REGLEMENTARI PRIVIND IMPOZITUL PE PROFIT IN REGATUL UNIT

REGLEMENTARI PRIVIND IMPOZITUL PE PROFIT IN REGATUL UNIT

Spre deosebire de un specialist din Europa continentala, care, pentru a stapani contabilitatea, are nevoie de un sistem complex de cunostinte fiscale, in Regatul Unit, intelegerea contabilitatii nu impune cunoasterea fiscalitatii.

Inregistrarile contabile nu sunt determinante pentru calculul beneficiului fiscal. Spre deosebire de o tara ca Franta sau Romania, o cheltuiala poate sa fie deductibila fiscal fara ca ea sa fie contabilizata.

Regatul Unit este prima tara industrializata care a intreprins, inca din 1979, un amplu proces de reforme fiscale, fenomen care, dupa aceea, s-a raspandit si dezvoltat in intreaga lume.

Marea Britanie fost, probabil prima tara care a introdus impozitul pe venit. Acest fapt se intampla in 1977, ca masura provizorie pentru a finanta razboiul contra Frantei. Mecanismul impozitului pe venit a fost transformat, in 1803, intr-un regim ale carui trasaturi principale raman si astazi, chiar daca acest impozit a fost suprimat la sfarsitul razboaielor napoleonice si reintrodus in 1843.

Incepand cu 1983, a inceput sa micsoreze cota de impozit pe profit, largind totodata baza impozabila conform unei metode care va fi utilizata si in Statele Unite, in 1983, iar, ulterior, si in alte tari. Baza fiscala a fost largita, in special prin suprimarea unui sistem de deduceri fiscale pentru investitii, rod al unei politici extreme de generoase.

Beneficiul impozabil este determinat plecand de la rezultatul contabil, calculat conform principiilor contabile general asmise si corectat printr-un numar de ajustari impuse de legea fiscala. Ajustarile au un impact foarte important asupra rezultatului fiscal, pentru ca ele vizeaza, in special, amortizarile.

Beneficiul impozabil se calculeaza, in mod normal, plecand de la rezultatul ce revine actionarilor si practicand urmatoarele ajustari:

In cazul grupurilor de societati, trebuie remarcat ca impozitul se calculeaza pe o baza individuala, dar o "abatere la nivel de grup" permite societatilor-mama sa deduca pierderile unei filiale din beneficiile realizate de o alta societate a grupului, in acelasi an.

Pana in 1975, s-a permis coexistenta metodei impozitului exigibil si a celei a reportului de impozit (impozitul amanat).

Prima norma care discuta aceasta problema este SSAP nr. 11, ce a fost publicata in 1975, prezentand conceptul de impozit amanat intr-o conceptie globala. Aceasta a fost viu criticata, atat de catre profesia contabila cat si in mediile economice, astfel incat s-a impus inlocuirea ei, in octombrie 1978, prin norma SSAP nr. 15, care prezinta conceptia restrictiva pentru calculul impozitului amanat.

SSAP nr. 15 presupune luarea in calculul impozitului amanat numai a anumitor categorii de diferente temporare - cele care nu se anuleza in mod sistematic de la un an la altul.

Chiar daca, in 1985, a avut loc revizuirea acestei norme, nu s-a modificat si aplicarea normei respective.