Piata primara a actiunilor

Piata primara a actiunilor

Actiunile sunt hartii de valoare negociabila la bursa care atesta participarea detinatorului la capitalul societatii pe actiuni, conferindu-i dreptul de obtinere de dividend. Actiunile pot fi nominative (cu inscrierea numelui posesorului) sau la purtator (transmisibile). Din punct de vedere al dreptului de proprietate, actiunile pot fi:

- obisnuite (common stock) - dau drept de decizie in conducerea firmei ale carei actiuni sunt detinute de posesor si drept de participare la dividend;

- preferentiale (drepturi suplimentare, conferite de regula fondatorilor).

Cumparatorii actiunilor au doua scopuri principale:

O₁ - pentru investitii pe termen lung - la formarea capitalului altei societati - caz in care respectivele actiuni se mai numesc si "titluri de participare" la formarea capitalului altor societati.

O₂ - pentru obtinerea unui castig pe termen scurt - respectiv obtinerea de dividende si revanzarea actiunilor la bursa, la valori superioare, prin asa-numitele operatiuni speculative, caz in care se mai numesc si "titluri mobiliare de plasament".

Achitarea actiunii se face de regula: integral pentru actiunile la purtator si partial (circa 50% din valoarea de emisie) pentru actiunile nominative. In Franta, varsamintele reprezinta 25% din valoarea nominala a primei emisii. In Germania, varsamintele reprezinta 30% din valoarea nominala a primei emisii.

Posibilitati de emisiune

- oferta prin prospect de emisiune;

- oferta de vanzare;

- oferta la licitatie;

- plasamente private;

- emisie de drepturi de emisiune (noi actiuni, peste valoarea capitalului social).

- Prospectul de emisiune este un document ce prezinta starea financiara a firmei, managementul, activitatile curente si de perspectiva si care se poate prezenta sub doua forme:

- miniprospectul - forma sintetica ce se publica;

- prospectul - forma completa ce poate fi pus la dispozitia viitorilor eventuali investitori.

Modalitatea de cumparare prin prospect de emisiune cuprinde urmatoarele etape:

- se emite o cerere-tip (atasata la prospect);

- daca aceasta este acceptata, se primeste un act de proprietate (letter of allotment), care da drept de titlu temporar;

- dupa un interval de timp, se primeste certificatul pentru pachetul de actiuni solicitate.

Majoritatea actiunilor sunt oferite pe piata la preturi fixe. Aceste preturi sunt fixate de organisme financiare specializate (de regula, banci de investitii).

- Oferta de vanzare (Offer for sale) este o modalitate similara cu prospectul de emisiune, cu exceptia faptului ca o "casa de emisiune" (Investment Bank) cumpara mai intai toate actiunile la un anume pret cu discount si le ofera spre vanzare ulterior pe piata hartiilor de valoare.

- Oferta de vanzare prin licitatie (Offer for sale by tender) - nu stabileste un pret fix al actiunilor, ci un pret minim de plecare. Ofertele de cumparare sunt acceptate de la cel mai mare pret oferit, pana cand toate actiunile sunt vandute.

- Plasamente private (Private placement) - se utilizeaza atunci cand actiuni ale unor mici companii sunt cumparate de regula in bloc de mari institutii. Uneori, brokerii dispun de un numar mic de astfel de actiuni, pe care le tranzactioneaza la bursa pentru investitorii particulari; in general insa, aceste actiuni sunt "actiuni capcana" (duds), pe care institutiile nu le vor. Investitorii particulari ar trebui sa evite cumpararea lor, deoarece rareori acestea sunt cu adevarat "valoroase".

- Emisia de drepturi (Right issues) - deseori, in cazul maririi capitalului, companiile efectueaza emisii suplimentare "Drepturile" sunt cotate de regula sub pretul pietei si oferite detinatorilor de actiuni primare proportional cu numarul actiunilor detinute de acestia. Acestia le pot pastra sau le pot vinde la bursa. Valoarea dreptului de subscriere se determina astfel:

D_s =, unde:

C = cursul vechilor actiuni emise

P_e = pretul de emisie al noilor actiuni

k = raportul dintre numarul de actiuni precedente ce trebuie sa-l detina actionarul si numarul de actiuni noi la care poate subscrie (de regula 1/1; 1/2).

Sa consideram, de exemplu, ca o societate pe actiuni doreste sa-si mareasca capitalul social in raportul: la 3 actiuni vechi, sa se emita 2 actiuni noi.

Cursul actiunilor pe piata este de 3000 FF.

P_e = 1500 FF

Dreptul de subscriere D_s =

Observatii

Dreptul de subscriere poate influenta cursul actiunilor la bursa, deoarece unii proprietari de actiuni nu mai doresc sa cumpere drepturi suplimentare; ca urmare, vor vinde actiunile. Alti investitori, nedetinand un numar minim de actiuni care sa le permita obtinerea de drepturi de subscriere, vor dori sa cumpere actiuni vechi ale acestei firme. Ca urmare, aceste tranzactii vor perturba cursul actiunilor la bursa si implicit (vezi relatia) vor conduce la reevaluarea drepturilor de subscriere D_s. Drepturile de subscriere pot aduce profituri rapide. O usoara crestere in pretul actiunii poate conduce la o mare crestere a drepturilor de subscriere.

Sa presupunem ca o actiune este cotata la 100 p si drepturile de subscriere sunt emise la 90 p. Drepturile nil paid (pentru actiunile care nu sunt platite inca, dar vor fi cumparate incepand cu o anumita data) vor fi de circa 10 p. In cazul in care cursul actiunii creste cu 10 p (devenind 110 p), pretul dreptului de subscriere va creste cu 20 p (dublu). Astfel, o crestere de numai 10% a cursului actiunii va conduce la o crestere de 100 % a drepturilor de subscriere - este ceea ce bursa londoneza numeste "the powerful efect of gearing" (efectul modificarii structurii capitalului unei societati). Reversul acestei situatii il constituie scaderea cursului actiunilor, ce se va repercuta asupra scaderii substantiale a dreptului de subscriere.