilor de sinteza ( bilant si anexa la bilant, contul de profit si pierdere, raportul de gestiune );

evidenta si calculatia costurilor;

determinarea si analiza rentabilitatii pe produse si lucrari;

asigura si raspunde de buna organizare si desfasurare a activitatii financiare a institutiei in conformitate cu dispozitiile legale

organizeaza si coordoneaza intocmirea lucrarilor de elaborare, realizare si urmarire a bugetului de venituri si cheltuieli;

urmareste intocmirea statelor de plata pentru personalul societatii;

urmareste modul de intocmire a ordinelor de plata a ordonantarilor conform clasificatiei bugetare si in limita creditelor aprobate;

modul de intocmire a declaratiilor fiscale anuale declaratii ce se depun la Directia de Somaj, Casa de Pensii, Casa de Sanatate si Circa Fiscala;

urmareste si coordoneaza activitatea de colectare a veniturilor proprii ale societatii;

urmareste lucrari necesare pentru elaborarea proiectului de buget al societatii;

urmareste darea de seama contabila privind executia bugetara trimestrial si anual si o supune spre aprobarea Consiliului de Administratie;

se ingrijeste de asigurarea necesarului de materiale, produse si imprimate necesare societatii;

conduce evidenta analitica a mijloacelor fixe si a materialelor;

conduce contabilitatea la pentru programele extrabugetare;

urmareste executia cheltuielilor ;

efectueaza operatiuni de valorificarea inventarului, intocmeste situatii operative si efectueaza incasarile din valorificarea bunurilor;

urmareste eficienta fondurilor cheltuite, necesitatea si oportunitatea cheltuielilor efectuate;

stabileste impreuna cu Consiliul de Administratie necesarul de repartitii curente si capital pe care le supune Consiliului;

intocmeste balanta de verificare lunar si trimestrial pentru intocmirea darii de seama;

intocmeste note justificative si cereri de credite pe care le depune la banca.

Serviciul de contabilitate foloseste urmatoarele documente:

- factura;

- chitanta

- registru de casa;

- nota contabila;

- balanta de verificare;

- nota de receptie;

- lista de inventar;

- document cumulativ;

- bon de consum;

- aviz de expeditie;

- carnet de C.E.C. cu numerar;

- foaie de prezenta;

- ordin de deplasare;

- foaie de transport;

- fisa mijloacelor fixe.

Activitatea serviciului financiar are ca obiective:

planificarea, urmarirea, evidenta mijloacelor financiare ale intreprinderii; asigurarea capitalului si a fondurilor necesare desfasurarii unei activitati normale: gestiunea veniturilor, calcularea la timp si corecta a drepturilor banesti ale angajatilor, efectuarea la timp si in bune conditii cu respectarea dispozitiilor legale a tuturor operatiilor de incasari si plati; asigurarea incasarii debitelor de orice natura etc. Aceste obiective ale serviciului financiar se realizeaza prin birouri specializate.

In cadrul serviciului financiar se realizeaza si evidenta contabila a elementelor legate de capital, fonduri, credite, imprumuturi, decontari cu tertii, salariatii si cele ce privesc trezoreria.

Functia financiar contabil, in afara activitatii financiare si a activitatii de contabilitate, presupune si activitatea de control financiar.

Functia comerciala elaboreaza studii complexe de marketing de natura sa fundamenteze strategia si politica de dezvoltare a societatii comerciale; selecteaza dupa criterii bine determinate furnizorii si beneficiarii.

Functia de cercetare dezvoltare elaboreaza studii tehnico - economice de performanta pentru a nominaliza alternative de dezvoltare a societatii comerciale, intocmeste programul de retehnologizare a productiei, asimileaza produse cu performante tehnice si tehnologice ridicate, actioneaza asupra valorificarii cat mai depline a inteligentei creatoare si fanteziei salariatilor societatii, stabileste norme si normative de consum de materii prime, materiale si combustibil, efectueaza pregatirea tehnologica corespunzatoare fabricatiei.

Functia de productie elaboreaza programul de productie pe baza prevederilor din contractele cu furnizorii si beneficiarii, pregateste concret productia, urmareste, realizeaza programul de fabricatie periodic, foloseste conform normelor capacitatile de productie existente, coreleaza producerea de utilitati cu cerintele productiei de baza, organizeaza evidenta proprie tehnico - operativa de urmarire si raportare a productiei, conlucrand cu celelalte compartimente.

Functia de personal elaboreaza strategia si politica de personal, proiecteaza structurile de organizare, stabileste necesarul de personal actual pe categorii, profesii si specialisti, raspunde de incadrarea pe post a personalului competent si pe baza de concurs, asigura conditii, forme de munca si de viata tuturor salariatilor societatii comerciale.

1.6. STRUCTURA ORGANIZATORICA A S.C. PULSOR S.A. SCORNICESTI

CAPITOLUL II

GESTIUNEA FINANCIARA PE TERMEN LUNG

2.1. EVALUAREA SI FINANTAREA INVESTITIILOR

Constituirea si utilizarea activelor imobilizate reprezinta, prin implicatiile pe care le produc in economia intreprinderii, unul din elementele de baza ale mecanismului financiar al acesteia. Factorul esential al politicii de continuitate si crestere a activitatii intreprinderii il reprezinta investitia concretizata in achizitia sau construirea de active de productie si comercializare. Astfel, din punct de vedere economic, investitia este crearea unui capital fix, durabil, deci acumularea de active fizice de productie si comercializare; este vorba de acumulare de capital. Din punct de vedere financiar, investitia este decizia de imobilizare a capitalului, de angajare a unei cheltuieli in prezent, in scopul obtinerii de venituri viitoare; este vorba de investire. Aceasta este si cea mai generala definitie care este data acestei notiuni. Din punct de vedere contabil, investitia este asimilata notiunii de imobilizari necorporale, corporale sau financiare; este vorba de imobilizari, obiectul sau suportul deciziei de investitii. Deci investitiile pot fi definite ca alocari sau cheltuieli legate de crearea de noi active imobilizate, cu destinatie productiva sau sociala, de inlocuire a mijloacelor fixe uzate, dezvoltarea si modernizarea mijloacelor fixe existente. Totodata, sunt considerate investitii si cheltuielile referitoare la lucrarile de proiectare, explorari geologice, cheltuieli pentru pregatirea personalului de conducere si administrativ al intreprinderilor aflate in constructie.

Dupa natura lor, investitiile se grupeaza in urmatoarele categorii:

investitiile materiale, concretizate in crearea sau achizitionarea de active in scopul mentinerii sau cresterii potentialului de productie;

investitiile imateriale, realizate in domeniul cercetarii, formarii personalului, sau investitiile comerciale in reclama si publicitate;

investitii financiare, concretizate in participatiuni la capitalul social al altor intreprinderi.

Tot dupa natura lor, investitiile mai pot fi grupate in:

investitii in active imobilizate, necorporale, corporale si financiare necesare activitatii de exploatare si altor activitati in afara exploatarii;

investitii in nevoia de fond de rulment, de exploatare in cazul cresterii capacitatii de productie, prin realizarea de investitii in utilaj, instalatii.

Dupa destinatie, investitiile se impart in:

investitii productive, destinate activitatii de exploatare;

investitii neproductive

Dupa obiectivul lor, investitiile productive pot fi grupate astfel:

investitii de inlocuire, care au drept scop reinnoirea imobilizarilor uzate fizic sau moral;

investitii de capacitate si adaptare, care au drept scop cresterea productiei sau fabricarea de produse noi;

investitii de productivitate, care vizeaza reducerea costurilor unitare ale produselor fabricate.

Adoptarea deciziei de investitii pune problema posibilitatilor de finantare pe care le are intreprinderea. Finantarea investitiilor se realizeaza din surse interne, prin autofinantare, sau din surse externe.

Sursele interne de finantare, in ordinea afectarii lor pentru plata investitiilor sunt:

fondul surselor proprii de finantare neconsumat la sfarsitul perioadei precedente;

amortizarea activelor imobilizate din perioada de realizare a investitiilor;

alte sume interne de finantare: sume din valorificarea materialelor si pieselor de schimb rezultate din casarea imobilizarilor corporale dupa deducerea cheltuielilor efective cu lichidarea acestora; sume din vanzarea activelor (ateliere, sectii, depozite magazine care pot functiona independent dupa deducerea valorii contabile nete a acestora);

sume repartizate din profitul net de dezvoltare.

Sursele externe de finantare a investitiilor sunt:

cresterea capitalului social prin emisiune suplimentara de actiuni;

creditul obligator;

creditul bancar;

finantari din partea grupului;

alocatii de la buget sau din fondurile speciale de investitii (fonduri pentru modernizarea punctelor de control la vama fonduri pentru modernizarea drumurilor si podurilor).

Fundamentarea planurilor de investitii si de finantare a investitiilor presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

analiza structurii financiare actuale a intreprinderii, adica a raportului intre capitalurile imprumutate si cele proprii si a costului fiecarei din aceste componente;

stabilirea planului de investitii cu esalonarea in timp a realizarii obiectivelor de investitii;

evaluarea capacitatii de autofinantare si compararea sumelor afectate pentru autofinantare cu nevoile de investitii ale intreprinderii;

fundamentarea planului de finantare a investitiilor cu relevarea si a celorlalte surse care concura la realizarea investitiilor.

Intrucat, obiectivele de investitii presupun plasamente insemnate si timp indelungat de realizare, planurile de investitii se intocmesc pe orizonturi de timp mai mari, de regula pana la cinci ani cu actualizare anuala a investitiilor ramase de realizat si surselor de finantare necesare. De aceea, in activitatea de planificare a investitiilor si finantarii acestora se utilizeaza ca instrumente atat planul de finantare a investitiilor cat si bugetul anual al activitatii generale, ca anexa a bugetului de venituri si cheltuieli, intre care exista, insa asemanari dar si diferente certe.

Planul de finantare a investitiilor se intocmeste pe total obiectiv de investitii cu defalcare anuala si cuprinde doua parti: investitii de realizat si surse de finantare.

In prima parte, investitiile de realizat se prevad pe grupe de investitii dupa natura lor:

investitii in imobilizari necorporale (achizitionarea de brevete, licente de fabricatie, achizitionarea de programe informatice);

investitii in imobilizari corporale (terenuri si mijloace fixe);

investitii in imobilizari financiare (titluri de participare sau creante legate de participatiuni);

investitii in acoperirea nevoii suplimentare de fond de rulment datorata in special cresterii stocurilor de materii prime, materiale consumabile, productie neterminata si produse finite ca urmare a maririi capacitatilor de productie prin investitii.

In cea de-a doua parte, se prevad sursele de finantare a investitiilor programate mai intai cele interne si apoi si cele externe astfel:

sume din autofinantare neta si bruta, respectiv sumele alocate din profitul net si cele provenind din amortismente si alte surse rezultate din circuitul intern al intreprinderii;

sume din emisiunea suplimentara de actiuni;

sume din emisiunea de obligatiuni;

finantari din partea grupului;

eventuale subventii;

credite bancare.

2.2. PROBLEMATICA AMORTIZARII ACTIVELOR IMOBILIZATE

In bilantul contabil al intreprinderii, activele imobilizate, ca rezultanta a procesului de investire sunt reflectate la valoare contabila neta determinata ca diferenta, in functie de urmatoarele elemente:

suma bruta a activelor imobilizate, stabilita in functie de costul investitiilor;

suma amortismentelor datorita deprecierii in timp a activelor imobilizate.

Amortismentele apar, asadar, ca o micsorare a valorii bunurilor destinate sa serveasca activitatea intreprinderii o perioada indelungata (mai mare de un an) si care se consuma treptat. Particularitatea rotatiei activelor imobilizate consta in aceea ca ele participa la mai multe cicluri de productie, pe perioada mai multor ani, si in mod repetat, isi transfera o parte din valoarea lor asupra noilor utilitati create cu acestea, ca urmare a uzurilor.

Temeiul economic sau baza amortizarii activelor imobilizate o constituie asadar uzura acestora.

Uzura este un proces complex, concretizat in scaderea treptata a utilitatii activelor imobilizate, fie ca urmare a utilizarii sau neutilizarii, fie ca urmare a aparitiei de active imobilizate mai ieftine, sau cu parametrii tehnico-functionali superiori. In legatura cu procesul uzurii activelor imobilizate, trebuie facute doua clarificari:

Fiind un proces de depreciere a activelor imobilizate datorat utilizarii sau timpului, ori aparitiei de noi active imobilizate mai convenabile din punct de vedere economic, uzura nu afecteaza intreaga masa a activelor imobilizate, ci numai pe cele supuse deprecierii.

Uzura activelor imobilizate imbraca doua laturi: uzura fizica sau materiala ca urmare a utilizarii sau a timpului si uzura morala, ca urmare a perimarii datorita evolutiei tehnicii si cresterii productivitatii muncii in ramurile economice fixe superioare functional sau realizarii acelorasi tipuri, dar la preturi mai mici.

Uzura, fie fizica sau morala, determina pierderea treptata a valorii mijloacelor fixe, in timp ce forma lor fizica specifica, ramane in general, neschimbata pana la scoaterea lor din functiune datorita efectuarii regulate a reparatiilor capitale. Are loc, asadar, o separare in timp intre reproducere valorii mijloacelor fixe si reproductia valorii de intrebuintare, particularitate care sta la baza procesului obiectiv al amortizarii lor.

Amortizarea este un proces complex de cuantificare a uzurii fizice si morale si de exprimare a unei anumite politici financiare a perioadei respective, care cuprinde un ansamblu de operatiuni ce constau in:

stabilirea amortismentului fiecarui exercitiu;

inregistrarea lui in costurile de fabricatie;

recuperarea din incasarea pretului sau tarifului produsului sau serviciului;

afectarea lui pe destinatie legala.

Amortismentul poate fi definit ca fiind suma de resurse banesti ce trebuie recuperata din incasarile rezultate de pe urma realizarii productiei in fiecare exercitiu, in concordanta cu ritmul uzurii fizice si morale in cadrul duratelor normale de functionare ale activelor imobilizate.

Notand cu:

Va valoarea amortizabila a activului imobilizat;

D durata normala de functionare a acestuia;

Ai = amortismentul din anul ''i'';

A = amortismentul anual.

Relatia (2) este valabila numai in cazul sistemului de amortizare liniar, deoarece numai in aceasta situatie amortismentul este acelasi in fiecare an.

Analiza celor doua relatii nu trebuie sa conduca la concluzia ca amortismentul s-ar acumula pe toata durata de functionare a activului imobilizat in scopul finantarii inlocuirii lui. Amortismentul nu se acumuleaza ci se utilizeaza pe masura obtinerii lui pentru finantarea investitiilor in curs de realizare.

2.3. STUDIEREA ELEMENTELOR SISTEMULUI DE AMORTIZARE SI FUNDAMENTAREA PROGRAMULUI DE AMORTIZARE

Elementele definitorii ale oricarui sistem de amortizare in functie de care se previzioneaza si calculeaza efectiv amortismentul sunt:

a)     valorile de amortizat

b)     duratele de serviciu

c)     normele de amortizare

Existenta mai multor sisteme de amortizare este determinata de reglementarile diferite ale modului de determinare a acestor elemente, gratie politicii financiare promovate de autoritatile publice si private specifice diferitelor grupe de state si etape de dezvoltare economico-sociale.

a)     valorile de amortizat reprezinta baza sistemului de amortizare, pentru ca in functie de modul lor de estimare se produc implicatii atat in ceea ce priveste nivelul costurilor de productie sau comercializare, cat si in ceea ce priveste asigurarea echilibrului dintre reproductia lor fizica, pe de alta parte. In functie de reglementarea diferita, valoarea de amortizat poate fi:

valoarea de intrare (contabila) a activului imobilizat;

valoarea de intrare diminuata cu valoarea reziduala estimata;

valoarea de intrare majorata cu valoarea reparatiilor capitale, in situatia in care amortizarea este sursa de finantare si a acestora;

valoarea contabila neta (ramasa neamortizata).

Valoarea de intrare a mijlocului fix poate fi:

costul de achizitie (valoarea de achizitie) pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

costul de productie pentru mijloacele fixe produse sau construite de intreprindere;

valoarea de utilitate stabilita in functie de pretul pietei, starea si amplasarea bunurilor obtinute cu titlul gratuit;

valoarea de aport convenita de parti, determinata prin expertiza, adica stabilita in functie de pretul pietei, utilitate, stare si amplasare, pentru mijloacele fixe intrate cu ocazia asocierii sau fuziunii, conform statului si contractului de societate.

Valoarea de inlocuire a mijlocului fix este data de suma cheltuielilor necesare pentru inlocuirea unui mijloc fix uzat cu unul nou, identic.

Prin reevaluarea mijloacelor fixe se intelege operatiunea de stabilire a valorii actuale a fiecarui mijloc fix existent in patrimoniul intreprinderii. Valoarea actuala se determina in functie de pretul pietei pentru mijloacele fixe similare noi si gradul de uzura al mijlocului fix la data reevaluarii.

Valoarea contabila neta este partea din valoarea de intrare a mijlocului inca neamortizata la un moment dat. Ea se foloseste in urmatoarele situatii:

in calcularea amortismentului prin unele metode accelerate de amortizare;

in stabilirea sumei de recuperat pe seama cheltuielilor de exploatare, suma nedeductibila in calculul profitului impozabil, pentru mijloacele fixe casate inainte de scadenta;

la intocmirea bilantului contabil, in activ, activele imobilizate se inscriu numai la valoarea neamortizata;

in calcularea indicatorilor de eficienta ai utilizarii mijloacelor fixe, aceasta exprimandu-se atat in functie de valoarea de intrare, cat si in functie de valoarea contabila.

In legatura cu valorile de amortizat, in practica financiara se utilizeaza urmatoarele notiuni: valoarea reziduala si valoarea medie anuala.

Valoarea reziduala este data de suma ce este recuperata din lichidarea mijlocului fix prin valorificarea materialelor si pieselor de schimb rezultate din dezmembrare, demolare etc. Daca la expirarea duratei de serviciu, mijlocul fix este valorificat ca atare, atunci valoarea reziduala este data de pretul de vanzare a acestuia.

Valoarea medie anuala a mijloacelor fixe este utilizata in activitatea de previzionare a amortismentului, atunci cand se aplica sistemul liniar sau proportional de amortizare.

Valoarea medie anuala (Vma ) se determina astfel:

Vma V0+Vi-Vme, in care:

V0 - valoarea de intrare a mijloacelor fixe existente la inceputul anului;

Vmi - valoarea medie a intrarilor de mijloace fixe in functie in cursul anului;

Vme - valoarea medie a iesirilor de mijloace din functiune in cursul anului.

La randul ei, valoarea medie a intrarilor si iesirilor de mijloace fixe, se calculeaza cu ajutorul relatiilor:

Vi - valoarea de intrare a mijloacelor fixe intrate, respectiv scoase din functiune;

lfi - numarul lunilor de functionare in timpul anului pentru mijlocul fix;

lnfi - numarul lunilor de nefunctionare in timpul anului pentru mijlocul fix i.

Se considera luni de functionare sau nefunctionare, intervalul care incepe cu luna urmatoare celei in care a avut loc intrarea, respectiv iesirea mijlocului fix si pana la finele anului.

b)    duratele de serviciu reprezinta cel de-al doilea element esential al sistemului de amortizare, pentru ca intinderea influenteaza marimea amortismentului anual.

In raport de durata de viata a mijloacelor fixe, cat si de modul de folosire acestora, literatura de specialitate distinge mai multe categorii de durate de serviciu ale acestora, astfel:

durata de serviciu tehnica sau durata fizica de exploatare ce reprezinta durata potentiala totala de serviciu a unei masini, utilaj, cladiri, etc. In aprecierea duratei fizice de exploatare, nu se ia in considerare influenta uzurii morale, neconcordanta, deci, cu progresul tehnic si a altor factori imprevizibili care pot scurta durata de utilizare;

durata economica de exploatare sau perioada in care mijlocul fix este capabil sa aduca proprietarului profit. Aceasta durata este mai mica decat durata de serviciu tehnica, fie datorita uzurii morale, fie datorita neconcordantei cu noile conditii de productie aparute in timp;

durata de serviciu admisibila este intervalul de timp dintre momentul punerii lui in functiune si cel in care productia care se obtine cu mijlocul fix nu mai contine profit, datorita mentinerii lui in functiune;

durata de serviciu optima este intervalul de timp in care folosirea utilajului are o eficienta maxima, adica raportul intre rezultatele utile care se obtin cu un mijloc fix si cheltuielile ocazionate de utilizare a lui, este maxima.

c)     normele de amortizare - orice sistem de amortizare se caracterizeaza prin norme de amortizare determinante printr-o metodologie proprie. In general, insa, normele de amortizare sunt norme analitice determinate pe fiecare mijloc fix sau grupa omogena de mijloace fixe in parte care au aceiasi durata de functionare, sau norma unica, stabilita ca o norma medie pentru ansamblul mijloacelor fixe ale intreprinderii. Norma de amortizare, in principiu, poate fi definita ca fiind marimea amortizarii exprimate in procente fata de valoarea de intrare a mijloacelor fixe. Intrucat in sistemul nostru de amortizare duratele normale corespund regimului liniar, sau proportional de amortizare, norma de amortizare este functie invers proportionala cu durata normala de functionare.

Astfel, relatia de calcul a normei de amortizare analitice corespunzatoare sistemului proportional este:

Na = norma de amortizare;

Vi = valoarea de intrare a mijlocului fix;

Dn = durata normala de functionare a amortismentului.

In functie de modul de asociere si calcul a diferitelor elemente, se obtin diferite variante ale sistemului de amortizare. Principalele criterii de ordonare sunt fie la baza de calcul a normelor de amortizare, fie ritmul amortizarii.

In functie de primul criteriu, sistemele de amortizare se impart in:

Sisteme temporale:

Sisteme functionale.

Sistemele temporale se bazeaza pe premisa ca orice mijloc fix se uzeaza intr-o anumita perioada de timp, indiferent de intensitatea utilizarii lui. Drept urmare, valoarea sa de intrare trebuie recuperata intr-un interval de timp bine determinat din punct de vedere economic.

Sistemele functionale de amortizare se bazeaza pe intensitatea uzurii care, la randul ei, este in functie de intensitatea utilizarii mijloacelor fixe, exprimata prin volumul de activitate la efectuarea caruia aceasta participa. Volumul de activitate se masoara in anumite unitati fizice, asupra carora se repartizeaza valorile de intrare ale mijloacelor fixe supuse amortizarii. Totodata, sistemul functional de amortizare s-a practicat si se practica si actualmente pentru amortizarea cladirilor si constructiilor speciale ale minelor, salinelor cu extractie in solutie prin sonde, carierelor, exploatarilor pentru substante minerale si care nu pot primi alte utilizari dupa epuizarea acestora precum si a investitiilor pentru descoperita. Pentru aceste domenii, amortizarea se calculeaza pe unitatea de produs, norma de amortizare si amortismentul anual, calculandu-se pe baza urmatoarelor relatii:

Na = norma de amortizare exprimata in lei/tona;

Vi = valoarea de intrare a mijloacelor fixe;

Re = rezerva exploatabila exprimata in tone;

A = amortismentul anual;

Q = cantitatea efectiva in tone extrasa anual.

In functie de cel de-al doilea criteriu, ritmul amortizarii, sistemele de amortizare se impart in:

sisteme proportionale (liniare);

sisteme accelerate (degresive, regresive);

sisteme progresive.

Sistemul proportional (liniar) de amortizare presupune stabilirea de amortismente anuale egale pe toata durata de serviciu a mijlocului fix, ca urmare a faptului ca atat valoarea de amortizat cat si norma de amortizare sunt constante. El prezinta avantaje si anume:

comporta un calcul relativ simplu al amortismentului;

asigura o anumita constanta a costurilor de productie, datorita influentei anuale cu aceeasi suma;

permite centralizarea pe ramuri si chiar la nivel de economie a valorilor de intrare, amortismentelor cumulate si valorilor contabile nete, ceea ce ofera posibilitatea aprecierii gradului de uzura al mijloacelor fixe din economie.

Sistemele accelerate (degresive, regresive) de amortizare presupun determinarea anual descrescator pe durata de functionare a mijlocului fix. Ele presupun recuperarea valorii de intrare a mijlocului fix in proportie insemnata in prima parte a duratei de serviciu a mijlocului fix. Sistemelor accelerate li se mai spune si regresive sau degresive pentru ca asigurarea amortismentelor anuale descrescatoare presupune fie descresterea valorii de amortizat, fie descresterea normelor anuale de amortizare. In functie de variabilitatea unuia sau altuia din elementele mentionate se cunosc doua variante principale ale sistemului accelerat:

sistemul cu valoare de amortizat regresiva si norma constanta;

sistemul cu valoare de amortizat constanta si norme de amortizare regresive.

Prima varianta se bazeaza pe faptul ca una si aceeasi norma de amortizare se aplica in fiecare an la o valoare de amortizat descrescatoare, care este valoarea contabila neta a mijlocului fix.

Norma de amortizare se stabileste conform relatiei:

Vr = valoarea reziduala a mijlocului fix;

Vi = valoarea de intrare a mijlocului fix;

N = durata normala de functionare exprimata in ani.

Cea de-a doua varianta, presupune aplicarea la aceeasi valoare de valoarea amortizat, valoarea de intrare a mijlocului fix, a unor norme de amortizare descrescatoare stabilite cu ajutorul relatiei:

d = durata normala de functionare;

xi = numarul de ani scursi pana in momentul calcularii normei;

Nd = suma aritmetica a numerelor ce compun durata de amortizare.

Sistemele progresive de amortizare presupun stabilirea de amortismente crescatoare, pe masura inaintarii in durata de serviciu a mijlocului fix. Amortismentul se stabileste prin aplicarea in fiecare an la valoarea de amortizat constanta, respectiv valoarea de intrare a mijlocului fix, a unei norme de amortizare crescatoare stabilite astfel:

in care: di = anul pentru care se calculeaza norma.

Problema nr. 1.

1. SC PULSOR SA achizitioneaza un strung de la furnizorul ''BETA''. Pretul de achizitie inscris in factura furnizorului este de 500 lei, TVA 19% astfel:

% 404 5950

213 5000

4426 950

2. Se achita contravaloarea mijlocului fix achizitionat de la furnizorul ''BETA'' in valoare de 5950.

404 = 5121 5950

3. Se calculeaza amortizarea in luna a utilajului achizitionat, care are o durata de functionare 10 ani.

Ca = 100/10 ani = 10%

Amitatea amortizarii = 5000 x 10% = 500 : 12 luni = 41,66

681 = 281 41,66

4. SC PULSOR vinde o camioneta amortizata 1560 si valoare ramasa 1040.

vanzare

461 = % 5560

758 4670

4427 887,30

- incasare creante

5121 = 461 3500

- scoaterea din gestiune

% 2133 2600

5. Se receptioneaza materii prime si materiale consumabile aprovizionate de la furnozori.

% 401 1190

600

400

190

6. Se elibereaza spre consum materii consumabile a caror valoare la pret efectiv de aprovizionare este 300 lei.

602 = 302 300

7. Se inregistreaza factura privind consumul de energie electrica.

% 401 238

200

38

8. Se plateste factura de energie.

5121 = 401 238

Problema nr. 2.

Se inregistreaza stat de plata al salariilor.

641 = 421 2000

Se inregistreaza retinerile din salariile personalului.

421 = % 1450

444 320

(CAS) 431 210

4372 10

(CASS) 431 110

425 800

Se achita salariile nete.

421 = 5311 550

Se calculeaza si se inregistreaza contributia intreprinderii la Asigurarile Sociale si contributia la Fondul de Somaj.

6451 = 4311 520 2000 x 20,8% = 416

2000 x 5,2% = 104

Calcul contributia unitatii la Fondul de Somaj.

6452 = 4371 10 2000 x 0,5% = 10

Se inchid conturile de cheltuieli si venituri.

121 % 3851,66

6583 780

681 41,66

602 300

605 200

641 2000

6451 520

6452 10

758 = 121 4670

Rezultatul contabil = V - chit. = 818,34

Se constituie fondul de rezerva.

Fond rezerva = 818,34 x 5% = 40,91 lei

129 = 106 40,91

Impozit profit = (818,34 - 40,91) x 16% = 777,43 x 16% = 124,38.

Inregistrare contabila a impozitului pe profit.

691 = 441 124,38

- plata impozitului pe profit:

441 = 5121 124,38 .

CAPITOLUL III

EVALUAREA SI FINANTAREA ACTIVELOR CIRCULANTE

3.1. ACTIVE CIRCULANTE

3.1.1. GENERALITATI

Recunoasterea activelor circulante

Un activ se clasifica ca activ circulant atunci cand:

a)     este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau in scopul comercializarii si se asteapta sa fie realizat in termen de 12 luni de la data bilantului;

b)     este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;

c)     este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a caror utilizare nu este restrictionata.

Ciclul de exploatare al unei entitati reprezinta perioada de timp dintre achizitionarea materiilor prime care intra intr-un proces de transformare si finalizarea acestora in trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie. Echivalentele de trezorerie reprezinta investitiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt usor convertibile in numerar si sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

In categoria activelor circulante se cuprind:

a)     stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost intocmita factura;

b)     creante;

c)     investitii pe termen scurt;

d)     casa si conturi la banci.

Evaluarea activelor circulante

Activele circulante trebuie evaluate la costul de achizitie sau costul de productie.

Ajustarile de valoare se fac pentru activele circulante in vederea prezentarii acestora la cea mai mica valoare de piata sau, in circumstante speciale, la o alta valoare minima atribuibila acestora la data bilantului. Evaluarea efectuata nu poate fi continuata daca motivele pentru care au fost facute ajustarile de valoare nu mai sunt aplicabile. Prin urmare, in situatia in care ajustarea devine total sau partial fara obiect, intrucat motivele care au dus la reflectarea acesteia au incetat sa mai existe intr-o anumita masura, atunci acea ajustare trebuie reluata corespunzator la venituri.

Daca activele circulante fac obiectul ajustarilor de valoare cu caracter exceptional, exclusiv in scop fiscal, suma ajustarilor si motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate in notele explicative.

3.1.2. STOCURI

Stocurile