Principalele evoluții și tendințe ale sistemului bancar din Romania

Principalele evoluții și tendințe ale sistemului bancar din Romania

Datorita evolutiei istorice si particularitatilor tranzitiei catre o economie de piata, sistemul bancar romanesc prezinta unele aspecte si probleme comune cu situatia sistemelor bancare din alte tari. La modul cel mai general, sistemul bancar al unei tari este format din Banca Centrala si bancile din sistem, care in functie de natura activitatii sunt: banci comerciale - denumite si banci de depozit sau universale, banci de afaceri, banci si institutii specializate.

Sistemul bancar din Romania este structurat pe doua nivele, respectiv o banca centrala si institutiile financiare, carora, prin lege, li s-a acordat statutul de banci. Banca Nationala a Romaniei este banca centrala a tarii, institutia de emisiune a statului roman. BNR coordoneaza si stabileste reglementarile in domeniile: monetar, de credit, valutar si de plati, asigurand, totodata, supravegherea celorlalte institutii bancare.

Legislatia bancara adoptata initial in 1991, a stimulat, intr-o prima faza, aparitia unui sistem bancar novator, favorabil tranzitiei la economia de piata. In epoca contemporana locul si rolul bancilor in economie sunt strans legate de calitatea lor de intermediar principal in relatia economii-investitii, relatie hotaratoare in cresterea economica.

Avand in vedere rolul si importanta pe care le au bancile la buna functionare a unitatilor economice si a economiei in ansamblu, s-a impus ca in perioada de tranzitie la economia de piata, sa se creeze un sistem modern, capabil sa ofere o gama larga de produse si servicii bancare de un nivel calitativ superior care sa satisfaca exigentele tuturor categoriilor de agenti economici (clienti) din economia de piata. Exista un potential considerabil de crestere si dezvoltare a activitatii bancare, atat in domeniul clientilor persoane juridice, cat si, pe termen lung, in domeniul clientilor persoane fizice.

Principalul obiectiv al reformei sistemului bancar romanesc este de a crea un sistem bancar modern, corespunzator standardelor internationale, care sa contribuie direct la dezvoltarea si stabilitatea economiei. Acest obiectiv poate fi atins prin activitatea concentrata a Bancii Nationale a Romaniei si a bancilor comerciale.

Sectorul bancar a identificat un numar de obiective pe termen scurt, mediu si lung, de natura sa intareasca si sa dezvolte infrastructura financiara. Banca Nationala a Romaniei a stabilit prin regulamentele sale, atat nivelul minim de lichiditate, cat si modul de calcul al gradului de lichiditate al unei banci comerciale.

Intr-o economie de piata, sistemul bancar indeplineste functia de atragere si concentrare a economiilor societatii si de canalizare a acestora printr-un proces obiectiv si impartial de alocare a creditului, catre cele mai eficiente investitii. Bancile asigura si faciliteaza efectuarea platilor, ofera servicii de gestionare a riscului si reprezinta principalul canal de transmisie si implementare a politicii monetare.

Avand in vedere ca in economia de piata indicatorul sintetic care reflecta eficienta economica a activitatii bancare este profitul, bancile in aceasta perioada de tranzitie isi organizeaza activitatea astfel incat sa poata atrage un numar cat mai mare de clienti, care sa le asigure realizarea obiectivului propus. Pentru alegerea clientilor, bancile trebuie sa tina seama de caracterul concurential al pietei, care este piata cumparatorului.

Reforma sistemului bancar a inceput in 1990/1991, prin elaborarea si adoptarea unei noi legislatii bancare privind organizarea si functionarea bancii centrale si a bancilor comerciale. Noua legislatie bancara se refera, in principal, la Legea privind activitatea bancara (nr. 33/1991) si Legea privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei (nr. 34/1991). De asemenea, o importanta deosebita o detine Legea societatilor comerciale (nr. 31/1990) datorita faptului ca bancile sunt, la randul lor, organizate ca societati comerciale, in plus fiind necesara autorizarea acordata de BNR pe baza criteriilor stabilite prin reglementari si norme speciale. In acelasi timp, au inceput sa apara noi banci, finantate fie de stat, fie prin aport de capital privat. Aceste banci ofera servicii atat statului, cat si agentilor economici privati; bancile private prefera sa incurajeze si sa sustina procesul de privatizare [Sirbu, 2007].

Aceste reglementari au fost concepute pentru a acorda flexibilitate economiei de piata si pentru a incuraja initiativa privata. In vederea sustinerii bancilor in realizarea obiectivelor mentionate si asigurarii realizarii standardelor internationale bancare, Romania a primit sprijinul tarilor cu sisteme bancare dezvoltate.

In Romania, bancile comerciale functioneaza conform legii privind societatile comerciale, legii privind activitatea bancara si pe baza licentei (autorizatiei) acordate de BNR.

Romania si-a imbunatatit practica bancara cu noi tehnici si instrumente. Obiectivul principal al tuturor acestor imbunatatiri este de a constitui o retea de banci comerciale, eficiente si viabile, care sa ofere o gama larga de servicii bancare necesare sustinerii cresterii economice intr-o economie de piata.

Bancile comerciale joaca un rol activ in luarea deciziilor privind activitatea lor, comparativ cu rolul pasiv jucat in perioada sistemului "monobancar", specific economiei centralizate. Insa, si in noul context, autonomia este limitata, potrivit anumitor cerinte pe care bancile trebuie sa le respecte.

Un alt set de limitari are in vedere asigurarea eficientei activitatii de supraveghere realizata de Banca Nationala a Romaniei. Bancile comerciale trebuie sa aiba conturi deschide la BNR si conturi cu un nivel minim stabilit (rezerve minime obligatorii). Totodata, bancile comerciale trebuie sa intocmeasca anumite situatii, sa aiba evidentele la zi si sa puna la dispozitia inspectorilor bancii centrale aceste evidente. O alta cerinta este asigurarea confidentialitatii bancare.

In alte privinte, bancile au autonomie considerabila. Astfel, pot sa ofere si sa efectueze o gama larga de operatiuni, cum ar fi:

t     depozite la vedere si la termen si operatiuni in cont;

t     retrageri si transferuri de numerar;

t     transmiterea banilor prin cec sau prin alte instrumente de plata;

t     tranzactii care implica instrumente financiare diferite, cum ar fi certificate de depozit, cambii etc.

Una din principalele activitati ale bancilor comerciale este aceea de acordare a creditelor. Bancile pot oferi o gama variata de credite, in conditii diferite, cu scadente diferite. Bancile comerciale trebuie sa tina seama de bonitatea persoanelor imprumutate, in decizia de acordare sau neacordare de credite solicitantilor.

Bancile pot sa cumpere, sa vanda, sa administreze active monetare sau sa le pastreze in custodie sigura, sa efectueze transferuri, plati sau operatiuni de compensare. De asemenea, ele pot sa detina titluri asupra activelor monetare, fie sub forma garantiilor pentru credit, fie in numele clientilor.

In plus, bancile pot furniza si alte servicii:

t     tranzactii cu alte valute, metale pretioase sau alte active disponibile pe piata;

t     acceptarea garantiilor pentru credite;

t     acceptarea si derularea mandatelor clientilor;

t     consultanta bancara;

t     alte operatiuni efectuate in contul propriu sau in contul clientilor.

Bancile comerciale au o autonomie considerabila in ceea ce priveste modul in care-si utilizeaza profiturile, cu conditia sa mentina un nivel minim de rezerve obligatorii. Bancile pot sa realizeze provizioane pentru riscuri si credite neperformante, sa constituie fonduri de rezerva, fonduri pentru dezvoltare, sau sa distribuie profitul sub forma dividendelor.

Sistemul bancar se afla intr-o continua interactiune cu mediul economic, din care preia "intrari" sub diferite forme (resurse umane, resurse financiare, informatii) pe care le prelucreaza in vederea obtinerii "iesirilor" (produse si servicii bancare, informatii financiar-bancare). In conformitate cu definiția data unui sistem (vezi modulul 1, lecția 2), orice organizația economica este alcatuita dintr-un ansamblu de componente materiale, umane, informationale si banesti ce au drept scop obținerea de profit, in baza desfasurarii unor activitati socio - economice in conditii de eficienta si stabilitate maxima. Altfel spus, sistemul bancar este un sistem deschis. Ceea ce este specific sistemelor deschise (deci si sistemului bancar) este faptul ca isi regleaza activitatea prin conexiune inversa -feedback, deci sunt capabile de autoreglare. Alte particularitați: sistemul bancar este un sistem organic adaptiv, reactionand la schimbarile interne si externe; sistemul bancar este un sistem tehnico - material datorita existentei componentelor, care depind tehnologic intre ele.