Pietele valutare internationale

Universitatea Spiru Haret Bucuresti

Facultatea de Marketing si Afaceri Economice Internationale

Programul de master Managementul si marketingul activitatilor financiar - bancare

Pietele valutare internationale

1.1 Piata valutara internationala - definitie, trasaturi

Piata valutara reprezinta ansamblul relatiilor care iau nastere intre banci, ca si intre banci si clientii lor, privind cumpararea si vanzarea de valute in vederea reglementarii platilor si incasarilor care apar in procesul schimburilor economice cu strainatatea. Aceasta este alcatuita din reteaua de banci/burse de valori si alte institutii specializate pe plan international, care functioneaza in diverse centre financiare din statele dezvoltate cu economie de piata. Practic, piata valutara detine o retea imensa de legaturi electronice intre dealerii din diferite banci ale lumii.

Dupa alti autori, piata valutara reprezinta mecanismul prin care o persoana fizica sau juridica transfera puterea de cumparare dintr-o tara in alta, obtine sau furnizeaza un credit pentru tranzactiile specifice comertului international si/sau minimizeaza expunerea la riscurile rezultate din schimbarea cursurilor valutare.

Dezvoltarea comertului cu valute a dus la formarea bursei banilor, a burselor de valori..

Piata valutara internationala este cea mai mare piata din lume, implicand zilnic tranzactii in valoare de 3 trilioane de dolari, din care 50% sunt tranzactionate numai pe piata londoneza si pe cea americana.

Piata valutara internationala constituie un sistem complex interbancar, prin care se tranzactioneaza sume mari de bani, de catre actorii din piata, la o rata de schimb stabilita la o anumita data, intr-un anumit moment, in scopul schimbarii unor valute contra altora. Piata s-a format in anii '70, cand comertul international a trecut de la sistemul de cursuri fixe la sistemul de cursuri flotante.

FOREX-ul nu are o locatie fizica sau un punct central precum celelalte piete financiare, dar opereaza cu banci, corporatii si persoane fizice pe intreg globul 24 ore din 24, mai putin in weekend. Sesiunea de tranzactionare incepe in Noua Zeelanda, continua in Sydney, actionanad pana la Tokyo, Londra si New - York. Spre deosebire de alte piete financiare, investitorii pot reactiona in cazul unor fluctuatii valutare cauzate de evenimente economice, politice si sociale, in momentul in care acestea au loc, fara a fi nevoiti sa astepte deschiderea pietelor.

Piata valutelor inseamna tranzactionarea simultana prin cumpararea unei valute si vanzarea alteia, acestea aflandu-se intr-o continua schimbare a paritatii si intotdeauna se tranzactioneaza in perechi, de exemplu euro/dolar sau dolar/yen. Tranzactiile FX nu sunt centralizate la o bursa, la fel ca la piata de bunuri sau marfuri la termen, piata fiind considerata "over the counter" (OTC), adica la vedere, sau o piata Interbank, pentru ca tranzactiile sunt efectuate intre doua parti prin telefon sau retea electronica. Investitorii pot raspunde unei fluctuatii valutare cauzata de evenimente economice, sociale, politice in momentul cand acestea se intampla (zi sau noapte) spre deosebire de orice alta piata financiara.

Piata FX este numita "piata valutara interbancara" datorita faptului ca in trecut a fost dominata de banci, incluzand bancile centrale, comerciale si de investitii. Cu toate acestea, procentajul participantilor creste rapid, si acum include si corporatii mari multinationale, manageri financiari globali, dealeri autorizati, brokeri financiari internationali, traderi de titluri (actiuni si obligatiuni) si speculatori privati. Cele mai tranzactionate valute sunt acelea ale tarilor cu guverne stabile, cu banci centrale recunoscute si inflatie scazuta. In prezent, peste 85% din tranzactiile zilnice includ valutele principale: dolarul american (USD), yenul japonez (JPY), euro (EUR), lira sterlina (GBP), francul elvetian (CHF), dolarul canadian (CAD), dolarul australian (AUD). Faptul ca pe Forex se tranzactioneaza un numar mic de valute permite o mai mare putere de concentrare din partea operatorului si, automat, un risc mai mic din acest punct de vedere, in timp ce pe piata bursiera se tranzactioneaza mii de actiuni diferite, ceea ce ingreuneaza optiunea pentru una dintre ele.

Tranzactiile FOREX necesita un depozit minim de 250 USD, clientii putand sa execute tranzactii cu o marja de pana la 200 la 1 ca efect de levier, ceea ce inseamna ca investitorii pot executa tranzactii de 10.000 USD cu o marja necesara initiala de aproximativ 60 USD. In tranzactionarea actiunilor la bursa se cere, in general, depozitarea intregii sume necesare cumpararii acestora.

Pe piata Forex doar un mic procent din valoarea efectiva trebuie depozitat anterior deschiderii unei pozitii, care se numeste marja. Aceasta nu este o plata efectiva, ci mai mult o asigurare de acoperire a eventualelor pierderi. O marja de 1% semnifica cumpararea unui contract de 100.000 USD cu numai 1.000 USD, deci clientul trebuie sa aiba cel putin 1.000 USD in contul sau pentru a efectua aceasta operatiune. Acest avantaj mareste considerabil riscul de operare pe Forex.

Trasaturile caracteristice pietei valutare internationale sunt :

- nu este caracterizata printr-un loc concret de realizare a tranzactiilor - ele sunt desfasurate peste tot ;

- nu are un timp concret de lucru -tranzactiile se desfasoara 24 ore din 24;

- nu dispune de un organ de reglementare -cursurile se determina exclusiv de cerere si oferta;

- este caracterizata de un numar considerabil de participanti si un volum mare de operatiuni -Volumul zilnic - 3 trilioane USD si este in crestere;

- este cea mai rapida si lichida piata -tranzactiile se realizeaza in cateva secunde.

O caracteristica importanta la tranzactiile Forex este "trading on margin", ceea ce semnifica faptul ca se pot tranzactiona valori mai mari decat exista in contul deschis de o persoana. Aceasta se reflecta in valoarea de corespondenta (paritatea) in functie de care se pot realiza tranzactii fata de cati bani sunt in cont.

O valoare des intalnita in SUA este de 1:50, existand insa si valori de tranzactionare de 1:100, 1:200 si chiar mai mult (pana la 1:500). De exemplu, daca exista in contul de tranzactii Forex 200 USD, iar firma sau aplicatia de tranzactionare Forex la care s-a apelat ofera o rata de tranzactionare de 1:50, teoretic se pot vinde sau cumpara pe piata Forex in jur la 10.000 USD, urmand sa se castige sau pierde sumele date din fluctuatia acestei sume.

Aplicatia nu permite accesul la cei 10.000 USD, adica acesti bani nu pot fi retrasi sau accesati, ei reprezinta un fel de tranzactie virtuala realizata de participant si garantata de cei 200 USD din contul participantului la tranzactie.

Orice tranzactie Forex implica doua valute: una care se vinde si cealalta care se cumpara. De regula, nu este obligatoriu sa se tranzactioneze valuta din cont, adica daca in cont exista 200 USD, se poate deschide o tranzactie/pozitie ce sa presupuna cumpararea de lire sterline cu euro (atata timp cat pierderile la aceasta tranzactie pot fi suportate de suma de 200 USD existenta in cont). Ca urmare, castigurile si pierderile se materializeaza foarte rapid in functie de evolutia cursului celor doua valute alese, datorita posibilitatii de tranzactionare de sume mai mari de cat cele din cont. O data plasata o tranzactie pentru o suma mult mai mare dintr-o anumita valuta, aceasta va aduce pierderi si castiguri in functie de evolutia cursului valutar dintre cele doua valute.

Piata bursiera are restrictii exprese in ceea ce priveste vanzarea short, care pe Forex sunt inexistente, ceea ce inseamna profit atat la cresterea pretului, cat si la scaderea acestuia.

Daca se cumpara ieftin o valuta din pereche pentru a vinde scump, mai apoi se poate vinde scump a doua valuta pentru a cumpara ieftin. Piata bursiera este usor influentabila la cumpararea masiva de actiuni de catre anumiti participanti la aceasta piata. Pe Forex aceste manevre sunt mai putin eficiente datorita volumului de tranzactionare zilnic, lichiditatii fara precedent si anonimitatii majoritatii participantilor. De multe ori actiunile unei companii sunt influentate de declaratiile anumitor analisti care recomanda diverse strategii. Pe piata Forex analistii nu au nici o putere de influenta datorita "globalizarii" acestei piete, ei limitandu-se doar la a analiza datele. La bursa de actiuni se tranzactioneaza actiunile unor companii, iar pe Forex monedele unor natiuni, in relatie directa cu cererea si oferta. Din acest punct de vedere este mai usor de analizat ansamblul factorilor macroeconomici ce caracterizeaza o economie.

Produsele tranzactionate pe aceasta piata sunt: tranzactii pe piata valutar internationala Forex; investitii pe bursa internationala de marfuri (petrol si aur); investitii bursiere; conturi garantate; oportunitati de asigurare (hedging).

Piata a avansat atat de mult incat a ajuns la un punct in care termenul interbank reprezinta orice persoana care este pregatita sa cumpere sau sa vanda valuta. Ar putea fi doi indivizi sau orice om care ar vrea sa schimbe euro in dolari. Oricum, se observa ca majoritatea brokerilor si a bancilor folosesc sisteme centralizate care asigura corectitudinea cotatiei.

Principala caracteristica a conturilor garantate o reprezinta asigurarea capitalului indiferent de riscurile pietei bursiere pe care se tranzactioneaza. Profitabilitatea anuala obtinuta cu conturile garantate total se incadreaza intre 42,3% si 54,2%, iar cea obtinuta cu conturile garantate individuale a fost intre min.30,8% si max.84,9%. Fondurile plasate intr-un cont garantat sunt tranzactionate pe piata Forex sau pe Bursa de Valori ale Statelor Unite ale Americi.

Printre institutiile financiare internationale care actioneaza pe FOREX se numara si MG Financial Group, care se situeaza pe pozitii de lider pe lista companiilor-broker Forex.

MG Financial Group a fost fondata in 1992, in prezent fiind una dintre cele mai vechi si renumite firme in domeniu. Pionier al serviciilor de operare online din 1997, MG si-a perfectionat constant platformele de operare, in prezent oferind cotatii si grafice in timp real. Institutia cu care MG Financial Group opereaza in vederea depozitarii fondurilor clientilor sai este JP Morgan Chase Manhattan Bank, banca situata pe locul doi ca marime in Statele Unite ale Americii. Pe internet sunt multe companii ce ofera acces la piata Forex, multe dintre acestea avand si sectiuni de testare gratuita sau la costuri reduse a aplicatiilor de tranzactionare Forex. Astfel, se poate deschide un cont de test si se pot exersa abilitatile de tranzactionare pe aceasta piata. De asemenea, se gasesc si multe website-uri de analiza a cursurilor valutare, a tendintelor acestora cu articole din domeniul politico-bancar si analize si previziuni legate de tendinte ale cursului valutar. Cu toate acestea, tranzactiile pe piata Forex sunt foarte riscante.

Pe piata romaneasca, AsesoriaForex[2] coopereaza cu MG Financial Group, oferind servicii de consultanta in vederea deschiderii unui cont real de operare pe piata Forex si servicii de Introducing Broker pentru persoanele care, avand experienta necesara, doresc sa-si manevreze investitia personal sau printr-un operator din echipa AsesoriaForex sau din afara. AsesoriaForex se adreseaza tuturor persoanelor interesate de tranzactionarea pe piata valutara internationala Forex, care in prezent opereaza conturi reale sau demonstrative, si care nu au timpul sau experienta necesara pentru a face o atenta analiza de piata. Ea ofera acestora, prin serviciile sale, posibilitatea de a specula de pe urma fluctuatiilor de piata in scopul obtinerii de profituri.

Semnalele puse la dispozitie de aceasta iau in considerare elemente tehnice si fundamentale in masura sa cauzeze aprecierea sau deprecierea cotatiei unei perechi valutare, dar cu o riguroasa strategie de controlare a riscului. Raportul risc/randament este in proportie de 1:2. Semnalele se pun la dispozitie celor interesati prin email sau instant messenger si corespund in principal sesiunilor Europa si SUA. Semnalele sunt pentru perechile: EUR/USD, GBP/USD, USD/CHF si, mai rar, USD/JPY.

Piata Forex a fost inaccesibila micului investitor datorita fondurilor necesare intrarii pe piata. Dezvoltarea internetului a permis deschiderea platformelor de operare online si automat reducerea costurilor de tranzactionare. Ulterior s-au micsorat plafoanele de acces, in prezent fiind posibila deschiderea unui cont real cu numai cateva sute de dolari. Ceea ce s-a mentinut in tot acest timp, de la aparitie si pana azi, este riscul pe care-l prezinta tranzactiile efectuate pe ea

Functiunile unei piete valutare sunt:

Transferul puterii de cumparare este necesar deoarece comertul international si tranzactiile de capital implica, in mod normal, persoane (participanti) care traiesc in tari cu monede nationale diferite. Fiecare participant doreste, de obicei, sa si efectueze tranzactiile in propria moneda nationala, dar tranzactia de comert sau de capital trebuie sa fie facturata intr-o singura moneda. Daca, de exemplu, un exportator japonez vinde automobilul Toyota unui importantor francez, vanzatorul japonez va intocmi factura pentru cumparatorul francez in yeni japonezi, franci francezi sau intr-o alta valuta terta, asa cum este dolarul american. Valuta trebuie, astfel, sa fie considerata ca parte a tranzactiei. Oricare ar fi valuta utilizata, unul sau mai multi dintre participantii la piata valutara trebuie sa transfere puterea de cumparare asupra sau de la propria moneda nationala. Daca tranzactia se efectueaza in yeni, importatorul francez trebuie sa cumpere yeni contra franci francezi. Daca tranzactia se efectueaza in franci francezi, atunci exportatorul japonez trebuie sa vanda francii francezi si sa primeasca yeni japonezi.

Daca tranzactia se efectueaza in dolari americani, importatorul francez trebuie sa schimbe francii francezi contra dolari americani, iar exportatorul japonez trebuie atunci sa schimbe dolarii americani contra yeni japonezi. Piata valutara ofera mecanismul prin care se desfasoara aceste transferuri ale cumpararii de putere.

Acordarea unor credite. Intrucat miscarea marfurilor dintre tari presupune timp, marfurile aflate in tranzit trebuie sa fie finantate. In cazul amintit mai sus, vanzarea automobilului Toyota, o anumita parte trebuie sa finanteze automobilele in timp ce acestea sunt transportate spre Franta sau sunt cotate de catre dealerii Toyota din Franta, inaintea vanzarii finale a acestora unor clienti. Timpul in care se efectueaza transportul poate dura de la cateva zile, saptamani, pana la cateva luni, in functie de felul in care se efctueaza transportul marfurilor. Exportatorul japonez poate acorda un credit furnizor importatorului francez, credit care sa fie sau nu purtator de dobanda. In mod alternativ, importatorul francez poate sa achite in numerar contravaloarea transportului din Japonia.

Piata valutara ofera si o a treia sursa de creditare.

Minimizarea riscului valutar Atat importatorul francez, cat si exportatorul japonez doresc ca tranzactia sa se deruleze fara riscuri rezultate din fluctuatiile de curs valutar. Fiecare parte la tranzactie prefera sa castige un profit normal, fara expunerea la o schimbare neasteptata in profitul anticipat, datorita unor schimbari intervenite in cursurile valutare. Piata valutara ofera unele facilitati cum ar fi «hedging-ul» valutar in vederea transferarii riscului valutar asupra unei alte persoane.

In literatura de specialitate, sunt descrise doua feluri de piete valutare: pietele caracteristice, care sunt pietele principale, reprezentative, pe care se comercializeaza valutele convertibile si pietele secundare, necaracteristice, pe care se tranzactioneaza valutele neconvertibile. In acelasi timp, literatura de specialitate face diferentierea intre pietele valutare nationale si piata valutara internationala. Suportul existentei, functionarii si dezvoltarii pietei valutare internationale il constituie pietele valutare nationale. Piata valutara nationala cuprinde ansamblul relatiilor care se formeaza intre persoane fizice si juridice privind cumpararea si vanzarea de valute, institutiile specializate in aceste operatiuni, precum si normele si reglementarile care faciliteaza efectuarea acestor tranzactii. Ca structuri nationale, pietele valutare sunt supuse legislatiei din tarile lor, autoritatile monetare exercitand politica valutara subordonata intereselor economice si financiare ale tarilor respective.

Piata valutara internationala concentreaza, in mod sintetic, oferta si cererea de valuta la nivel

international. Piata valutara internationala cuprinde totalitatea pietelor valutare nationale pe care sunt permise astfel de tranzactii, in interdependenta lor.

Factorii care au determinat dezvoltarea pietei valutare[3] nationale si, ulterior, a pietei valutare internationale sunt, in principal :

factorii economici cum ar fi :

dezvoltarea relatiilor de comert exterior cu necesitatea convertirii incasarilor valutare din export in alte valute pentru efectuarea platii importurilor;

dezvoltarea comertului invizibil, a turismului, transporturilor internationale, asigurarilor internationale a antrenat necesitatea miscarii de valute intre tari;

miscarile de capital, fie sub forma investitiilor directe, fie sub forma investitiilor de portofoliu, a insemnat preschimbarea monedei nationale in valuta tarii spre care au loc miscarile de capital;

repatrierea banilor investiti presupune convertirea lor in moneda nationala sau in alta valuta

factorii tehnici cum ar fi : efectuarea platilor internationale prin transferuri bancare, realizandu-se numai prin virarea scriptica a banilor dintr-un cont in altul; generalizarea legaturilor prin telefon, telex, Swift, e-mail etc. a condus la realizarea cu rapiditate si in "timp real" a operatiunilor cu toate centrele financiare de pe glob;

mutatiile de natura monetara si financiara au determinat largirea pietei valutare, pietele valutare nationale au devenit in scurt timp o componenta importanta a politicii valutare a statelor;

aparitia pietei eurovalutelor etc..

Tendintele pietei valutare internationale sunt :

● Cresterea volumului operatiunilor valutare este legat de transferurile financiare determinate de tranzactiile speculative si nu de transferurile legate de deservirea comertului exterior;

● Dezvoltarea tehnologiilor informationale moderne, care permit zi de zi transferarea mijloacelor banesti intre diverse centre financiare ale lumii;

● Liberalizarea pietei valutare a mai multor tari si in special in conditiile decontarilor on-line. Aceasta determina majorarea fluxurilor valutare, dar totodata majoreaza posibilitatile unor speculatii.

1.2 Tranzactiile pe piata valutara

a). Operatiunile la vedere (spot) sunt operatiunile care constau in vanzarea unei valute si cumpararea unei alte valute in suma echivalenta la cursul la vedere. Aceste operatiuni se incheie in doua zile lucratoare, respectiv se vireaza banii in cont.

In acest caz, momentul tranzactiei coincide cu momentul formarii cursului valutar al zilei.

Cursurile la care se efectueaza operatiunile cu valuta spot se numesc cursuri sau cotatii spot si constituie baza de formare a cursurilor pentru tranzactiile la care ziua de decontare este diferita de cea a operattunilor spot.

Mecanismul formarii cursului valutar pe piata cunoaste trei stadii, care contribuie la uniformizarea acestuia :

- prima uniformizare se produce la nivelul fiecarei banci prin cererea si oferta de valuta la ghiseele acesteia;

- a doua uniformizare a cursului se realizeaza la nivelul pietei nationale, prin compensarea interbancara

a treia uniformizare se produce la nivel international, prin compensarea intre piete.

Operatiunile la vedere (cu valuta spot) detin ponderea cea mai mare in cadrul tranzactiilor de vanzare-cumparare de valuta in cont.

Regulile pietei spot sunt :

● Realizarea platilor in termen de doua zile bancare lucratoare fara calcularea dobanzii la suma valutei cumparate;

● Operatiunile se realizeaza de obicei in baza acordurilor efectuate la calculator confirmate cu avize electronice;

● Existenta obligatorie a cursurilor.

Scopul operatiunilor valutare

● Scop economic : importatorul are de platit o suma de bani exportatorului, el isi asigura necesarul de mijloace de plata pentru o operatiune curenta sau viitoare.

● Scop de asigurare contra unui risc valutar pentru a evita modificarea de curs valutar in timp, agentul economic efectueaza o operatiune valutara la un curs satisfacator, de teama modificarii nefavorabile a cursului valutar in viitor

● Scop speculativ se realizeaza operatiuni de vanzare / cumparare din dorinta obtinerii unui castig ca urmare a modificarii cursului valutar in timp si spatiu

● Scop tehnic : se realizeaza unele operatiuni ca echilibrarea pietei, prin vanzare / cumparare de valuta.

Caracteristicile operatiunilor SPOT sunt :

Componentele unei operatiuni valutare

- Data tranzactiei - data incheierii tranzactiei.

- Partile implicate - creatorii si utilizatorii.

- Valutele - USD, GBP, JPY, CHF, CAD, AUD etc.

- Cursul valutar - valuta-baza - USD / CHF - valuta cotanta.

- Sumele - tranzactiile SPOT sunt cotate in termeni de valuta de baza (de exemplu daca un trader solicita o cotatie "dollar mark in ten", se intelege ca solicita 10 mil USD - valuta - baza).

- Data valutei - reprezinta data la care are loc schimbul de valute.

- Instructiunile de plata - instructiuni exacte si detaliate date celeilalte parti cu privire la locul unde trebuie sa se faca plata sumei ce urmeaza a fi primita.

Cursul SPOT

● Cursul de cumparare - cursul la care se cumpara valuta-baza si se vinde valuta cotanta;

● Cursul de vanzare - cursul la care se vinde valuta-baza si se cumpara valuta cotanta.

3. Tranzactie Spot directa : Se procura/vand mijloace de plata direct prin cotatia indicata (de exemplu, pentru cotatia USD/CHF interpretarea: se cumpara/vand USD, contra vanzare/cumparare CHF).

4. Tranzattie cross Se procura/vand mijloace de plata prin intermediul unei a treia valute.

b). Operatiuni la termen (forward)

Operatiunile la termen se efectueaza pe baza angajamentelor de cumparare sau vanzare de valute, livrarea valutelor si plata lor urmand sa se efectueze la termen, adica la o data ulterioara care se fixeaza prin contract.

Acest termen este standardizat si poate fi de o luna, doua luni, trei luni, sase luni si 12 luni. Ca urmare, spre deosebire de operatiunile la vedere, in cazul operatiunilor la termen virarea in conturi a sumelor care au facut obiectul vanzarii-cumpararii are loc intr-un interval mai mare de 48 de ore, dar nu poate depasi un an.

Operatiunile la termen sunt de doua feluri:

- operatiuni simple (outright) - cand se efectueaza o operatiune de vanzare-cumparare la termen singulara;

- operatiuni complexe (swap) - cand vanzarea-cumpararea la termen este combinata cu vanzarea-cumpararea la vedere.

Operatiunile la termen sunt initiate de diferiti solicitatori, fie in scopul acoperirii riscului valutar care ar putea aparea, fie in scop speculativ.

Particularitatea opertiunilor la termen consta in aceea ca operatiunea este incheiata in prezent la cursuri la termen, iar virarea sumelor in conturi are loc la termenul pentru care s-a efectuat operatiunea.

Caracteristicile operatiunilor FORWARD sunt :

1. Particularitati :

- exista un interval de timp intre momentul incheierii contractului si livrarii valutei (in prezent termenul se determina pe 1, 2 saptamani, 1, 2, 3, 6, 12 luni);

- cursul valutelor in operatiunile la termen se fixeaza in momentul incheierii contractului, cu toate ca livrarea valutei va fi efectuata peste un termen stabilit.

Contractul Forward se utilizeaza pentru:

- evitarea riscului valutar;

- modificarea pe o anumita perioada de timp a structurilor fondurilor valutare potrivit unei nevoi temporare;

- obtinerea unor castiguri din operatiuni speculative, care mizeaza pe o anumita evolutie a cursurilor valutare pe piata.

Cursul valutar la termen

Deport : Se manifesta in cazul in care cursul valutei la operatiunea la termen este mai mic.

Report : Se manifesta atunci, cand cursul valutei in operatiunea la termen este mai mare.

Punctele forward

Deport :Forward 1 luna 30-20.

Report : Forward 1 luna 20-30.

c). Operatiunile SWAP

Operatiunea SWAP[5] este o tranzactie valutara care implica cumpararea si vanzarea simultana a unei anumite sume dintr-o valuta, in schimbul altei valute, insa cu doua date ale valutei diferite.

Operatiunile SWAP sunt necesare pentru :

- efectuarea afacerilor comerciale: banca vinde valuta straina in conditiile livrarii imediate si in acelasi timp o cumpara la termen;

- cumpararea de catre banca a valutei necesare fara risc valutar (pe baza acoperirii cu contra operatiune - vanzare), pentru asigurarea decontarilor internationale;

- creditarea interbancara reciproca in doua valute.

Tipuri de operatiuni SWAP :

- SPOT contra FORWARD - caz in care tranzactia se deruleaza la data spot, iar cea de a doua operatiune la o data viitoare;

- FORWARD contra FORWARD - prima tranzactie se deruleaza la o data la termen, cea de a doua tranzactie se deruleaza tot la o data viitoare (ulterioara primei);

- TERMENE SCURTE - prima tranzactie poate fi spot, iar a doua ar putea fi la 7 zile mai tarziu.

Particularitatile operatiunilor SWAP sunt :

- include o singura tranzactie, implicand doua date ale valutei;

- tranzactia prezinta doua date ale valutei;

- se produc doua schimburi de fonduri;

- datele valutei pot fi stabilite de la o zi pana la 12 luni;

- cotatiile se realizeaza prin PFW.

d) Operatiunile speculative

Posibilitatea obtinerii unui castig din modificarile de curs sau din diferenta de dobanda a dat nastere unui sir de operatiuni curente sau la termen cu caracter speculativ sau de arbitraj. Operatiile speculative urmaresc obtinerea unui castig din diferenta de curs valutar aparuta in timp sau intre diferite locuri de pe glob. La aceste operatiuni speculatorul isi asuma obligatia pentru pretul integral al valutei.

Operatorii procedeaza la aceste operatiuni pentru a specula :

- diferenta de curs valutar in timp

- diferenta de curs valutar intre doua piete, in acelasi timp.

Primul tip de operatiuni se realizeaza in doua variante, "a la hause" (in crestere) si "a la baisse" (in scadere).

Operatiunile speculative "in spatiu" valorifica diferentele de curs valutar curent care pot sa apara la o valuta pe diferite piete. Operatorii utilizeaza un sistem informational complex si operativ pentru a acumula informatii din diferite puncte ale globului, unde piata valutara functioneaza la ore diferite.

1.3 Tipuri de contracte pe piata valutara

Contractele futures pe valute (engl. currency futures) se caracterizeaza prin cateva elemente. In primul rand este vorba de contracte standar­di­zate, intre parti negociindu-se numai pretul contractului, respectiv cursul de schimb al valutei care face obiectul acestuia; pretul este exprimat, de regula, in moneda tarii de sediu a bursei.

Astfel, la International Monetary Market (IMM), filiala a Chicago Mercantile Exchange (CME), din Chicago exista contracte futures pe urmatoarele valute: dolar australian (A$/$), dolar canadian (C$/$), marca germana (DM/$), franc francez (FF/$), yen (Y/$), lira sterlina (£/$), franc elvetian (FS/$).

In al doilea rand, contractele futures, spre deosebire de cele forward, beneficiaza de o piata secundara, unde pot fi lichidate inainte de scadenta, la o valoare de piata.

Operatiunile futures se realizeaza 'in marja', respectiv la incheierea contractului se depune o acoperire, iar valoarea acestuia este marcata zilnic la piata, in functie de miscarea cursului la bursa. Cand contractul creste in valoare, cumparatorul primeste suma corespunzatoare in contul sau pentru operatiuni in marja, in timp ce in cazul scaderii contractului, el trebuie sa plateasca din acest cont.

In al treilea rand, aceste operatiuni se realizeaza in principal in doua mari scopuri: cel speculativ si cel de acoperire a riscurilor. In primul caz, operatorul urmareste obtinerea unui profit prin luarea unei pozitii deschise, short (de vanzare) sau long (de cumparare) pentru o anumita valuta. Daca, de exemplu, operatorul estimeaza o scadere a pietei, el va vinde un contract futures pe acea valuta la cursul din ziua incheierii contractului si cu o anumita scadenta. Daca pana la expirarea contractului cursul valutei va scadea, el isi va acoperi pozitia short la un pret mai mic, castigand diferenta dintre cele doua preturi. In cazul operatiunilor de acoperire (hedging), contractul futures va fi complementar cu o pozitie deschisa pe acea valuta, dobandita in urma unei tranzactii separate, efectuata pe piata comerciala sau financiara.

In general se cumpara contracte futures in cazul unei plati viitoare si al unei anticipari privind o crestere a cursului valutei de plata, si se vand contracte futures in cazul unei incasari viitoare si al unei anticipari privind o scadere a cursului valutei de incasare.

Contractul la termen de tip forward pe valute reprezinta un angajament de a cumpara sau de a vinde o anumita cantitate de valuta la o anumita data in viitor si la un pret stabilit in momentul incheierii contractului. Astfel una dintre partile contractului forward ia o pozitie long si este de acord sa cumpere activul ce face obiectul contractului la o anumita data si pentru un pret convenit. Cealalta parte ia o pozitie short si este de acord sa vanda activul respectiv la aceiasi data si la acelasi pret. Daca la scadenta, pretul activului suport (al valutei) al contractului este superior pretului forward cumparatorul contractului obtine un profit, iar in caz contrar el inregistreaza o pierdere. Contractul forward este asemanator celui futures prin faptul ca reprezinta un acord intre doua parti de a cumpara, respectiv vinde un activ la un anumit moment in viitor, la un anumit pret, dar in timp ce contractele futures se tranzactioneaza la bursa, contractele forward se tranzactioneaza pe piata OTC (over-the-counter). Tranzactiile la termen de tip forward pot avea ca obiect marfuri, valute sau alte bunuri. Contractele forward pe valute sunt foarte raspandite si indeplinesc un rol important in tranzactiile comerciale internationale. Piata OTC reprezinta o alternativa pentru burse, specificul sau constand in faptul ca tranzactiile se incheie prin telefon si au loc, de regula, intre doua institutii financiare sau intre o institutie financiara si unul dintre clientii sai corporatisti. Conversatiile telefonice pe piata OTC sunt de obicei inregistrate, servind drept dovezi in rezolvarea disputelor ce pot aparea intre parti. Tranzactiile pe piata OTC sunt mult mai mari ca volum decat cele realizate in cadrul bursei, un avantaj esential al acestei piete constand in faptul ca termenii contractuali nu trebuie sa fie specificati de bursa. In acest fel participantii la piata pot negocia liber intre ei orice conditii contractuale reciproc avantajoase, privind pretul, cantitatea de valuta, scadenta. Un dezavantaj al pietei over-the-counter provine din faptul ca desi executarea obligatiilor partilor este garantata prin contractul de vanzare si, eventual, prin alte garantii oferite de parti, exista un risc ca una dintre partile contractante sa nu-si indeplineasca obligatiile. Acest risc este practic nul pentru tranzactiile ce au loc pe pietele organizate, la bursa, avand in vedere necesitatea respectarii unui anumit nivel al marjei de mentinere si existenta casei de compensatie. In concluzie, tranzactiile forward nu sunt garantate printr-un mecanism bursier.

Contractul forward are o valoare fixa, in sensul ca, la scadenta, cumparatorul va plati un pret stabilit in momentul contractarii; aceasta valoare nu se modifica, in ciuda faptului ca pretul curent al pietei va inregistra variatii intre momentul contractarii si cel al executarii. Prin urmare, la scadenta apare o diferenta intre pretul contractului si pretul pietei, care se transpune intr-un profit, respectiv o pierdere pentru parti. Daca pretul (cursul de schimb) valutei la scadenta contractului international de vanzare-cumparare este inferior pretului anticipat, riscul se va materializa in scaderea valorii societatii care a avut rolul de vanzator in respectivul contract. Aceasta scadere poate fi compensata printr-un castig de aceeiasi marime, rezultat dintr-o operatiune de sens contrar pe piata la termen. Tinand cont de profilul de risc al respectivului exportator, acesta este perfect acoperit prin cumpararea unui contract forward. Pe langa profilul sau de risc, contractul forward se mai caracterizeaza prin faptul ca: se incheie in afara bursei prin negociere directa intre parti (nu este un contract tipic bursier), nu este standardizat, are o valoare fixa care se stabileste la momentul incheierii contractului, nu are piata secundara, poate fi lichidat numai la scadenta (valoarea contractului forward este virata de catre debitor creditorului la scadenta, nici o plata neintervenind intre cele doua parti contractante inaintea acestei date), riscul contractului este simetric (cumparatorul unui contract forward realizeaza un castig sau o pierdere, in functie de sensul evolutiei pretului activului suport care reprezinta exact pierderea sau castigul vanzatorului contractului forward). Spre deosebire de contractele futures, contractele la termen care nu au piata secundara (de tip forward) nu pot fi incluse in categoria titlurilor financiare, deoarece ele nu sunt standardizate, negociabile si nu au o valoare de piata. Totodata, spre deosebire de contractul futures, contractul forward nu este marcat zilnic la piata.

Structura institutionala a pietei futures pe valute se aseamana cu cea a pietei forward cu cateva exceptii. In timp ce piata forward este o piata globala, fara o anumita localizare geografica, principala piata futures este International Monetary Market (IMM), filiala a Chicago Mercantile Exchange. Pe pietele futures se incheie contracte pe cele mai importante valute: euro, lira sterlina, dolarul canadian, francul elvetian, yenul japonez. Toate contractele care se tranzactioneaza au scadenta in martie, iunie, septembrie sau decembrie si expira in a treia miercuri a lunii in care are loc scadenta. Dimpotriva, cotatiile pe piata forward se exprima pentru un anumit numar de zile in viitor. Pe piata futures bursa este cea care stabileste scadenta fiecarui contract. Cu fiecare zi care trece, scadenta contractului futures se apropie. Pe piata forward, contracte cu scadenta la 30, 90 sau 180 de zile in viitor sunt disponibile in fiecare zi de tranzactionare. O alta diferenta consta in faptul ca pe piata futures exista doar 4 zile pe an in care contractele au scadenta, pe cand pe piata forward fiecare zi poate insemna scadenta unui contract.

2. Studii de caz - tranzactionarea pe pietele valutare

1. Operatiunile la vedere :

Banca "X" din Marea Britanie solicita unei banci din Germania vanzarea sumei de 1.000.000 GBP contra EUR. Mai intai, aceasta se intereseaza care este cursul GBP/EUR cotat la banca din Germania. In acel moment, cursul spot era 0.85097/104.

Tranzactia se incheie astfel : banca din Marea Britanie a vandut bancii din Germania 1.000.000 GBP la cursul de 0.85097/104 si a cumparat in schimbul lor contravaloarea in euro : 1.000.000 × 0.85097 = 850.970

2. Operatiuni la termen :

Un client al unei banci are nevoie de USD contra EUR peste 6 luni, pentru achitarea unui import facturat in USD - 50.000. Pe piata monetara dobanzile sunt : 3%-4.5% pentru USD si 3%-5.5% la EUR. Cotatiile : spot EUR/USD - 1.39265/85 si puncte fwd 6M : 30/13.

EUR/USD : 1.39265-

13

= 1.39252

Contravaloarea EURO : 50.000/ 1.39252 = 35.906

3. Operatiuni speculative :

Pe piata valutara din Londra EURO este cotat spot la nivelul de EUR/USD : 1.3927/30; informatiile venite de la New York prezinta urmatoarea pozitie a EURO : 1 EUR = 1.3944/50.

Operatorul va realiza urmatoarele :

- cumpara 10.000 EURO la Londra la cursul EUR/USD : 1.3930

10000 × 1.3930 = 13.930 USD

- vinde imediat aceeasi suma de 10.000 EURO la New York la cursul de cumparare de 1.3944

10.000 × 1.3944 = 13.944

Din realizarea acestei operatiuni, se obtine urmatorul castig :

13.944 - 13.930 = 14 USD

Bibliografie

Bran Paul 'Economica valorii', ed. Economica, Bucuresti, 1995

● Popa Ioan, 'Tranzactii de comert exterior', ed. Economica, Bucuresti, 2002

● Teulon Frederic, 'Pietele de capital', ed. Institutul European, Iasi, 2001

● www.forex-romania.ro

● www.forexromania.asesoriaforex.com