Piata secundara a actiunilor

Piata secundara a actiunilor

Piata primara a actiunilor unei companii se desfasoara pe "piata primara" (Primary Market). Sa ne imaginam actul de cumparare a unui autoturism. In cazul in care cumparatorul il cumpara direct din fabrica, banii cu care il plateste revin direct fabricii. Tot astfel, in urma unei emisii de actiuni pe piata primara, contravaloarea acestora revine companiei, care poate dispune de aceasta suma cum doreste: sa se dezvolte, sa se retehnologizeze etc.

Sa ne imaginam acum ca, dupa doi ani, cumparatorul autoturismului va dori sa-l vanda. Noul cumparator va cumpara "la mana a doua"; este ceea ce se numeste "piata secundara" (Secondary Market). Din aceasta tranzactie, firma care a produs autoturismul nu castiga nimic, intregul castig revenind actualului proprietar al autoturismului, care executa vanzarea.

Tot astfel, in cazul pietei secundare de actiuni, compania emitenta nu castiga nimic. Castigul sau pierderea tranzactiei se repercuteaza doar asupra persoanelor fizice/juridice care vand/cumpara actiuni.

Se pune intrebarea, in acest caz, pentru ce companiile sunt interesate atunci de cursul actiunilor lor la piata secundara? Si, in general, la ce foloseste aceasta piata secundara?

In primul rand, revenind la exemplul precedent, ne punem intrebarea: cumparatorul autoturismului ar mai cumpara un autoturism pe care nu ar putea sa-l revanda? Tot astfel, nici investitorii nu ar cumpara actiuni pe "piata primara" daca nu ar avea posibilitatea revanzarii lor pe piata secundara.

De asemenea, companiile sunt interesate de cursul actiunilor lor pe piata secundara, deoarece acest curs le ajuta pentru noi emisii primare; un curs bun al actiunilor existente pe piata secundara va atrage noi investitori pentru noi emisii pe piata primara.

Conditii de acceptare la bursa

(de inscriere la cota bursei de valori)

A. Comertul oficial: bursa de valori

- firma sa prezinte suficiente garantii economice (confirmate de o banca);

- firma sa poata fi implicata (cu fonduri, emisii de actiuni, titluri de valoare) in tranzactiile bursiere;

- firma sa poata fi reprezentata in tranzactii de persoane autorizate;

- volumul minim al actiunilor puse in vanzare sa atinga un anume nivel - de exemplu, sa fie de 2,5 milioane DM sau de minimum 10000 de actiuni la NYSE;

- firma trebuie sa aiba o vechime minima stabilita de bursa, de exemplu de 3 ani (Bursa din Frankfurt); 3-5 ani (London Stock Exchange); 2 ani - U.S.M. (Unlisted Securities Market, London); La bursa NYSE, participarea la bursa nu este conditionata de vechime, ci de "cumpararea unui loc". Bursa detine circa 366 de locuri, "costul" unui loc variind intre 35000 (1970) si 1000000 de dolari (1980);

- actiunile puse in vanzare trebuie sa aiba o anumita dispersie pe piata (in public); la Bursa din Frankfurt, dispersia minima admisa este de 25%;

- toate actiunile emise odata trebuie sa fie de acelasi tip (cu aceeasi valoare nominala);

- emisia acceptata este pe unul din criteriile mentionate mai sus; pentru Bursa din Frankfurt, se accepta varianta prospectului de emisiune;

- emitentul sa poata oferi in orice moment un raport preliminar al situatiei sale financiare.

B. Piata libera a tranzactiilor (Over the Counter)

In aceasta situatie, conditiile de admitere la cota sunt mai putin restrictive decat in cazul bursei oficiale si constau de regula in:

- volumul minim al actiunilor puse in vanzare trebuie sa atinga o anume valoare de prag, mai mica decat in cazul bursei de valori, ca de pilda - 0,5 milioane DM la bursa din Frankfurt;

- publicarea unui raport oficial privind situatia financiara;

- publicarea de date in buletinul informativ al bursei;

- emisia de actiuni va fi garantata de o banca.

Tranzactionarea actiunilor la bursa

Actiunile la bursa se tranzactioneaza ca si marfurile. De exemplu, la NYSE, aceasta se realizeaza prin intermediul agentilor de ring, care se impart in doua categorii: agenti comisionari si agenti liberi.

Agentii comisionari sunt "salariati" ai caselor de bursa, fiind platiti de acestea, la care se adauga comisionul.

Agentii liberi lucreaza pe cont propriu (pe baza de comision).

Modul de desfasurare a unei tranzactii:

1. Un client da ordinul de tranzactie unei case de bursa.

2. Casa de bursa il transmite telefonic/telex la cabina sa din NYSE.

3. Un functionar preia ordinul si il transmite agentului de ring.

4. Acesta il verifica si il inmaneaza "specialistului".

"Specialistul" este un agent de bursa care comercializeaza doar pachete de actiuni specifice, in una din cele 17 locatii ale bursei NYSE. Rolul sau consta in:

- executa ordine ale agentilor de ring in stocurile de actiuni repartizate lor, el actionand ca un "vanzator" la licitatie pentru aceste actiuni;

- stabileste cursul in functie de cerere si oferta;

- in decursul zilei, stabileste cursurile efective ale pachetelor de actiuni pentru alti agenti.

- mentine "piata organizata" pentru pachetul sau - asigura fluctuatii de pret minime; astfel, daca cererea depaseste cu mult oferta sau invers, "specialistul" va utiliza capitalul propriei sale firme pentru a restabili echilibrul; astfel, el va cumpara sau va vinde, contra tendintei pietei, pana se restabileste echilibrul.

Observatii

O tranzactie se executa cand pretul cel mai ridicat este obtinut pentru oferta cea mai scazuta.

Fluxul unei tranzactii este acelasi ca la bursele de marfuri si el a fost analizat in capitolul VI.

Tipurile de tranzactii - spot, futures, hedging, cu optiuni - sunt aceleasi ca la bursele de marfuri, numai ca, de data aceasta, activul de baza nu mai este contractul pe o anumita marfa, ci pe un anume pachet de actiuni.