Politici de credite

Politici de credite

In ultimele trei decenii, in toate tarile a luat amploare creditarea persoanelor fizice. Tipul de credite pentru persoane fizice care a ajuns probabil la saturatie in anumite tari este cel pentru locuinte, in timp ce creditele pentru consum se dezvolta vertiginos pentru banci (si riscurile in mod corespunzator).

Cand banca isi pune la punct politica privind acordarea creditelor pentru persoane fizice, inainte de toate ea evalueaza riscurile:

riscul de creditare (riscul de neplata din partea clientului, plus riscul de a nu putea obtine suma necesara prin valorificarea garantiei, plus riscul de tara);

riscul ratei dobanzii (in special cand bancile acorda credite la o rata fixa a dobanzii pe o perioada lunga de timp);

riscul de concentrare (care este mai mare cand se acorda credite mari in aceeasi directie sau unui grup de firme sau sectoare din economie).

Dupa evaluarea riscurilor, conducerea bancii decide asupra selectionarii cerintelor de piata in vederea satisfacerii cererii de credite a populatiei.

In mod continuu, banca stabileste criterii pentru aprobarea unui credit. Aceste criterii sunt de obicei:

situatia venitului celor care cer credit si a potentialilor clienti impreuna cu familiile lor, in combinatie cu stabilitatea si situatia veniturilor permanente ale acestora;

garantiile oferite bancilor de catre terti;

garantiile utilizate pentru acoperirea riscului cu care se confrunta banca in diferite probleme posibile.

In sfarsit, banca stabileste procedurile de urmat pentru acordarea unui credit. Acesti pasi sunt:

primirea cererii si informatiilor atasate;

evaluarea posibilitatii de recuperare si a garantiilor furnizate (decizia o vor lua comitetele, in functie de valoarea creditului);

obtinerea aprobarii de la comitetul imputernicit;

obtinerea evaluarii legale si a examinarii garantiei;

semnarea contractului;

disponibilizarea sumei.

Creditarea tip "retail" este impartita in doua mari categorii: a) credite de consum si b) finantarea pentru locuinte. Tipurile de credite pentru consum pot fi impartite in moduri diferite:

credite cu dobanzi fixe si credite cu dobanzi variabile;

credite obtinute la punctele de vanzare sau credite obtinute la banca;

credite in rate sau fara rate.

Cele patru categorii principale de credite de consum sunt:

Credite pentru persoane fizice

Sunt credite de valoare fixa, pe o perioada de timp fixa, la o rata a dobanzii fixa. Astfel de credite sunt disponibile pretutindeni si sunt foarte populare pentru cumpararea de masini, mobila sau alte obiecte de uz indelungat, pentru vacante etc.

Facilitati overdraft (cont descoperit)

Prin aceste facilitati clientii pot utiliza conturile de depozite nu numai in limita sumei depuse, ci pana la anumite limite convenite cu banca, sume pe care aceasta le va oferi clientilor la rate ale dobanzii stabilite de asemenea prin acord. Facilitatea de overdraft este foarte convenabila pentru client, deoarece acesta poate lua cu imprumut exact suma de care are nevoie pe o perioada ceruta, nefiind obligat sa plateasca dobanda pentru suma totala.

Creditarea prin carduri

Acesta este tipul de credit pentru consum cel mai larg utilizat si ofera clientului bancii posibilitatea sa ia cu imprumut sume pana la anumite limite prin utilizarea cardurilor. De cele mai multe ori, aceasta creditare are loc chiar in punctele de vanzare, intrucat cardurile pot fi de obicei utilizate pentru extrageri de numerar din automatele de plata tip ATM.

Cont de credit tip revolving

Clientii care au astfel de conturi pot face plati lunare regulate intr-un cont specific si apoi ei obtin permisiunea de a lua cu imprumut o suma care este mai mare pana la o anumita valoare fata de depozitul lor.

Creditarea pentru locuinte a cunoscut o crestere considerabila in ultimii 30 de ani. Principalele motive ale acestei cresteri sunt:

cresterea venitului mediu si a bunastarii generale a oamenilor in cea mai mare parte a tarilor dezvoltate;

marile avantaje ale proprietatii asupra unei case etc. (sentimentul de siguranta);

avantaje legate de impozit oferite in multe tari (scutirea de impozit a venitului obtinut din chirii in cazul proprietarilor, sume care vor fi deduse din impozitul pe venit, din impozitul pe rata ipotecii, din impozitul pe castigul de capital etc).

Sumele acordate de banci pentru finantarea procurarii de locuinte variaza intre 50% si 80% din valoarea totala a casei si in cazuri speciale pot ajunge chiar pana la 100%. Un alt factor luat in considerare la stabilirea sumei acordate este proportia ratelor lunare dintr-un an fata de venitul anual al beneficiarului creditului: in mod normal acest procent nu ar trebui sa depaseasca 30%.

Perioada de rambursare poate varia considerabil. In anumite tari aceasta perioada este de circa 15 pana la 20 de ani, in timp ce in altele se poate extinde pana la 50 sau 60 de ani.

Garantia obtinuta este de obicei dreptul de proprietate asupra casei, care ramane al bancii si casa nu poate fi transferata altui proprietar fara permisiunea (si probabil reglarea) bancii care a acordat creditul.

Costul unor astfel de credite poate fi de trei tipuri:

cu rate fixe ale dobanzii -bazate pe rate pe termen scurt si rate pe termen lung;

cu rate variabile ale dobanzii - bazate pe rate pe termen scurt si rate pe termen lung sau;

cu dobanzi stabilite pe baza rulajului pe piata ipotecara.

Vorbind in general, in cea mai mare parte a tarilor creditele ipotecare sunt mai ieftine decat creditele de consum.

Schemele de rambursare pentru creditele de finantare pentru locuinte pot fi de cinci tipuri:

ipoteci cu o suma fixa anuala cu plata constanta a ratelor lunare stabilite ca sume variabile de capital si dobanda;

ipoteci rambursabile la scadenta prin incasarea sumelor dintr-un contract de asigurare pe viata;

ipoteci cu dobanda pe o anumita perioada (5 pana la 10 ani) care sunt convertite in ipoteci cu rambursare anuala dupa aceasta perioada;

plati care cresc gradat si;

ipoteci lineare, care se ramburseaza prin plati egale si deci dobanda descreste in valoare absoluta.

Operatiunile in activitatea de creditare pot fi impartite in urmatoarele etape majore:

acordarea creditului (proces care incepe cu eforturile de marketing ale bancii, continua cu evaluarea potentialilor clienti, acceptand garantiile si aproband creditul si sfarseste prin acordarea numerarului si intocmirea documentatiei);

controlului garantiei creditului (proces care incepe prin etapa de evaluare, inainte de acordarea creditului si continua pe parcursul intregii perioade in care creditul sau o parte din acesta este pe rol);

contabilitatea si administrarea creditului (adica urmarirea procedurilor bancii si a operatiunilor contabile obligatorii de-a lungul perioadei in care creditul sau o parte din acesta este pe rol);

revederea calitatii creditului (o functie foarte importanta care are ca scop evaluarea posibilitatilor de rambursare a soldului datorat bancii la orice moment pe durata creditului).