Relatia dintre finantele publice si serviciile publice

Relatia dintre finantele publice si serviciile publice

Noțiunea de finanțe publice. Nevoile și interesele publice se realizeaza de catre stat, in principal (și uneori exclusiv) prin bani. Intr-adevar, cheltuielile pe care le are de efectuat statul nu se pot efectua decat in bani. Fara bani nu exista nici finanțe publice.

Aceasta caracteristica explica și preocuparea pentru etimologia cuvantului finanțe. Dupa cate se pare, noțiunea de finanțe provine de la cuvintele latinești fiare sau finis, care se traduc prin a termina, a incheia un diferend, o acțiune judiciara in legatura cu plata unei sume de bani. De la aceste cuvinte s-a format financia sau financia pecuniaria, adica plata in bani. Se crede ca din aceste cuvinte latinești s-a nascut noțiunea finance folosita in Franța in secolele XV-XVI, care avea mai multe ințelesuri și anume: sume de bani, resurse banești, venit al statului, iar les finances echivala cu gospodaria publica, patrimoniul statului.Finanțele publice reprezinta forma baneasca a relațiilor economice, in procesul repartiției produsului social și venitului național in cadrul indeplinirii funcțiilor statului. Conținutul social, economic și in special juridic al relațiilor financiare, funcțiile și importanța lor sunt cateva din problemele fundamentale ale științei dreptului financiar.Relatiile financiare au aparut odata cu dezvoltarea schimbului de marfuri mijlocit de bani, sub forma monedelor metalice, aceasta realizandu-se in tari sau zone geografice in care se organizasera formatiuni statale cu un anumit grad de dezvoltare politica si economica.

Conceptul de finante publice si functiile acestora.Finantele reprezinta relatii de natura economica, exprimate valoric, sub forma baneasca, ce se stabilesc intre indivizii unei societati, relatii care apar in procesul de repartizare a valorii nou create in cursul perioadei luata in considerare.Cuvantul "finante" exprima mai multe notiuni, cu sensuri mai inguste sau mai largi, dupa caz; finante private, finantele intreprinderii, finante publice etc. In prezent, el a capatat un sens foarte larg, care include bugetul statului, creditul din economie, operatiunile bancare si bursiere, relatiile cambiale s.a., adica resursele, relatiile si operatiunile banesti.Relatiile financiare (sau finantele) reprezinta relatiile economice, exprimate valoric, care apar in procesul repartitiei Produsului Intern Brut, in vederea satisfacerii nevoilor colective ale societatii.Scopul finantelor publice este satisfacerea nevoilor generale ale societatii, in timp ce finantele private sunt dirijate catre desfasurarea activitatii in intreprinderile si institutiile cu capital privat in conditii de rentabilitate.Gestiunea finantelor publice este supusa dreptului public (administrativ si constitutional), iar gestiunea financiara a intreprinderilor private trebuie sa respecte regulile dreptului comercial.

Serviciile publice Intr-o acceptiune larga a sferei sale de activitate, Statul produce bunuri si servicii foarte diverse, de la educatie la electricitate si de la aparare nationala la anumite servicii bancare. In pofida marilor diversitati, aceste produse pot fi grupate ain doua categorii distincte:

pe de o parte, prin intermediul administratiilor publice, Statul produce servicii colective cu titlu gratuit sau semi-gratuit, cum sunt cele referitoare la educatie, aparare, sanatate;

pe de alta parte, prin intrprinderile publice, Statul produce bunuri si servicii necesare populatiei, la preturi mai mult sau mai putin la nivelul "pietei" - spre exemplu: energie electrica, servicii de transport etc.Utilizarea echipamentelor colective municipale, apelarea la serviciile invatamantului public, protectia oferita de politie sau de armata nationala, accesul la ingrijirea sanatatii s.a. decurg din ceea ce este denumit, cu termen generic, economie publica necomerciala, adica productia si consumul de servicii colective.

Sub denumirea de servicii colective sunt desemnate serviciile prestate cu titlu gratuit sau semi-gratuit si finantate de o autoritate publica - centrala sau locala. Exista o mare diversitate, atat in ceea ce priveste natura acestor servicii, cat si a organizatiilor care le produc:

serviciile oferite pot fi din domeniul invatamantului, sanatatii publice, justitiei, telecomunicatiilor, etc.;

producatorii ofertanti pot fi Statul central, colectivitatile locale, organismele de securitate sociala .

In ceea ce priveste natura serviciilor colective, bunurilor si serviciilor productive - sau comerciale - li se opun serviciile colective - sau necomerciale. Daca primele fac obiectul unui consum individualizat, cele din urma se numesc adesea "invizibile", in sensul ca in cele mai multe cazuri, nu se poate preciza a priori care sunt beneficiarii acestor prestatii. De asemenea, bunurile comerciale sunt vandute pe piata la un pret remuneratoriu pentru producatori, in timp ce serviciile colective sunt furnizate cu titlu gratuit sau partial gratuit

Relatia dintre finantele publice si serviciile publice.Administratia publica in acceptiunea de activitate este formata din ansamblul activitatilor juridice si operatiunilor materiale aflate in responsabilitatea autoritatilor publice care au drept scop satisfacerea interesului general al colectivitatii, prin organizarea executarii si executarea in concret a legii. Ca forme ale activitatii administrative, prin care sunt satisfacute interesele generale ale unei colectivitati, prestatiile, sunt strans legate de notiunea de serviciu public.

Serviciul public este acea organizatie de stat sau a colectivitatii locale, infiintatata de autoritatile competente, cu scopul de a asigura satisfacerea unor cerinte ale membrilor societatii, in regim de drept administrativ sau civil, in procesul de executare a legii.

Serviciile publice se delimiteaza de celelate categorii de servicii prin faptul ca desfasoara activitati de interes general din care cea mai mare parte produc bunuri publice furnizate de adminisratii si colectivitati locale, iar scopul lor este indreptat spre

recuperarea costului de productie si nu spre obtinerea profitului.Daca se face deosebire intre finantele publice si finantele private, trebuie sa se faca aceeasi deosebire si intre resursele financiare ale societatii si resursele financiare publice.Veniturile cu caracter fiscal, formeaza o buna parte a resurselor financiare publice, iar componentele acesteia sunt: resursele administratiei de stat, centrale si locale, resursele asigurarilor sociale de stat si resursele institutiilor publice cu caracter autonom.

Alte tipuri de resurse financiare publice sunt: de trezorerie - utilizate pentru acoperirea temporara a deficitului curent al bugetului de stat; din imprumuturi publice; emisiunea baneasca fara acoperire - mijloc de finantare a deficitului bugetar cu efecte greu de estimat.

Principalele categorii de resurse publice sunt

I. Resursele bugetului de stat -venituri curente (venituri fiscale, impozite directe, impozite indirecte, venituri nefiscale) si venituri din capital;

II. Resursele bugetului asigurarilor sociale - venituri fiscale, contributia pentru asigurarile sociale, alte contributii, venituri nefiscale;

III. Resursele bugetelor locale - venituri proprii(fiscale si nefiscale), cote si sume defalcate din venituri ale bugetului de stat, cote aditionale la unele venituri ale bugetului de stat si ale bugetelor locale, transferuri cu destinatie speciala de la bugetul de stat;

IV. Resusele fondurilor speciale - fondurile speciale au in vedere contributii si impozite indirecte astfel ;contributia la fondul pentru plata ajutorului de somaj; incasari din comisionul vamal; taxa pentru drumuri; contributia pentru pensia alimentara; venituri nefiscale definite in raport cu destinatia fiecarui fond.

Cheltuielile publice exprima relatii economico - sociale in forma baneasca care se manifesta intre stat, pe de o parte, si persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia. Continutul econ al cheltuielilor publice se afla in stransa legatura cu destinatia lor, unele cheltuieli publice exprimand un consum definitiv de produs intern brut, iar altele o avansare de produs intern brut

Nivelul cheltuielilor publice poate fi privit din perspectiva statica sau dinamica si poate fi analizat urmarind indicatorii : volumul cheltuielilor publice; ponderea cheltuielilor publice in PIB, volumul cheltuielilor publice ce revine in medie pe un locuitor.

Structura cheltuielilor publice este sudiata conform clasificarilor folosite de fiecare stat in parte. Cele mai importante grupari sunt: clasificatia economica si cea functionala. In acest scop, este necesara stabilirea ponderii a fiecarei categorii de cheltuieli publice

Dinamica cheltuielilor publice exprima modificarile care intervin in cuantumul si structura acestora in decursul unui interval de timp.

In Romania cheltuilile publice pentru actiuni social - culturale se refera la : invatamant, sanatate, cultura, religia si tineretul, asistenta sociala( alocatii, pensii, ajutoare sau alte indemnizatii), ajutorul de somaj, alte cheltuieli publice socio - culturale, pensia alimentara.

Cheltuielile destinate actiunilor social culturale sunt acoperite din surse publice sau private, interne sau externe, aceste surse fiind : fondurile bugetare( ale statului,

regiunilor, provinciilor); cotizatii ale unor persoane fizice sau juridice; fonduri proprii ale unor organizatii publice sau private; veniturile institutiilor social - culturale din activitati specifice; veniturile populatiei; fondurile organizatiilor fara scop lucrativ ( O.N.G.-urile,institutiile de caritate,etc);finantari externe

1.Cheltuielile publice pentru invatamant:Pentru a contribui intr-o masura cat mai mare la progresul societatii, trebuie sa urmareasca o dezvoltare a educatiei, in colaborare cu cerintele contextului economico - social.Dezvoltarea si modernizarea invatamantului au condus la cresterea resurselor alocate acestuia, ia toate tarile atat dezvoltate cat si in curs de dezvoltare

2.Cheltuielile publice pentru sanatate: Pentru intreaga colectivitate sanatatea reprezinta unul din cei mai importanti factori care asigura desfasurarea vietii si activitatii. Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea ca fiind o stare de bunastare fizica, mentala si sociala si nu doar o absenta a bolii si a infirmitatii. Deci ocrotirea sanatatii nu este numai o problema de asistenta medicala, ci si o problema cu un profund caracter social, facand parte integranta din ansamblul conditiilor social-economice de dezvoltare.

3. Cheltuieli publice pentru cultura, culte, activitate sprtiva si tineret: contribuie la educarea spirituala estetica, morala a populatiei prin activitati artistice, culte, sportive, sau divertisment, precum si la cresterea calitatii factorului uman

4. Cheltuieli publice pentru securitatea sociala: In cadrul acestei grupe de cheltuieli cultural - sociale se cuprind cheltuieli pentru acordarea de ajutoare, alocatii, pensii, indemnizatii unor persoane salariate sau nesalariate(batrani,invalizi, handicapati, somerifemei, copii, tineri). Asigurarile sociale reprezinta cea mai importanta componenta a cheltuielilor pentru securitatea sociala.

5. Cheltuieli publice pentru ajutorul de somaj:Este o forma de sustinere materiala pentru acele persoane care peste o varsta stabilita legal, nu exercita o munca retribuita, sau nu sunt lucratori independenti, persoane care nu dispun temporar de un loc de munca prin care sa-si asigure existenta.

6. Cheltuieli publice pentru asistenta sociala: Cuprind actiunile intreprinse de societate pentru ocrotirea si sustinerea materiala a familiilor si persoanelor in varsta si fara venituri, a saracilor, a persoanelor handicapate, invalizilor, etc.

Toate aceste 6 cheltuieli, reprezinta investitii in resurse umane deoarece ele au ca efect dezvoltarea capacitatilor indivizilor, mentinerea starii fizice si mentale la nivele ridicate ceea ce duce la dezvoltare economica si sociala

Rolul finanțelor publice consta in asigurarea resurselor necesare funcționarii instituțiilor publice.

In perioada de dupa primul razboi mondial, locul statului neintervenționist a fost luat de statul intervenționist. Finanțele publice devin un mijloc de intervenție in activitatea social-economica, de exercitare a unei influențe pozitive pentru organizarea intregii activitați.

Maurice Duverger, referindu-se la statul modern din secolul nostru, scrie ca acesta nu se marginește la sarcinile militare și tradiționale. El intervine in viața sociala pentru a stimula producția in perioada de criza, pentru a impiedica creșterea prețurilor și a

menține puterea de cumparare a monedei in perioada inflației, pentru a asigura o cat mai buna utilizare a bogațiilor țarii și repartizare a venitului național

Pierre Lalumiere subliniaza creșterea rolului intervenționist al statului in economie dupa criza mondiala din anii 1929-1933. Pentru indeplinirea acestui rol au fost folosite pe o scara tot mai larga cheltuielile publice, impozitele și alte instrumente financiare. Finanțele publice sunt definite ca știința care studiaza activitatea statului, in calitatea sa de utilizator al unor tehnici speciale, așa-numite financiare: cheltuieli, taxe, impozite, imprumuturi, bugete, procedee monetare etc.