Repere privind analiza si managementul riscurilor bancare

Repere privind analiza si managementul riscurilor bancare

Institutiile de credit reprezinta la nivel mondial, un sector de activitate important si influent.

Desi desfasoara o gama variata de activitati, acestea prezinta o serie de particularitati care le diferentiaza net de alte entitati, dintre care mentionam:

au in custodie un volum mare de elemente monetare, a caror securitate trebuie asigurata in timpul transferurilor si al depozitarii;

gestioneaza si controleaza instrumente negociabile si alte active care sunt usor transferabile in format electronic.;

poseda active a caror valoare se poate modifica rapid, se determina cu dificultate, iar orice diminuare a acesteia influenteaza semnificativ capitalul si solvabilitatea lor;

obtin o parte semnificativa a fondurilor din depozite pe termen scurt, solvabilitatea unei institutii de credit fiind direct proportionala cu increderea deponentilor;

au responsabilitati de incredere in ceea ce priveste activele pe care le detin, dar care apartin altor persoane;

se angajeaza intr-un volum si o varietate mare de tranzactii a caror valoare poate fi semnificativa.;

opereaza prin retele de sucursale si departamente care sunt dispersate pe criterii geografice;

tranzactiile pot fi adesea initiate si finalizate direct de catre client, fara interventia angajatilor entitatii, cum sunt tranzactiile prin internet sau prin bancomate;

sunt o parte integranta sau sunt corelate cu sistemele nationale si internationale de decontare si, in consecinta, pot stabili un risc sistemic in tarile in care opereaza;

Tocmai de aceea, riscurile in sectorul bancar sunt mult mai mari decat in alte sectoare. Riscurile bancare sunt direct proportionale cu gradul de concentrare al expunerii institutiei de credit pe un singur client, industrie, arie geografica sau tara. Mai mult, riscul nu este singular ci, este un complex de riscuri, de foarte multe ori interdependente in sensul ca pot avea cauze comune, sau ca, producerea unui risc poate provoca in lant aparitia altor riscuri.

In plus, activitatea institutiilor de credit este insotita de riscul fraudelor sau actelor ilegale atat din interiorul entitatii cat si din exterior ca de exemplu: creditarea si tranzactionarea frauduloasa, spalarea banilor si alocarea eronata a activelor bancare. De asemenea, fraudele computerizate reprezinta o amenintare la siguranta activitatii desfasurate de institutiilor de credit. Hackerii si alte persoane care pot obtine accesul neautorizat la sistemele computerizate ale institutiilor de credit si bazele lor de date pot aloca in mod eronat-intentionat fonduri in conturi personale si pot sustrage informatii private despre entitate si clientii sai.

Globalizarea care a polarizat intreaga lume, configurand o noua ordine a economiei mondiale genereaza si ea un risc suplimentar ca urmare a practicilor variate aplicate de state, privind regulile de pret si custodie, regulamente, sisteme juridice, practici de piata, reguli de prezentare a informatiilor si standarde de contabilitate. In acest context, peisajul bancar nu va ramane acelasi; prin fuziuni sau achizitii vor disparea institutiile de credit mici, in contextul nevoii de entitati puternice, capabile sa faca fata concurentei. Insuficienta cunoastere a clientilor de catre noii veniti pe piata creditului, increderea si panica bancara accentueaza vulnerabilitatea sistemului bancar.

Asadar, sistemul bancar este un univers in care riscul este la el acasa, amenintand performanta financiara a institutiilor de credit. Cuplul risc-performanta este indisociabil in sistemul bancar. Prezenta riscurilor in activitatea oricarei entitati din sectorul bancar, pune sub semnul incertitudinii solvabilitatea sa, deoarece acestea depasesc cu dificultate evenimentele aparute si neprevazute

Sistemul bancar reprezinta aparatul circulator al unei economii. Un sistem bancar puternic si stabil menit sa incurajeze constituirea economiilor si directionarea lor catre cele mai productive utilizari asigura si existenta unei dezvoltari durabile.

O economie nu poate fi stabila daca institutiile sale de credit sunt nesigure. Astfel, institutiile de credit trebuie sa dobandeasca repede aptitudini de gestionare a riscului financiar pentru a supravietui intr-un mediu orientat catre piata, pentru a rezista concurentei institutiilor de credit straine si pentru a sustine cresterea economica.

Tocmai de aceea, se impune ca institutiile de credit sa identifice corect, complet si la timp riscurile generate de activitatea pe care o desfasoara, sa le evalueze si sa-si canalizeze eforturile pentru acoperirea acestora astfel incat efectul producerii lor sa fie anulat sau diminuat substantial.

Managementul riscului presupune de regula, etape pentru fiecare tip de risc si pentru profilul general de risc. Acestea vizeaza identificarea functiei obiective, tinta managementului de risc si evaluarea performantei.

Actorii care colaboreaza pentru managementul riscurilor sunt

supraveghetorii bancari- au rolul de a facilita procesul de management al riscurilor, de a monitoriza cadrul legal in care este gestionat riscul.

Actionarii - pot desemna persoanele responsabile cu procesul de guvernanta corporatista, trebuie selectati atent pt a exista garantia ca nu intentioneaza sa foloseasca institutia de credit pentru a-si finanta propriile entitati sau a celor care apartin asociatilor lor.

Consiliul de Administratie - stabileste directia de strategie, politicile operationale si isi asuma raspunderea pentru garantarea bunei functionari a institutiei.

Comitetul  de Audit si auditorii interni. Comitetul de Audit are rolul fundamental in asistarea managementului la identificarea si tratarea domeniilor de risc. Auditorii interni evalueaza conformitatea entitatii cu sistemele de control intern, practicile contabile si sistemele informationale.

Auditorii externi- au rol evaluator in cadrul procesului de informare financiara bazata pe risc.

Publicul - solicita o prezentare transparenta a informatiilor financiare, dar si analize financiare documentate.

Perenitatea si increderea in sistemul bancar se fundamenteaza pe o supraveghere prudentiala, autoritatile de supraveghere bancara avand rolul determinant.

Comitetul de la Basel a emis recomandari de supraveghere privind practicile bancare pentru gestionarea riscurilor, sistemele de control intern, contabilizarea si prezentarea imprumuturilor, prezentari de informatii si pentru alte domenii bancare, dar si recomandari referitoare la evaluarea adecvarii capitalului si la alte aspecte privind supravegherea.

Unul din fundamentele supravegherii prudentiale este adecvarea capitalului.

Capitalul este factorul fundamental care trebuie luat in considerare atunci cand este evaluata siguranta si buna functionare a unei institutii de credit. O baza adecvata de capital este o retea de siguranta pentru o varietate de riscuri la care este expusa o institutie de credit pe parcursul derularii activitatii sale. Asadar, acesta are rol de protectie in cazul unor pierderi neasteptate. Autoritatea de supraveghere bancara trebuie sa stabileasca diferite nivele de capital pentru fiecare entitate, in functie de profilul de risc al entitatilor individuale si de capacitatea de a identifica, masura, monitoriza si contura riscurile cu care se confrunta.

Acordul de Capital Basel II propune un cadru privind adecvarea capitalului avand la baza trei piloni complementari: cerinte minime de capital, supravegherea procesului de adecvare a capitalului si disciplina de piata.

Primul pilon defineste cerintele minime de capital pentru trei categorii largi de risc: riscul de credit, riscul de piata si riscul operational.

Al doilea pilon, supravegherea procesului de adecvare a capitalului, se bazeaza pe urmatoarele principii: institutiile de credit trebuie sa aiba o solvabilitate suficienta in raport cu profilul de risc, iar autoritatile de supraveghere trebuie sa aiba capacitatea de a solicita bancilor sa detina un capital superior celui minim; institutiile de credit sa evalueze pe plan intern si continuu adecvarea capitalului lor pe baza profilului de risc prezent si viitor, iar autoritatile de supraveghere trebuie sa analizeze procedura interna de evaluare a adecvarii capitalului entitatii; autoritatile de supraveghere trebuie sa intervina din timp, luand in considerare natura relativ lipsita de lichiditate a majoritatii activelor bancare si optiunile limitate pe care le au majoritatea institutiilor de credit in atragerea imediata a capitalului.

Al treilea pilon, disciplina de piata, sporeste rolul participantilor pietei, incurajand institutiile de credit sa detina niveluri adecvate de capital. In acest sens, acestea trebuie sa prezinte informatii cantitative si calitative despre capitalul lor si profilul de risc.

Care sunt avantajele si dezavantajele noilor cerinte prudentiale ?

Dintre avantajele Acordului Basel II mentionam : accentueaza specificul activitatii fiecarei institutii de credit si profilul de risc pe care acesta il genereaza ; contribuie la dezvoltarea pietei agentiilor de rating ; asigura diversificarea metodelor privind evaluarea riscurilor si stabilirea cerintelor de capital de la un nivel simplificat la un nivel mai complex ; determina o reducere a cerintelor de capital pe fondul evolutiei de la o abordare simplificata la abordari avansate; presupune formarea resurselor umane in vederea utilizarii eficiente a procedurilor de evaluare a agentiilor de rating, accentuarea rolului autoritatii de supraveghere in desfasurarea procesului de adecvare a capitalului la profilul de risc, validarea modelelor interne ale entitatilor sistemului bancar; stimuleaza transparenta si disciplina pe piata.

Deoarece orice efect este insotit si de eforturi, dezavantajele decurg din alocarea resurselor umane si financiare suplimentare.