LA DISCIPLINA ORGANIZATII ECONOMICE INTERNATIONALE - BANCA REGLEMENTELOR INTERNATIONALE

 

ECONOMICE INTERNATIONALE

BANCA REGLEMENTELOR INTERNATIONALE

1. Infiintare

Banca Reglementelor Internationale (BRI) este cea mai veche dintre institutiile financiare internationale. A fost fondata in anul 1930 la Basel, in Elvetia, prin decizia Conferintei de la Haga care s-a ocupat de plata reparatiilor de razboi germane dupa primul razboi mondial in cadrul Planului Young. Principalele tari implicate in razboi au cazut de acord cu guvernul Elvetiei neutre sa fondeze o banca la Basel la care sa fie membre numai banci centrale si care sa aiba imunitate efectiva in raport cu legile nationale ale statelor membre. BRI urma sa raspunda de reglementarea reparatiilor de razboi germane, de unde si denumirea de ,,reglemente" din numele institutiei.

Desi Planul Young a reperzentat motivul concret pentru instituirea BRI, obiectivul principal al bancii a fost sa promoveze cooperarea dintre bancile centrale. Planuri pentru o asemenea cooperare existasera deja la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, dar izbucnirea primului razboi mondial a impiedicat transpunerea lor in viata. Ca ,,banca centrala a bancilor centrale", la care puteau sa participe si tari neimplicate in primul razboi mondial; viitorul BRI bera asigurat chiar cand plate reparatiilor va fi intrerupta de Germania. Cand institutiile stabilite la bretton Woods au fost instituite, presiunile Statelor Unite au dus la adoptarea unei rezolutii care prevedea lichidarea BRI - vazuta ca o structura regionala - si transferarea functiilor sale catre FMI, dar aceasta rezolutie nu a fost luata in seama de bancile centrale europene.

BRI urma sa joace un rol impozrtant in restabilirea cursului normal de plati in Europa postbelica.

Cand dolarul american a fost supus unei presiuni descrescatoare, o tendinta care va duce in cele din urma la prabusirea sitemului ratei fixe de schimb - BRI a organizat linii reciproce de credit (cunoscute sub denumirea de ,,swap arrangements" - aranjamente de schimb) intre bancile centrale; acestea au putut fi folosite pentru a sprijini ratele de schimb si pretul aurului. In 1960, presedintele BRI de atunci, dr. Marius Holtrop, i-a convins pe americani sa participe la intalnirile lunare de la Basel. De atunci, Statele Unite au vazut din ce in ce mai mult avantajul BRI pentru stabilirea sistemului financiar international. BRI nu mai este privita ca un club particular al bancilor centrale europene ci ca un forum mondial principal de consultare si cooperare intre bancile centrale. Aceasta atitudine schimbata a fost consfintita cand, in septembrie 1994, guvernatorul alan Greenspan de la Sistemul Rezervelor Federale a ocupat scaunul care-i fusese rezervat mai bine de saizeci de ani.

Unul din arhitectii FMI, John Maynard Keynes, a avut chiar de la inceput rezerve in privinta rolului pe care l-ar putea juca BRI. In spatele acestei atitudini se afla obiectia lui fata de plata reparatiilor de razboi impuse Germaniei si scepticismul fata de Planul Young, care a incercat sa gaseasca o solutie. Intr-o scrisoare adresata ,,The Nation", datata 15 iunie 1929, el a exclus orice posibilitate ca ,,Banca Reglementelor Internationale sa poata constitui nucleul Autoritatii Monetare Supranationale care va fi necesara daca lumea va vrea sa se bucure de un sistem monetar rational".

Cateva fragmente dintr-un interviu cu presedintele BRI si guvernatorul olandez al bancii centrale Marius Holtrop in 1979 dau o buna idee despre modul cum lucreaza institutia de la Basel: ,,Estimez ca am vizitat Baselul de aproape doua sute de ori in douazeci si unu de ani, ceea ce inseamna ca am petrecut acolo aproape doi ani din viata mea. Aceasta a insemnat aproape douazeci si cinci la suta din weekendurile guvernatorilor, managerilor si a unei parti a personalului. Cu siguranta ca au simtit ca merita sa faca aceste sacrificii. Si intr-adevar a meritat. Cred ca toti au apreciat importanta de a se vedea unul cu altul intr-o atmosfera de absoluta incredere de unde nimic nu a transpirat vreodata in afara. Nu voi uita niciodata acea duminica dimineata, din mai 1947 cand am traversat impreuna acel parc minunat din Basel care duce de la gara in oras. In acea vreme Olanda era intr-o situatie dezastruoasa si atunci el mi-a marturisit ca in Statele Unite se pregatea un plan vast de ajutorare economica a Europei si ca secretul si ca secretarul de stat Marshall va tine un dicurs in acest sens in scurt timp. Asa am auzit prima oara despre Planul Marshall, care avea sa ne schimbe complt perspectivele noastre de viitor. La numai o luna dupa aceea, Franta si Olanda erau primele doua tari care primeau imprumuturi de reconstructie de la BIRD. Amenintarea colapsului era astfel inlaturata. Ca presedinte al BRI am inceput sa invit guvernatorii, managerul general si expertul economic la cina duminicile seara si treptat aceste dineuri au fost institutionalizate. Ele ne-au dat posibilitatea unor discutii generale in conditii confidentiale, atat intre noi cat si cu vizitatori importanti din alte tari, in special colegii nostri americani de la Rezervele Federale din New York sau de la Consiliul de Administrtie de la Basel, in anii '60. Desi, din cate imi aduc aminte, la aceste dineuri nu au fost luate niciodata decizii efective, a fost pregatita baza unei intelegeri reciproce care a ajutat la adoptarea unor decizii rapide, adesea prin convorbiri telefonice internationale cand au aparut crize neasteptate."

2. Organizare

BRI este o companie pe actiuni cu raspundere limitata ai carei treizeci si trei de actionari cuprind aproape toate bancile europene centrale, precum si bancile centrale ale Australiei, Canadei, Japoniei si Africii de Sud. BRI este, astfel, una dintre putinele institutii financiare internationale in care sunt reprezentate de mult timp multe tari est-europene. Unele banci centrale, inclusiv Rezervele Federale ale SUA au vandut din actiunile lor initiale la BRI, bancilor comerciale, astfel incat aprozimativ 15% din actiuni sunt detinute de actionari particulari, in principal dn Europa. Motivul l-a constituit aversiunea larg raspandita de a participa la organisme internationale in acea vreme. Totusi, prevederile stipuleaza ca drepturile de vot sunt pastrate de banca centrala care a detinut initial actiunile.

Banca este condusa de un Comitet de directori care cuprinde in mod curent saptesprezece membri din tarile G 10. Ca fondatori, Belgia, Germania, Franta, Italia si Regatul Unit au cate doua locuri fiecare, dintre care unul este ocupat ex officio de guvernatorul in functie al bancii centrale. Sunt alesi de asemenea trei guvernatori de banci centrale din alte tari membre: traditional acestia sunt guvernatorii bancilor din Olanda, Suedia si Elvetia. Din 1994, doua locuri au fost ocupate de Statele Unite - presedintele Rezervelor Federale si presedintele Bancii Federale de Rezerve din New York - si doua de Japonia si Canada. Aceasta inseamna ca managementul BRI si-a pierdut caracterul european din trecut.

Comitetul se intruneste de zece ori pe an in cea de-a doua marti a lunii completand ,,weekendurile lunare de la Basel". Presedintele comitetului este, de asemenea, presedinte al BRI. Numirea olandezului Wim Duisenberg in 1994, care mai fusese presedinte al BRI intre 1988-1991, a continuat traditia postbelica ca presedinte BRI sa fie asigurata de tarile mici europene. Desi au existat frecvent si perioade mai mari, numirea se face in principiu pe trei ani.

Functionarul cel mai inalt - managerul general - este Andrew Crockett, de la Banca Angliei, care a lucrat inainte la FMI. Principalele departamente ale BRI sunt departamentul monetar si economic (au specialisti de inalta valoare unde este analizata situatia monetara internationala) si departamentul bancar care realizeaza tranzactiile financiare de piata. Personalul BRI este de aprozimativ 500.

3. Functii

Functiile BRI sunt expuse pe larg in statut, astfel incat banca poate raspunde corespunzator situatiei in permanenta schimbare a sistemului financiar international. BRI a fost infiintata ca o banca a bancilor centrale si in multe privinte functioneaza ca o banca comerciala. Bancile centrale depoziteaza o parte a rezervelor lor de moneda oficiala la BRI, care le reinvesteste pe piata eurodevizelor sau pe pietele nationale. Pentru cele aproximativ nouazeci de banci centrale care au depozite la BRI - totalizand aproape 10% din rezervele valutare mondiale, peste 100 de miliarde de dolari - avantajul unei bonitati ridicate si discretia totala ce caracterizeaza BRI cantareste cu mult mai mult decat diferenta (mica) de dobanda intre investitiile pe piata si depozitele la BRI. BRI asigura un manageriat flexibil al resurselor incredintate, care pot fi in consecinta mobilizate rapid. Deoarece BRI nu face publicitate tranzactiilor sale, dispozitiile bancilor centrale raman anonime si aceasta poate oferi avantaje in momente de tensiune ale ratei de schimb.

Functia bancara indeplinita de BRI, include furnizarea credite bancilor centrale care nu dispun de lichiditati . aceasta este o consecinta directa a celei mai importante functii a BRI si anume promovarea cooperarii intre bancile centrale. Aceasta cooperare este in intregime voluntara; nu exista un transfer oficial de autoritate catre BRI.

Cooperarea bancilor centrale

Ca punct de intalnire in fiecare luna a guvernatorilor bancile centrale afiliate si a colegilor lor cei mai apropiati, Baselul ofera o excelenta ocazie pentru schimburi de idei cu privire la situatia curenta pe pietele monetare si valutare. Aceasta a stabilit o traditie de consultari neoficiale si de creare a unor relatii personale bune intre managerii bancilor, care sunt numiti deseori pentru perioade lungi si sunt, ca atare, mai putin supusi presiunilor politice. Baselul este un oras relativ mic, astfel incat este, de asemenea, mai usor sa se evite publicitatea; intalnirile la date fixe, ajuta si ele. Fara acest program lunar, o intalnire a managerilor bancilor centrale ar alerta orice jurnalist. Multe legaturi personale se infiripa in restaurante cu nume pline de traditie, precum Bruderholz, Schlosz Binningen si Schützenhaus.

In timpul weekendurilor de la Basel, care se tin in fiecare luna, cu exceptia lunilor august si octombrie, se intruneste Consiliul BRI asa cum se intalnesc si guvernatorii bancilor centrale din Grupul celor Zece si din alte grupuri de diferite structuri. Sunt, de asemenea, organizate reuniuni periodice cu manageri ai bancilor centrale din Europa de Est si tarile in curs de dezvoltare, in special din noile economii de piata. Adunarea generala anuala a BRI se tine in iunie si la ea participa in jur de 500 de manageri de banci centrale din toata lumea.

BRI elaboreaza multe statistici pentru bancile central, indeosebi asupra pietelor internationale de capital si de credit. A alcatuit cea mai mare baza de date statistice financiare din lume. Pe baza analizelor acestor date, facilitata de faptul ca BRI insusi este un operator important de piata, BRI intocmeste rapoarte cu privire la tendintele semnificative si indica deficientele si perturbatiile potentiale. Aceste rapoarte, dintre care multe sunt publicate, sunt discutate de Comitetul Permanent al Eurodevizelor, cuprinzand experti ai Grupului celor Zece.

Comitetul Permanent al Eurodevizelor discuta implicatiile politicii macroeconomice ale evolutiilor din activitatea bancara internationala si de pietele internationale de capital. In trecut, Comitetul a acordat uneori o atentie prea mica consecintelor unor imprumuturi internationale excesive si riscurilor sistemice implicite. Desi au existat avertismente in legatura cu volumul mare de imprumuturi acordate de banci tarilor in curs de dezvoltare in anii '70, s-a dovedit, totusi, greu sa se convina asupra unor masuri care ar fi putut sa impiedice criza datoriilor. In anii din urma, s-a pus un mare accent pe imbunatatire statisticilor asupra creditelor internationale, mai ales cu privire la durata lor, astfel incat problemele iminente sa poata fi depistate din timp. Din 1981 raportarea efectuata de bancile comerciale s-a facut consolidat, ceea ce inseamna ca creantele si datoriile sucursalelor straine sunt incluse in cele ale bancii ,,mama". Recent, atentia Comitetului s-a transferat asupra inovatiilor financiare sa dezvaluie riscurile pe care si le asuma lucrand cu derivate ale instrumentelor bancare. Sunt, de asemenea, stranse informatii cu privire la derivate.

Extinderea enorma a imprumuturilor internationale in anii '70 a atras atentia asupra cresterii vulnerabilitatii bancilor la socuri internationale. In 1974 autoritatile de monitorizare bancara ale Grupului celor Zece - in cele mai multe cazuri bancile centrale - au infiintat Comitetul de la Basel pentru supravegherea autoritatilor bancare, avand ca scop compararea si, daca este posibil, armonizarea regulilor nationale de supraveghere in vederea stabilirii unor acorduri clare menite sa mentina increderea in sistemul bancar. Unul din rezultatele acestor consultari este Concordatul de la Basel, convenit in 1975 si facut mai tringent in 1983, definind raspunderea pentru supravegherea sucursalelor straine ale bancilor. Din 1984 s-a realizat o examinare anuala a provizionului constituit de bincile comerciale ale Grupului celor Zece pentru riscul suveran al imprumuturilor catre tarile debitoare.

In 1988 a fost inregistrat un succes important in armonizarea supravegherii cand s-a ajuns la un acord in ceea ce priveste standardele minime de capital pentru banci. Acestea prevedeau ca bancile comerciale trebuie sa aiba capital social si rezerve de cel putin 8% din imprumuturile lor acordate. Aceasta nu numai ca a intarit increderea in sistemul bancar international, ci a insemnat totodata ca bancile concurau mai mult in conditii egale: operand pe un ,,teren de joc cu conditii egale". Multe tari care nu apartin Grupului celor Zece, incluzand centre de peste mari ca Hong Kong si Bahrein, au adoptat acest sistem de control al solvabilitatii ca standard. Presedintele Comitetului de supraveghere bancara de la Basel este Tommaso Padoa-Schioppa de la Banca Italiei. Rezulatele realizate de comitet constituie unul dintre cele mai mari succese ale cooperarii financiare internationale postbelice. Tampoanele sistemului bancar au fost consolidate pe o baza coordonata, fara sa fie afectate relatiile competitive si fara sa se produca vreo interferare cu functionarea libera a pietei. In 1995 s-a realizat acordul privind premisele solvabilitatii fata de riscurile de piata ale comertului cu derivate ale instrumentelor bancare.

Ca institutie financiara cu orientare europeana, BRI asigura multe servicii pentru bancile centrale ale Grupului celor Zece si ale Uniunii Europene. Aceasta se reflecta cel mai bine in cea de-a doua ipostaza a ei: nu este numai o banca propriu-zis, ci si o institutie prestatoare de srvicii pentru bancile centrale cu functii de administrator (depozitar) sau de agnet. Inainte de infiintarea Institutului Monetar European, BRI a asigurat cazare si sprijin pentru secretariatul Comitetului Guvernatorilor Bancilor Centrale al Pietei Comune. Din 1986, BRI a organizat decontarea (clearing) tranzactiilor private ECU de catre bancile comerciale. Facand acest lucru ea trebuie sa evite sa dea impresia ca decontarea este garantata de bancile centrale. Ca urmare, lipsurile temporare de lichiditati trebuie inlocuite de bancile comerciale participante prin sistemul de clearing. In cadrul sistemului de clearing sunt patruzeci si cinci de banci comerciale, organizate in Asociatia Bancara ECU. Recent, BRI a devenit agentul pentru aranjamentele colaterale legate de restructurarea datoriei Braziliei catre bancile comerciale.

Obiectivele Bancii sunt: sa promoveze cooperarea bancilor centrale si sa asigure posibilitati suplimentare operatiunilor financiare internationale; sa actioneze ca mandatar sau agent in privinta reglementarilor financiare internationale ce i-au fost incredintate prin acorduri intre partile interesate.

In 1973 fostul guvernator al Bancii Canadei, Louis Rasminsky, a descris in culori vii ce a insemnat BRI pentru el: Am invatat multe lucruri la aceste intalniri de sfarsit de saptamana si contactele personale si prietenia cu reprezentantii ltor tari au fost o sursa permanenta de incantare. Nu cred ca as gresi cu mult daca as spune ca intalnirile respective au avut un efect terapeutic. Mi-ar fi foarte greu sa descriu mai precis in ce a constat terapia. Uneori era ca si cand ai fi mers la un chirurg cu un brat care te durea si care ti-ar fi zis unul din doua lucruri, fie ,,Te-a mai durut inainte?" si cand tu raspunzi ,,Da" el adauga ,,Ei bine, acum te doare din nou" sau te intreaba de cand te doare si cand raspunzi ,,De trei luni" el zice: ,,Ei bine, pe mine ma doare de sase luni". Uneori este ca si cand te-ai duce la psihiatru si i-ai marturisi ce probleme ai si ai auzi confesiunile celorlalti - un fel de terapie de grup. Oricum ai descrie acest lucru, pot spune cu sinceritate ca n-am plecat niciodata din Basel fara sa ma simt mai bine decat am venit.

Fostul manager general, profesorul Alexandre Lamfalussy, explica astfel importanta convorbirilor de la Basel: Problema esentiala este ca astazi bancile centrale nu pot asigura o supraveghere adecvata a activitatii bancare fara o asociere pe plan international a autoritatilor de supraveghere, pentru ca bancile mari actioneaza in toata lumea; desigur, unde se pune problema de a se acorda asistenta corespunzatoare clientilor bogati si afacerilor internationale prospere. Si ziua de lucru nu se sfarseste niciodata. Intr-o perioada de douazeci si patru de ore bancile isi schimba pozitia la bursa de valori pentru alte fusuri orare. Activitatile bancare ale BRI devin, de asemenea, tot mai internationale. Rezervele Federale in SUA ca si Banca Centrala a Japoniei sunt desigur institutii importante in ceea ce priveste politica monetara internationala, dar cu inca un ,,punct de vedere nationalist". Asta justifica existenta BRI: o instanta impartiala este cel mai bun intermediar pentru toata lumea. Acesta este modul in care G 10 ajunge la acorduri de o asemenea calitate incat aproape toate bancile centrale din lume le impun automat in sistemul bancar.

Facilitati de credit

O functie importanta a BRI este organizarea de credite de sprijin pentru bancile centrale. Deoarece resursele BRI constau aproape exclusiv din depozite valutare de aur si rezerve valutare care pot fi mobilizate rapid, facilitatile de imprumut ale BRI sunt restranse si numai pentru situatii exceptionale. Forma creditarii poate varia de la un caz la altul.

De la constituirea ei, BRI a oferit avansuri financiare bancilor centrale, folosite de acestea pentru stabilizarea monedei lor sau pantru finantarea unor deficite temporare ale balantei de plati. Aceste avansuri sunt deseori asigurate cu aur. In cazul unor sume mari, imprumutul este deseori cofinantat de BRI impreuna cu o serie de banci centrale. In principiu, acesta ia forma sprijinului de lichiditati si imprumuturi despre care in general nu se face publicitate, sunt ca atare pe termen scurt.

Un exemplu important al acestei forme de imprumut au fost aranjamentele de sprijin organizate pentru Banca Angliei in 1966, 1968 si 1977 pentru a reduce presiunea asupra lirei sterline ca urmare a declinului rolului lirei ca valuta de rezerva. Frantei, de asemenea, i s-a acordat un sprijin suficient de lichiditati in anul furtunos 1968. BRI ia, de asemenea, parte la aranjamentele de schimb incheiate de Banca de Rezerve Federale cu un numar mare de banci centrale in scopul de a-si acorda sprijin reciproc in cazul unor tensiuni pe pietele monetare. Aceste aranjamente valutare reciproce, cu un termen de trei luni, se ridca acum peste 30 miliarde de dolari SUA.

Odata cu izbucnirea crizei datoriilor din 1982, cand un numar mare de tariin curs de dezvoltare n-au mai fost in masura sa-si indeplineasca obligatiile de rambursare si de plata a dobanzilor la imprumuturi, rolul Fondului Monetar International in asigurarea sprijinului temporar pentru balanta de plati a crescut enorm. Sub auspiciile BRI, bancile centrale ale unor tati creditoare au aranjat un numar de facilitati de credit pentru FMI care au furnizat Fondului resurse financiare suplimentare pentru srijinirea politicii sale tot mai extinse de imprumut.

O forma speciala de imprumut care a jucat un rol important din 1982 incoace este acordarea de imprumuturi de compensare (pe termen scurt), organizata de BRI in functie de disponibilitatea imprumuturilor FMI si/sau ale Bancii Mondiale. O asemenea finatare este disponibilizata de la caz la caz tarilor in curs de dezvoltare cu datorii semnificative care au dificultati de lichiditati si au convenit un program de ajustare cu FMI. Intrucat de regula dureaza catva timp ca sa ia o decizie de catre Consiliul FMI in privinta imprumutului ce trebuie acordat si deoarece imprumutul FMI este acordat in transe in loc de tot deodata, BRI solicita bancilor centrale, in anumite cazuri, sa prefinanteze imprumutul FMI. Managerul general al BRI intreaba bancile centrale ale Grupului celor Zece si uneori si altor tari daca sunt pregatite sa participe prin BRI. Statele Unite si unele tari latino-americane furnizeaza de regula o facilitate paralela. Prin natura lor, facilitatile sunt pe termen scurt: puntea (perioada pentru care se acorda) trebuie sa fie scurta (imprumutul FMI trebuie sa fie repede disponibil), iar iesirea (acordarea acestuia) sa fie certa (directorului managerial al FMI I se cere sa indice ca se asteapta ca imprumutul sa fie aprobat). Imprumutul BRI trebuie rambursat cu ajutorul resurselor furnizate de imprumutul FMI sau al Bancii Mondiale sau din alte resurse.

Facilitati de compensare ale BRI

		Facilitate BRI	Facilitate paralela
		milioane $
1982	Ungaria	610	-
1982	Mexic		925
1982	Brazilia
	Iugoslavia		75
	Mexic
	Nigeria		74
	Argentina
	Iugoslavia		50
	Brazilia
	Argentina	190,5	309,5
	Mexic		1000
	Polonia
	Ungaria		20
	Guiana	133,5
	Romania		60
	Romania		16
	Macedonia	30	-
1982 - 1994	Total	6305,5	4949

4. Structura financiara

Capitalul autorizat al BRI este de 1,5 miliarde franci aur, divizat in 600.000 de actiuni. Peste doua treimi din acestea au fost emise si 25% platite complet. Actiunile neemise inca ar putea fi plasate la bancile centrale in cazul in care BRI s-ar decide sa-si extinda grupul de actionari.

Bilanturile financiare ale BRI sunt exprimate in franci aur, una dintre valutele artificiale. La origine francul aur era identic cu cel elvetian, dar cand Elvetia a fost una dintre cele din urma tari care au renuntat la standardul aur in 1936, BRI a pastrat greutatea originara in aur (1 franc aur = 0,29032285 grame de aur fin). Din 1979 a fost utilizat un pret in aur de 208 $ la o uncie de aur fin, astfel incat un franc aur este echivalent cu 1,94149 $. Celelalte valute sunt convertite in franci aur la paritatea lor de piata cu dolarul SUA. Totusi, in afacerile curente BRI nu foloseste francul aur.

BRI poate tranzactiona pe cont propriu sau in numele bancilor centrale in aur, titluri de valoare pe termen scurt, obligatiuni, si asa mai departe si poate lua imprumuturi de la bancile centrale sau sa le acorde imprumuturi (dar nu guvernelor). BRI accepta, de asemenea, depozite de rezerve valutare ale bancilor centrale pe care le reinvesteste pe piata. Tranzactiile BRI pe pietele monetare si de capital nationale nu trebuie sa fie in conflict cu politica monetara din tarile respective si in consecinta bancilor centrale trebuie sa li se ofere ocazia sa-si exprime orice obiectie. BRI poate duce tranzactii cu banci comerciale si alte institutii internationale.

Structura financiara a BRI se caracterizeaza printr-un grad inalt de lichiditati. Bancile centrale care isi depoziteaza o parte a rezervelor de aur si valuta la BRI trebuie sa fie sigure ca in caz de nevoie, depozitele lor pot fi disponibilizate imediat la cerere. Bilantul arata ca majoritatea pasivului BRI este pe termen scurt si ca investitiile BRI sunt in mod corespunzator foarte lichide. Tranzactiile BRI produc un profit, partial datorita existentei unei marje mici de dobanda, asa ca BRI nu are nevoie de ajutor financiar. Ca urmare, BRI are o pozitie unica si foarte independenta printre institutiile financiare internationale.

In conformitate cu discretia cu care BRI actioneaza in tranzactii, raportul anual furnizeaza numai informatii reduse asupra operatiunilor bancare ale BRI. Cu toate acestea, raportul anual este o sursa de informatii interesante, in special in ce priveste tendintele de pe pietele financiare internationale. Este scris in mod liber si deschis de personalul redactional si a capatat reputatia unei analize de un standard ridicat. Acesta nu reflecta punctul de vedere al bancilor centrale membre, ceea ce inseamna ca redactorii isi pot prezenta opiniile libere de orice considerente politice. Raportul anual BRI este in consecinta reconfortant de diferit de rapoartele anuale ale altor institutii internationale unde redactorii sunt redusi la tacere de tarile membre.

Bilantul BRI la 31 martie 1995 (in milioane franci aur)

Rata de schimb pentru francul aur a fost de Ł 1,61 (1,94 $) la 31 martie 1995.

Date cronologice privind BRI

Acordul de la Haga referitor la infiitarea Bancii Reglementelor

Internationale.

BRI actioneaza ca o institutie de clearing pentru Uniunea Europeana.

Infiintarea Comitetului Guvernatorilor Bancilor Centrale ale Pietei Comune

cu BRI ca secretariat.

Infiintarea Comitetului Permanent al Eurodevizelor de bancile centrale ale

Grupului celor Zece sub presedintia managerului general al BRI.

Infiintarea Fondului de Cooperare Monetara Europeana cu BRI ca agent.

Infiintarea Comitetului de la Basel privind supravegherea activitatilor

bancare de catre Grupul celor Zece, cu BRI ca secretariat.

Izbucnirea crizei datoriilor; furnizarea primelor imprumuturi pe termen

scurt ale BRI Ungariei si Mexicului.

In colaborare cu Asociatia Bancara ECU, BRI instituie un sistem de

clearing pentru tranzactii interbancare in ECU.

Canada, Japonia si SUA devin membre ale Consiliului BRI.

BIBLIOGRAFIE

1. Auboin, Roger, The Bank for International Settlements, 1930 - 1955 / Banca pentru Reglemente Internationale, 1930 - 1955, Eseuri in finante internationale, Pricenton, 1955.

2. BIS, The Bank for International Settlements and the Basle Meetings / BRI, Banca pentru Reglemente Internationale si intalnirile de la Basel, Basel, 1980.

3. BIS, The Bank for International Settlements: Personal recollections and opinions / BRI, Banca pentru Reglemente Internationale: amintiri si opinii, Basel, 1980.

4. Siegman, Charles J., ,,The Bank for International Settlements and the Federal Reserve" / Banca pentru Reglemente Internationale si Rezervele Federale, Buletinul Rezervelor Federale, octombrie 1994.

5. A.F.P. Bakker, Institutii financiare internationale. Relatii economice internationale, 1996.

6. Ovidiu Puiu, Marius Gust, Mariana Mihailescu, Organisme si politici economice internationale, Editura ,,Independenta Economica", Pitesti, 2006.

Publicatii ale BRI:

Annual Reports / Raport anual. Publicat in fiecare an in iunie.

Statistic on External Indebtedness: Bank and Trade - Related Non-Bank External Claims on Individual Borrowing Countries and Territories / Statistici cu privire la datoriile externe: pretentii bancare si nebancare externe legate de comert asupra unor teritorii carea au efectuat imprumuturi individuale. Apare la fiecare sase luni in colaborare cu OECD.

International Banking and Financial Market Developments. Press release published quarterly with extensive tables on the external positions of banks and the international bond market / Evolutii bancare internationale si ale pietei financiare. Declaratie pentru presa publicata trimestrial cu tabele extinse asupra pozitiilor externe ale bancilor si a pietei internationale.

BIS Economic Papers. Papers published at irregular intervals, containing studies of topical subjects by BIS executives / Articole economice ale BRI. Articole publicate din cand in cand, continand studii referitoare la subiecte actuale scrise de membri ai conducerii BRI.

Survey of Foreign Exchange Market Activity, 1990. Review of dealings on the principal foreign exchange markets / Analiza a activitatii pietei de schimburi externe, 1990. Bilant al tranzactiilor pe principalele piete de schimburi externe.

Working groups of the central banks of the Group of Ten have issued in 1995 a number of reports on the derivatives markets / Grupuri de lucru ale bancilor centrale ale Grupului celor Zece au publicat in 1995 o serie de rapoarte privind pietele.