ROLUL IMPOZITELOR IN ECONOMIE SI IMPACTUL LOR ASUPRA FISCALITATII

ROLUL IMPOZITELOR IN ECONOMIE SI IMPACTUL LOR ASUPRA FISCALITATII   

Impozitele reprezinta o categorie financiara a carei aparitie si evolutie se afla in legatura cu statul si relatiile banesti.

Impozitele, ca procedeu financiar principal de mobilizare a fondurilor banesti necesare statului, au aparut si sunt cunoscute din antichitate, evoluand in forme multiple, in toate perioadele istorice, pastrandu-si importanta pana in zilele noastre. Evolutia istorica a fost insotita, indeosebi in perioada contemporana, de caracterizari si teorii doctrinare care justifica necesitatea si rolul impozitelor precum si de principii privind asezarea si incasarea acestora.

Pe masura ce organizarea statala se dezvolta, aceasta este insotita de impozitul permanent perceput pe cale de autoritate. Treptat, el incepe sa fie reformat de conducatorii de state, iar el insusi, la randul sau, sta la baza reformelor la care statul a fost supus de-a lungul timpului. Statele moderne si-au bazat dezvoltarea economiilor si extinderea puterii lor, in mare parte, pe fiscalitate, fie ca aceasta era suportata numai de catre proprii cetateni sau de cetatenii altor state aflate intr-o forma sau alta de dependenta fata de respectivul stat.

Pana in prezent nimeni nu a putut inlocui acest mijloc de finantare si de sustinere a statului.

Cea mai importanta functie a impozitelor se manifesta in plan financiar, intrucat ele au constituit si constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. In statele dezvoltate, impozitele, taxele si contributiile asigura opt sau noua zecimi din totalul resurselor financiare ale statului; in tarile in curs de dezvoltare, aceasta pondere este mai mica, fiind cuprinsa intre cinci si noua zecimi. In perioada postbelica tendinta caracteristica pentru evolutia impozitelor si taxelor o reprezinta cresterea continua a acestora, in expresia relativa si absoluta.

De aceea, functia cea mai importanta a impozitelor este aceea de asigura mobilizarea veniturilor necesare statului pentru acoperirea cheltuielilor publice. In conceptia teoriei economice clasice asupra impozitelor aceasta reprezinta unica functie a lor ca mijloc de procurare a resurselor banesti pentru trezoreria publica. Ele nu trebuie sa fie nici mobilizator si nici inhibitor al economiei.

Teoria economica moderna aseaza la temelia explicarii necesitatii functiilor impozitelor si alte ratiuni, alaturi de cea financiara si anume, functii economice si sociale legate de utilizarea acestora ca instrumente de interventie a statului in economie, avand calitatea de parghie fiscala.

In zilele noastre, in conditiile complexe ale functionarii mecanismelor pietei concurentiale, in practica financiara contemporana se evidentiaza o anumita accentuare a rolului impozitelor pe plan economic, aspect ce rezulta din practica statelor moderne de a folosi impozitele ca mijloc de interventie in viata economica. Impozitul are atat rolul alimentarii cu fonduri la bugetul statului, cat si acela al unui factor de echilibru in economie.

Din ratiuni economice, statul poate diferentia tratamentul fiscal al contribuabililor pentru a stimula dezvoltarea activitatilor dorite de societate si pentru descurajarea celor indezirabile. Astfel, el este in prezent activizat ca parghie fiscala in cadrul economiei.

Sunt cunoscute aspectele practice ce reflecta utilizarea structurilor tehnice ale impozitelor pentru interventie in viata economica si sociala: actiuni in scop natalist (impozitul pe celibat), asigurarea unei anumite egalizari sociale a indivizilor (impozitul pe succesiuni cu caracter de confiscare, progresivitatea cotelor de impozitare in functie de nivelul veniturilor), folosirea impozitului pentru orientarea activitatilor economice ( variabilitatea cotelor, exonerarea partiala temporara si deduceri in functie de activitatea economica, utilizarea taxelor vamale si a accizelor ). Astfel, de la rolul primordial de a asigura venituri statului pentru acoperirea cheltuielilor publice, s-a ajuns la utilizarea impozitului pentru obtinerea de efecte pe plan economic si social.

Functia interventionista a impozitelor se manifesta in urmatoarele directii:

● aceea de a incita ( investitiile, asigurarile, exportul );

● aceea de a inhiba ( consumul de produse daunatoare sanatatii, poluarea mediului, formarea de averi excesive );

● aceea de a proteja anumite ramuri, sectoare sau produse autohtone, prin intermediul taxelor vamale.

Impozitelor le revine si un important rol social, ce se concretizeaza prin utilizarea lor ca instrument al redistribuirii unei parti importante a produsului intern brut. Ratiuni de ordin social stau la temelia tratamentului fiscal diferentiat in politica fiscala: nu toti contribuabilii care obtin venituri de marime egala suporta la fel impozitul. Utilizarea impozitului ca instrument al politicii sociale a statului are loc prin diferentierea marimii lui tinand seama si de criterii cum sunt: numarul de persoane aflate in intretinere, starea de sanatate, starea civila, varsta etc. Totodata, si procesul de alocare a veniturilor bugetare pe beneficiari reprezinta un mijloc de redistribuire a unei parti din P.I.B.

In practica fiscala actuala a statelor se accepta ideea de diferentiere a sarcinilor fiscale pe criterii sociale. In acest sens se accepta si impozitul negativ, aspect concretizat in faptul ca, anumite categorii ale populatiei beneficiaza de utilitati acoperite din veniturile publice de o valoare mai mare decat contributia lor la constituirea veniturilor bugetare, pe seama impozitelor mai mari pe care le platesc alti contribuabili. Aceasta strategie fiscala nu trebuie sa duca la deformarea aplicarii principiilor economice specifice economiei de piata si sa conduca la un egalitarism fiscal.

In plan politic, impozitele sunt folosite de stat pentru a stimula relatiile economice cu alte state sau de a le restrange.

Pornind de la aceste aspecte, in teoria fiscala contemporana au fost exprimate numeroase definitii ale impozitului pe care le-am analizat intr-un capitol anterior.