Rolul si functiile sistemului fiscal

ROLUL SI FUNCTIILE SISTEMULUI FISCAL

A.    Rolul sistemului fiscal

Rolul sistemului fiscal se afla in stransa legatura cu exercitarea functiilor sale, deriva din acestea si se manifesta pe plan financiar, economic si social.

Din punct de vedere financiar, sistemul fiscal apare ca principala cale de atragere a resurselor financiare ale statului, rol care in prezent dobandeste o importanta din ce in ce mai mare deoarece, in conditiile actuale ale tendintei mondiale de expansiune economica, resursele financiare la dispozitia autoritatilor centrale si locale cunosc o crestere permanenta.

Pe langa principalul mijloc de procurare a fondurilor banesti necesare realizarii obiectivelor economice si sociale ale statului, ansamblul fiscal apare si ca instrument de redistribuire a veniturilor si averilor cetatenilor si agentilor economici.

Prin intermediul tratamentului fiscal diferentiat de la un contribuabil la altul, se urmareste materializarea principiilor de echitate fiscala si justitie fiscala sociala, precum si diminuarea decalajelor si a inegalitatilor existente intre venituri.

Din punct de vedere economic, sistemul fiscal este evidentiat ca un important instrument de politica economica, folosit de autoritatile publice in pentru influentarea proceselor economice, pentru corectarea ciclurilor economice si, de asemenea, pentru inlaturarea dezechilibrelor economice.

Astfel, autoritatile publice apeleaza la diferitele procedee fiscale: practicarea de facilitati fiscale sau retragerea lor, extinderea sau restrangerea bazei de impozitare, folosirea unor cote de impozitare progresive sau proportionale. Aceste procedee fiscale permit realizarea unei dezvoltari economice si sociale echilibrate daca sunt aplicate in corelatie cu politicile monetare, valutare si de credit.

Din punct de vedere social, prin intermediul sistemului fiscal se asigura la nivelul autoritatilor publice fondurile necesare finantarii obiectivelor de protectie sociala a unor categorii defavorizate, dar se urmareste si orientarea comportamentului cetatenilor.

B.  Functiile sistemului fiscal

Ca o categorie financiara si ca o componenta a sistemului resurselor finantelor publice, impozitele indeplinesc in aria lor de manifestare, functiile atribuite finantelor in general, dar cu unele particularitati imprimate de continutul lor economic, de procesele de redistribuire a produsului intern brut.

Potrivit conceptiei economistului Petre Brezeanu[1], functiile sistemului fiscal sunt considerate a fi urmatoarele:

functia de finantare a cheltuielilor publice;

functia de redistribuire a veniturilor si averilor, conform obiectivului de echitate;

functie de stabilizare a economiei.

Daca din punctul de vedere al unor economisti, se pot evidentia in mod concret functiile sistemului fiscal, altii nu vorbesc in mod explicit de functii, ci despre rolul impozitelor, si anume:

rolul financiar, de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice;

rolul interventionist, de incurajare sau franare a activitatilor economice;

rolul social, de redistribuire a unei parti importante din PIB intre gruparile sociale si indivizi.

Pe baza unei raportari la functiile atribuite finantelor publice pe ansamblu, impozitele indeplinesc urmatoarele functii:

functia de repartitie, denumita si functie financiara;

functia de redistribuire a veniturilor si averilor asupra activitatii economico-sociale;

functia de reglare a economiei, adica de corectare a dezechilibrelor;

functia de control, putand avea semnificatia de capacitate a impozitelor de a mijloci efectuarea controlului prin diferite faze ale procesului reproductiei economice.

Functia de finantare a cheltuielilor publice

Avand in vedere functia de finantare a cheltuielilor publice, nivelul prelevarilor obligatorii este in mare parte legat de suma cheltuielilor publice deoarece ele sunt sursa esentiala in finantare. Cu toate acestea, ele nu reprezinta unica sursa. Astfel, existenta deficitelor publice necesita recurgerea la alte mijloace de finantare, precum indatorarea sau creatia monetara.

Suma cheltuielilor publice raportata la PIB reflecta partajarea sarcinilor intre sectorul public si sectorul privat.

Prin intermediul impozitelor, o parte din veniturile realizate de actorii pietei factorilor de productie, sunt prelevate de catre stat, astfel:

din salariile cuvenite pentru munca prestata;

din dobanda datorata pentru capitalul imprumutat;

din chiriile aferente bunurilor mobile si imobile;

din profitul, respectiv dividendele ce le revin actionarilor sau asociatilor;

din veniturile obtinute de persoanele fizice in urma activitatilor independente.

In urma suportarii impozitelor directe de catre persoanele fizice si chiar de firme, veniturile disponibile ramase sunt supuse procesului de redistribuire prin intermediul impozitelor indirecte, pe piata bunurilor si serviciilor.

Functia de redistribuire

Functia de redistribuire specifica sistemului fiscal scoate in evidenta caracterul de mijlocire al impozitelor in ceea ce priveste realizarea proceselor de redistribuire a veniturilor si averilor intre membrii societatii, tinandu-se cont de ceea ce societatea considera a fi just, echitabil.

Definirea acestei functii depinde deci de opinia cu privire la caracterul just sau injust al repartitiei ce decurge din mecanismul pietei si acela al drepturilor de proprietate. Aceasta apreciere se bazeaza pe o judecata de valoare pe care economistii au refuzat, mult timp, s-o integreze in campul lor de analiza.

In acest context, echitabilitatea este perceputa diferit de la o societate la alta, de la o perioada la alta, iar progresivitatea impozitului poate fi considerata sinonimul justitiei, dar si total arbitrara, datorita criteriilor de echitate care sunt normative.

3. Functia de corectare a dezechilibrelor

Despre functia de corectare a dezechilibrelor atribuita sistemului fiscal se poate vorbi in societatea moderna

Functia de corectare a dezechilibrelor se justifica prin ipoteza conform careia functionarea spontana a pietei nu permite realizarea optimului colectiv. In aceasta situatie, fiscalitatea poate fi utilizata pentru corectarea esecurilor pietei prin internalizarea efectelor externe, aceasta fiind o analiza microeconomica. Fiscalitatea poate, de asemenea, sa contribuie la realizarea echilibrelor globale in cadrul unei politici bugetare keynesiene si in acest caz analiza este una macroeconomica.