Restructurarea sistemului bancar romanesc

RESTRUCTURAREA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

Restructurarea sistemului bancar, ca principala componenta a reformei din acest sector, este absolut necesara pentru dezvoltarea economiei.

Dezvoltarea bancara este cea care asigura in ultima instanta structura necesara functionarii economiei de piata datorita functiilor principale indeplinite de banci, printre care: functionarea creditului in economie, alocarea eficienta a disponibilitatilor banesti, asigurarea operatiunilor de depozit pentru agentii economici, transferul monetar intre diverse institutii si agenti economici.

Procesul de restructurare a sistemului bancar a debutat la sfarsitul anului 1990 cand Banca Comerciala Romana, nou infiintata, a preluat operatiunile cu clientela efectuate pana atunci de BNR. Concomitent, a inceput procesul formarii unor societati bancare cu capital privat si de integrare a sucursalelor bancilor straine in activitatea bancara interna, numarul bancilor aproape triplandu-se in intervalul 1991- 1998.

Mediul economic ostil, calitatea necorespunzatoare a managerilor si a actionarilor din banci si derularea greoaie a procedurilor juridice au condus la acumularea unor tensiuni, calitatea slaba a portofoliului de credite constituind principala problema pentru sectorul bancar. Creditele neperformante[3] acumulate la sfarsitul anului 1998 reprezentau peste 58% din totalul portofoliului de credite si 253% raportate la capitalurile proprii, cu mult peste posibilitatile de acoperire normale - prin recapitalizare sau intensificarea activitatilor de recuperare. In acest context, la inceputul anului 1999 Banca Nationala a Romaniei a demarat un program de restructurare a sistemului bancar destinat prevenirii riscului de sistem, care a vizat: i) rezolvarea situatiei bancilor-problema; ii)imbunatatirea cadrului de reglementare si supraveghere prudentiala a bancilor si iii) crearea sau imbunatatirea unor instrumente de sprijin indirect al sistemului bancar, respectiv Centrala Riscurilor Bancare, Centrala Incidentelor de Plati si Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar. De asemenea, a fost creata Agentia pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB), in scopul preluarii creantelor neperformante ale bancilor de stat, care, in prezent a fost preluata de catre AVAS.

Ca posibilitati de restructurare interna[4] a sistemului bancar se includ: recapitalizarea bancilor (permite cresterea capitalurilor prin vanzarea actiunilor pe piata), "imprumuturile in suferinta" (spre deosebire de recapitalizarea bancilor, privesc partea de activ a bilantului bancii), negocierea bilaterala a contractului de imprumut intre banca si clienti (reducerea nivelului dobanzii, rambursarea partiala a imprumutului, etc), acordul de swap (in schimbul debitului unui agent economic, acesta sa cedeze bancii actiuni).

Posibilitatile de restructurare externa fac referire la: modificarea structurii bancare (prin crearea unei unitati cu active care sa preia portofoliul cu imprumuturi nelichidate din bilantul bancii se ajunge la cresterea lichiditatii si la posibilitatea de acordare de noi imprumuturi), implicarea unei agentii guvernamentale de restructurare in ameliorarea situatiei financiare a bancilor comerciale cu probleme, privind unele imprumuturi (care sa analizeze fiecare banca si sa faca propuneri de restructurare: lichidare, restructurarea prin cumparare si absorbtie), un mecanism de swap pentru vanzarea unor imprumuturi catre banci, un mecanism de swap de obligatii guvernamentale pentru imprumuturi bancare "rele" (conduce la sterilizarea bilantului bancilor prin preluarea de catre stat a activelor "rele").

Referitor la adoptarea de catre Romania a modelelor de restructurare interne si externe trebuie acordata prioritate recapitalizarii bancilor pentru ca le-ar permite sa aiba un grad de bonitate superior si ar conduce la cresterea posibilitatii unor noi imprumuturi.

Restructurarea a condus la reluarea rolului de intermediere al sistemului si la cresterea sigurantei deponentilor in sistemul bancar. Costurile financiare ale restructurarii sectorului bancar suportate de stat au reprezentat, in perioada 1990 - 2003, 10 % din PIB.

Pasi importanti au fost realizati si in domeniul reglementarii si supravegherii prin: implementarea unui sistem uniform de rating bancar si a unuia de avertizare timpurie; reducerea la un an a ciclului de inspectii la sediul bancilor; instituirea unui climat de disciplina prin cresterea exigentei in sanctionarea bancilor; stabilirea unor criterii mai selective privind actionarii si conducatorii acestora; intensificarea cooperarii cu autoritatile de supraveghere din tara si strainatate.