Principalele riscuri in activitatea bancara

Principalele riscuri in activitatea bancara

a. Riscul de credit

Riscul de credit este, intr-o formulare generala, riscul pierderilor determinate de incalcarea obligatiilor debitorilor prevazute in contractul de credit. Intarzierea platii dobanzilor sau ratelor reprezinta manifestari ale unui asemenea risc. In forma sa extrema sau finala, riscul creditului aduce bancii pierderi prin falimentul debitorului, situatie in care pierderile sunt irecuperabile. Falimentul unui client este, in sine, un rezultat al unei evolutii care s-a degradat in timp si ale carei etape initiale sau ulterioare, mai lente sau mai rapide, trebuie sa fie percepute si considerate optime de orice creditor normal. Astfel ca banca, in mod necesar, pentru prevenirea riscului creditului, trebuie sa ia masuri de prevenire din timp printr-o stricta selectie a debitorilor.

b. Riscul de lichiditate

In scopul mentinerii credibilitatii fata de clienti si comunitatea financiara bancile trebuie sa probeze in permanenta un grad corespunzator de lichiditate. Pentru a raspunde obiectivului de lichiditate, gestionarea intrarilor si a iesirilor de fonduri trebuie realizata asa incat sa existe in permanenta suficiente lichiditati la nivelul institutiei bancare. Riscul lipsei de lichiditati se manifesta in urma necorelarii scadentelor dintre posturile de activ si cele de pasiv. In practica se manifesta fenomenul prelungirii scadentelor la active si a reducerii celor la pasive. Daca creditele si dobanzile nu sunt rambursate conform planului banca se confrunta cu nevoi de lichiditate pe termen scurt care trebuie finantate. Efectele sunt similare si cand clientii retrag sume importante din depozitele constituite la banca.

Daca pe piata exista informatii privitoare la dificultatile de plata al unei institutii bancare creditorii acesteia vor solicita rambursarea imediata si completa. Criza de lichiditati la o banca poate fi generata si de factori psihologici. Zvonurile insotite de aprecieri fara o baza reala (self-fulfillig profecies) care se autointretin pe piata pot determina pierderea credibilitatii si chiar falimentul bancii.

c. Riscul de insolvabilitate

Riscul de insolvabilitate este riscul de a nu dispune de fonduri proprii suficiente pentru acoperirea eventualelor pierderi. O astfel de situatie apare atunci cand banca isi dezvolta prea mult activitatea sau isi asuma riscuri prea mari in raport cu marimea fondurilor proprii. Spunem ca in acest caz nu exista o adecvare a capitalului bancii.

Reglementarea prudentiala a solvabilitatii societarilor bancare are in vedere adecvarea fondurilor proprii la riscurile asumate. In aceasta acceptiune, fondurile proprii reprezinta ultimul garant al solvabilitatii in fata ansamblului riscurilor.

d. Riscul de curs de schimb

Globalizarea serviciilor financiare a determinat cresterea expunerii institutiilor financiare fata de riscul de curs de schimb (sau valutar). Riscul valutar este general de lipsa echivalentei intre activele angajate si pasivele atrase pentru o anumita deviza. Aceste discrepante pot aparea atat prin tranzactionarea devizelor, acordarea de credite in valuta, plasamentul in titluri de valoare exprimate in moneda externa (obligatiuni) cat si prin atragerea de resurse precum depozitele in valuta si emisiunea, in valute denominat, de titluri (certificate de depozit).

Pierderile pot fi inregistrate datorita indexarii unor valori dupa un anumit curs valutar sau datorita modificarii valorii activelor si pasivelor externe in urma modificarii cursului valutar. Riscul valutar cuprinde atat operatiunile desfasurate de banca pentru clientii sai cat si propriile operatiuni. El este cu atat mai important cu cat ponderea activelor si pasivelor externe in bilant este mai mare.

e. Riscul operational

Se poate spune ca exista doua definitii de baza: o definitie contextuala si una generala.

Definitia contextuala: anumite banci privesc riscul ca rezultand in departamente numite 'Operatiuni' si l-au definit ca fiind acele erori si omisiuni ale controalelor, sistemelor si proceselor ce pot cauza pierderi potentiale. Alte riscuri cum ar fi cel de reputatie, legal, de personal, pot fi fie gestionate de un comitet global de risc care considera expunerea bancii fata de toate riscurile, fie riscul operational cade in responsabilitatea unui departament managerial individual. De aceea, unele banci nu considera a fi nevoie de o functie separata de risc operational.

Definitia generala: alte banci au adoptat o definitie mult mai larga privind riscul operational. Unele 1-au definit incluzand toate riscurile, cu exceptia riscului de piata si a celui de credit. Rationamentul este de a considera toate influentele potentiale asupra contului de profit si pierdere care nu sunt luate in calcul de masurile de risc pentru riscul de piata si cel de credit. Aceasta definitie a creat insa probleme si astfel multe banci au considerat ca trebuie limitata la ceea ce putem in mod relativ masura usor. De exemplu, in cazul unei erori de sistem, pierderea poate fi cuantificata ca fiind marimea castigului pierdut si costul aditional cat timp sistemul nu a fost operational. Pentru o eroare de tranzactie, cum ar fi o decontare intarziata, pierderea poate fi masurata ca fiind suma dintre penalitati, costurile cu dobanda si cele cu forta de munca ale actiunii de remediere.

In concluzie, pentru a apropia cele doua abordari, riscul operational poate fi definit astfel:

Riscul operational reprezinta expunerea bancii la pierderile financiare potentiale determinate de evenimente interne sau externe, trenduri fi modificari ce nu au fost surprinse fi prevenite de guvernanta corporativa si de controlul intern, sisteme, politici, organizare, standarde etice sau de alte elemente de control si standarde ale firmei. Astfel de pierderi exclud pe cele deja surprinse de alte categorii de risc, cum ar fi riscul de piata, cel de credit sau riscul strategic/de afacere.

f. Riscul de rata a dobanzii

Riscul dobanzii reprezinta riscul diminuarii veniturilor bancare (si deci si a profiturilor), ca urmare a miscarilor ratei dobanzii.

Riscul dobanzii afecteaza pe toti participantii in relatiile de credit, dar angajarea bancii, deopotriva, si in calitate de debitor, si in calitate de creditor determina o angajare deosebit de riscanta a bancilor. Pe de alta parte, bancile se angajeaza nu numai in operatiuni curente sau pe termen scurt, ci si in operatiuni pe termen lung, in conditiile in care nivelul dobanzii stabilit parcurge numeroase momente in care sa aduca situatii dezavantajoase pentru banci. Mecanismul de influentare este relativ simplu si el actioneaza in conditiile in care evolutia dobanzii pe piata se modifica fata de cea prevazuta in contract:

daca dobanzile cresc, veniturile sporesc pentru creditor, iar obligatiile sunt si ele mai mari pentru debitori;

daca dobanzile scad, veniturile creditorului se diminueaza iar obligatiile debitorului se micsoreaza.