Prezentarea sistemului SWIFT și TARGET

Prezentarea sistemului SWIFT și TARGET

Pasul 1. Ce reprezinta sistemul SWIFT

Fiecare banca trebuie sa aiba relații stranse cu o serie de corespondenți sau clienți și cu care sa comunice in timp operativ. Pana nu demult, rețeaua de comunicații interbancare se limita la corespondența clasica (poștala) sau telex.

In cadrul relațiilor interbancare internaționale, corespondența poștala presupunea timp, riscuri sau cheltuieli ridicate (in cazul curierului rapid), iar telexul era prea costisitor. Datorita amplificarii schimburilor comerciale internaționale și implicit a tranzacțiilor financiare, bancile au conștientizat faptul ca metodologia desfașurarii operațiunilor cu strainatatea, bazata pe circulația efectiva a hartiilor-documente era depașita.

Valorificand rezultatele progresului informaticii și telecomunicațiilor, marile banci americane au construit rețele private de legatura. Demersul lor nu a rezolvat decat parțial problemele generate de relațiile interbancare internaționale.

Transferurile de informații in general și de bani in special necesita indeplinirea de catre sistemul de transfer și procedurile aferente a trei condiții esențiale, și anume: rapiditate, securitate, un cost de transfer scazut. Pentru a indeplini aceste condiții, la 3 mai 1973 a fost creata la Bruxelles, de catre 239 banci din 15 țari, o societate de drept belgian denumita SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecomunication).

SWIFT este, de fapt, sigla unei societați pe acțiuni cu scop nelucrativ, iar bancile acționare erau europene, americane și canadiene. Societatea și-a propus, inca de la inceput, modernizarea sistemelor de plați internaționale, a relațiilor bancare in general, prin implementarea unor programe informatizate.

La sistemul SWIFT, care a devenit operațional in 1977, s-au racordat in 1981 CEDEL (sistem de depozit global și de virament de titluri - mai ales euroobligațiuni - care reduce considerabil mișcarile efective de valori, creat in 1970), iar in 1982 EUROCLEAR (sistem de depozit global și de virament de titluri - mai ales euroobligațiuni - care sunt inlocuite cu transferuri scriptuale)

SWIFT, ca unica fereastra de conectare a zonelor caracteristice celor 3 categorii de plați, permite bancilor comerciale sa iși optimizeze costurile, intrucat pune la dispoziția acestora un singur canal de comunicație, un singur standard și soluții pentru derularea instrucțiunilor de plata. Practic, SWIFT nu este o modalitate de plata, ci o rețea privata de teletransmisiuni (transferurile de bani prin SWIFT se recomanda pentru sume ce depașesc 500 dolari SUA - sau echivalentul in orice alta valuta), inchiriata de la diverse state, gestionata prin calculator și a carei folosire este rezervata:

t     bancilor membre;

t     bancilor membre de categoria a doua;

t     participanților.

Rețeaua SWIFT reprezinta un sistem de comunicare care se bazeaza pe principiul transmiterii reciproce de informații intre doua banci sau intre doi participanți oarecare. Banca inițiatoare a trimiterii mesajului și cea destinatara (receptoare a mesajului) nu se afla in legatura directa, mesajul fiind transmis prin intermediul centrului de operare la care este racordata țara din care acesta pornește.

Reteaua SWIFT cuprinde patru calculatoare de mare capacitate localizate la Bruxelles, Amsterdam și Culpeper (Statul Virginia - S.U.A.), numite "centre de comutare'. Acestea comunica cu calculatoare de talie mai mica amplasate in cadrul centrelor naționale. In final, rețeaua se ramifica pe terminale amplasate in interiorul bancilor participante.

Pentru transmiterea unui mesaj, utilizand rețeaua SWIFT, se procedeaza astfel:

t     se intocmeste mesajul, la un terminal, de catre o operatoare care lucreaza cu un ecran performant, in funcție de normele SWIFT și tipul mesajului;

t     se plaseaza mesajul intocmit intr-un șir de așteptare;

t     mesajul se controleaza de un verificator și se plaseaza intr-un șir de plecare;

t     ordinatorul bancii emitente, dupa ce verifica daca normele SWIFT au fost respectate, transmite mesajul centrului de comutare cu ajutorul concentratorului național;

t     masajul, stocat la centrul de comutare se transmite destinatarului dupa identificarea acestuia.

Odata cu implementarea tehnologiei SWIFTNet, portofoliul de servicii oferite de catre SWIFT s-a imbogațit, SWIFT putand sa ofere utilizatorilor sai urmatoarele servicii:

t     SWIFT FIN - serviciu de mesagerie, bazat pe tehnologie store-and-forward.

t     SWIFT FIN Copy - funcție a rețelei SWIFT care suporta compensarea și decontarea plaților de mare valoare, precum și a tranzacțiilor din piața de capital; serviciul FIN Copy, permite instituției centrale sa recepționeze copia integrala sau parțiala a unui mesaj FIN, astfel incat aceasta sa poata autoriza sau preveni distribuirea mesajului catre banca destinatara.

t     SWIFTNet InterAct - schimb interactiv (on-line) de mesaje (in format XML).

t     SWIFTNet FileAct - schimb interactiv (on-line) de fișiere cu mesaje (in format XML).

t     SWIFTNet Browse - vizualizarea on-line a informațiilor.

In mod practic, toate bancile care au activitate internaționala sunt conectate la SWIFT, prin intermediul ei realizandu-se o gama larga de operațiuni bancare ca de exemplu: transferuri de depozite bancare dispuse de clienții bancilor, transferuri de depozite rezultate in urma tranzacțiilor interbancare, acordari de credite, confirmari de cumparari sau vanzari de titluri, deschideri de acreditive documentare, extrase de cont etc.

Printre avantajele utilizarii rețelei SWIFT se afla: siguranța, rapiditatea, costul redus și fiabilitatea.

Siguranta se datoreaza utilizarii in cadrul rețelei a unor mijloace de prelucrare a informațiilor echipate cu programe de detectare și corectare a erorilor. Mesajele sunt codificate in scopul protejarii lor de ascultatorii pirați.

Rapiditatea este asigurata de faptul ca timpul de transmitere a unui mesaj este mult mai mic decat in cazul transmiterii prin curier postal.

Fiabilitatea rețelei SWIFT se datoreaza utilizarii acesteia 24 de ore din 24 și 7 zile din 7, coeficientul de disponibilitate efectiva fiind de 99,5%.

Principalul inconvenient al rețelei SWIFT este acela ca nu remite nici o confirmare de primire a mesajului, verificarea modului de transmitere a mesajului realizandu-se prin controlul operațiunilor insași.

Pasul 2. Ce reprezinta sistemul TARGET

Apariția monedei unice in Europa este cel mai important eveniment in cadrul sistemului monetar internațional dupa devalorizarea dolarului SUA și dispariția sistemului de la Bretton Woods din anii 1970.

La 1 ianuarie 1999 Europa a intrat intr-o noua era reprezentata prin inființarea și funcționarea efectiva a Uniunii Economice și Monetare (UEM) și lansarea EURO ca moneda unica a Uniunii Europene.

In cadrul Uniunii Monetare Europene rolul central revine Bancii Centrale Europene, ea reprezentand cea mai inalta autoritate monetara din zona euro. La fel ca Rezerva Federala in Statele Unite ale Americii, Bundesbank-ul in Germania, Banca Centrala Europeana este "emitentul și paznicul constituțional al euro'.

In perioada premergatoare inființarii Bancii Centrale Europene, 11 banci centrale naționale formulau politica in zona euro, iar de la Banca Centrala a Irlandei și pana la Bundesbank-ul Germaniei, se stabileau independent ratele naționale ale dobanzilor.

In 1994, a fost inființat Institutul Monetar European cu scopul ca, ulterior, sa fie transformat intr-o banca centrala operaționala. Acest obiectiv a fost indeplinit in 1 iunie 1998, cand s-a transformat in Banca Centrala Europeana, cu sediul in Germania și care a devenit operaționala la 1 ianuarie 1999, cand a preluat autoritatea exclusiva pentru zona euro in domeniul politicii monetare.

Astfel, a fost creat Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC) care include in structura sa atat Banca Centrala Europeana, cat și Bancile Centrale Naționale ale statelor membre ale Uniunii Economice și Monetare.

Implementarea unei politici monetare uniforme presupune atat armonizarea instrumentelor monetare, cat și integrarea piețelor naționale interbancare. Bancile trebuie sa fie in masura sa efectueze tranzacții banești transfrontaliere, in euro, la fel de bine ca și pe piața interna. De aceea, Institutul Monetar European a elaborat un nou sistem de plați, denumit TARGET (Transeuropean Automated Real-Time Gross-Settlement Express Transfer) care permite decontarea cu sistemele naționale RTGS (Real Time Gross-Settlement System - sistemul de decontare pe baza bruta in timp real in intreg spațiul euro.

Inființat in baza Directivei nr. 97/5/EC/27 ianuarie 1997 a parlamentului European, sistemul TARGET asigura o derulare, extrem de rapida, a plaților intre țarile membre ale Uniunii Europene. De asemenea, prin inființarea acestui sistem s-au urmarit:

t     asigurarea funcționarii unei piețe monetare europene;

t     promovarea unei politici monetare comune;

t     eficientizarea plaților internaționale in cadrul uniunii;

t     asigurarea unui mecanism sigur pentru plațile din cadrul uniunii;

t     realizarea unui management eficient al lichiditaților.

Sistemul TARGET este alcatuit din 15 sisteme naționale de plați RTGS, interconectate prin intermediul unei rețele electronice de procesare automata a datelor, la care se adauga sistemul propriu de plați al Bancii Centrale Europene EPM (European Central Bank Payment Mechanism).

Sistemele naționale prin care se poate accesa sistemul TARGET pentru derularea unei plați internaționale sunt: Belgia - ELLIPS; Danemarca - DEBES; Germania - ELS; Grecia - HERMES euro; Spania - SLBE; Franța - TBF; Irlanda - IRIS; Italia - BI-REL; Luxemburg - LIPS-Gross; Olanda - TOP; Austria - ARTIS; Portugalia - SPGT; Finlanda - BOF-RTGS; Marea Britanie - CHAPS euro; Banca Centrala Europeana - EPM.

La sistemul TARGET au acces și țarile membre ale uniunii monetare care și-au ajustat propriile sisteme astfel incat sa poata efectua plați, atat in monedele lor naționale, cat și in euro.

La inceputul anului 1997 s-a demarat, simultan, construirea sistemului TARGET in cadrul fiecarei banci naționale, iar din semestrul al doilea al aceluiași an a inceput testarea fiecarui modul a sistemului, testare ce s-a realizat pe parcursul a 18 luni. Din semestrul al doilea al anului 1998 s-a efectuat, timp de 6 luni, testarea intregului sistem, testare ce a cuprins toate modulele și procedurile de lucru. In urma acestui test final, sistemul TARGET și-a demonstrat buna funcționalitate asigurand rapiditate, exactitate și securitate transferului informațiilor.

Sistemul TARGET este conceput astfel incat o plata inițiala sa se finalizeze in maximum cateva minute. Acest interval de timp, denumit timp de operare, incepe in momentul in care se realizeaza debitarea contului celui ce trimite banii și se finalizeaza in momentul in care se crediteaza contul beneficiarului transferului.

In scopul asigurarii securitații maxime a informațiilor, a unei viteze de lucru optime și a unei capacitați de procesare corespunzatoare, pentru transfer se utilizeaza sistemul SWIFT Fin.

Prin urmare, accesarea sistemului și adresarea unei plați se efectueaza pe baza unei adrese construite pe modelul SWIFT, care, pe langa codul de adresare a mesajului, este necesar ca fiecare instituție de credit sa aiba deschis un cont, la banca centrala naționala, prin care sa deruleze tranzacțiile TARGET. Adresa instituției de credit se construiește respectandu-se urmatoarea structura:

t     pozițiile 1-4 - codul de identificare al bancii;

t     pozițiile 5-6 - codul țarii;

t     pozițiile 7-8 - codul localitații;

t     pozițiile 9-11 - codul filialei.

Odata cu confirmarea, de catre sistem, a adresei de destinație are loc, instantaneu, creditarea contului beneficiarului, care poate dispune imediat de bani.

Sistemul TARGET, prin modul in care este conceput, asigura o gestiune zilnica, corespunzatoare, a lichiditaților bancilor centrale naționale. Pe baza principiului conform caruia incasarile din cursul unei zile operative aparțin bancii receptoare, sumele primite de la un sistem național pot fi utilizate pentru plați catre același sistem, in aceeași zi.

In cursul unei zile operative, prin tranzacțiile TARGET nu este necesara asigurarea unei lichiditați imediate. Este posibila derularea unei plați prin existența unei poziții deschise a unui participant.

In scopul asigurarii unei operativitați sporite derularii plaților, prin acest sistem, și pentru a putea beneficia de facilitațile de plata prin poziții deschise, bancile participante trebuie sa dispuna de garanții colaterale. In baza acestor garanții, bancile participante pot beneficia zilnic de credite gratuite, acordate de catre bancile centrale naționale.

Garanțiile aferente creditelor acordate in euro se stabilesc de catre fiecare banca centrala naționala și pot proveni și de la alte banci centrale. Mecanismul de creditare, prezentat succint mai sus, reprezinta o componenta principala a sistemului de politica monetare implementat de bancile centrale naționale la recomandarea Bancii Centrale Europene.

Pasul 3. Analiza comparativa a sistemelor SWIFT și TARGET

Printre asemanarile și deosebirile principale aferente celor doua sisteme putem menționa:

t     daca, in ambele cazuri, viteza de lucru este comparabila și corespunde conceptului de timp real, diferențieri apar in ceea ce priveste aria de acoperire (in cazul SWIFT 189 de țari, iar in cazul TARGET 15 țari);

t     daca in cadrul rețelei SWIFT are loc doar un transfer de informații, prin intermediul sistemului TARGET se efectueaza plați, iar moneda de plata este euro;

t     in ambele sisteme plata serviciului de transmitere se efectueaza de catre inițiator astfel:

in sistemul TARGET in euro, in funcție de numarul mesajelor transmise lunar;

in sistemul SWIFT in franci belgieni, in funcție de marimea, valoarea și prioritatea mesajului;

t     daca prin sistemul SWIFT se transmit doar informații, prin sistemul TARGET se urmarește și implementarea unor politici monetare comune prin intermediul mecanismului de creditare plafonata a utilizatorului in cursul zilei operative;

t     daca sistemul SWIFT funcționeaza non-stop, sistemul TARGET functioneaza doar in zilele lucratoare, de luni pana vineri, de la 7 a.m. la 6 p.m., la care se adauga excepțiile aferente zilelor de sarbatori naționale cand segmentele respective sunt inchise.

Rezumat

Evolutia sistemele informatice bancare presupune implementarea succesiva a mai multor tipuri de sisteme informatice, printre care enumeram: sisteme informatice bancare fara conectivitate; sisteme informatice bancare cu conectivitate; sisteme informatice bancare cu conectivitate globala.

Metodele dezvoltate pentru plata electronica, pe Internet, sunt versiuni electronice ale sistemelor de plata traditionale: bani gheata, cecuri si carti de credit. Diferenta majora dintre sistemele de plata traditionale si cele electronice este aceea ca sistemele de plata electronice sunt in totalitate digitale.

Principalele mijloace moderne de plata utilizate sunt: plațile cu card-uri bancare; schimbul electronic de date financiare; home banking, phone banking, internet banking, mobil banking.

SWIFT, ca unica fereastra de conectare a zonelor caracteristice celor 3 categorii de plați, permite bancilor comerciale sa iși optimizeze costurile, intrucat pune la dispoziția acestora un singur canal de comunicație, un singur standard și soluții pentru derularea instrucțiunilor de plata.

Noul sistem de plați TARGET permite decontarea cu sistemele naționale RTGS in intreg spațiul euro.

Concluzii

Un sistem informatic bancar are rolul de a automatiza un set cat mai mare din operațiunile curente ale bancii și sa asigure informațiile strategice, tactice și operaționale necesare procesului decizional.

Sistemul de plați și deconturi reprezinta activitatea bancara care presupune cel mai intens schimb de informații cu mediul financiar bancar extern.

Transferurile de informații in general și de bani in special necesita indeplinirea de catre sistemul de transfer și procedurile aferente a trei condiții esențiale, și anume: rapiditate, securitate, un cost de transfer scazut.

Rețeaua SWIFT reprezinta un sistem de comunicare care se bazeaza pe principiul transmiterii reciproce de informații intre doua banci sau intre doi participanți oarecare.

Recomandari bibliografice

Teste de autoevaluare

Care din urmatoarele sisteme informatice pot face parte din categoria celor bancare:

a.      sisteme informatice fara conectivitate, cu conectivitate metropolitana, cu conectivitate locala;

b.     sisteme informatice fara conectivitate, cu conectivitate globala, cu conectivitate locala;

c.      sisteme expert, sisteme informatice fara conectivitate, cu conectivitate globala.

Care din urmatoarele variante reprezinta operații bancare, din punct de vedere al locului de realizare al acestora:

a.      operații de creditare, operații front office;

b.     operații back office și front office;

c.      plați in valuta, acordarea de credite.

Diferența dintre sistemele de plata electronice și cele tradiționale este:

a.      sistemele de plata electronice sunt parțial sisteme de plata digitale;

b.     sistemele de plata electronice sunt in totalitate sisteme de plata digitale;

Care din urmatoarele variante reprezinta activitați desfasurate de o banca:

a.      operații valutare, emiterea și gestionarea instrumentelor de plata și de credit, contracterea de credite de pe piața interbancara și de la BNR;

b.     acordarea de credite, distribuirea de bani electronici, operații de plați și decontari in lei;

c.      atragerea de resurse banești de la populație și de la agenții economici sub forma depozitelor, distribuirea de conturi și bani electronici

Condițiile care trebuie indeplinute in cazul transferurile de informații și de bani de catre sistemul de transfer sunt:

a.      siguranța, cost ridicat de transfer și fiabilitate;

b.     securitate, cost ridicat de transfer și scalabilitate;

c.      securitate, rapiditate și cost scazut de transfer.