Riscul, abilitatea si presiunea fiscala in cadrul raportului contabilitate- fiscalitate

Riscul, abilitatea si presiunea fiscala in cadrul raportului contabilitate-  fiscalitate

Analiza raportului dintre contabilitate si fiscalitatea entitatilor impune luarea in considerare a riscului fiscal pe care si-l asuma entitatile, atunci cand aplica reglementarile fiscale.Acestea sunt in unele cazuri exagerate, alteori instabile, uneori excesive si chiar lipsite de realism si eficienta, ceea ce atrage dupa sine nesiguranta pentru cei corecti, care doresc sa le respecte, dar din cauza inconsecventei acestore nu reusesc in totalitate, alunecand uneori fara voia lor pe panta evaziunii fiscale.

Fiscul recunoaste o anumita abilitate a subiectului impozabil in raport cu reglementarile fiscale denumita abilitate fiscala. Aceasta presupune asumarea unui anumit risc in aplicarea reglementarilor fiscale intrucat entitatile sunt interesate in determinarea si apoi plata la buget a impozitelor si taxelor intr-un cuantum cat mai mic posibil, prin aceasta mentinandu-si trezoreria la un nivel acceptabil, care sa le permita efectuarea de plati catre terti pentru acele activitati care privesc: investitiile, asigurarea stocurilor, a fortei de munca, etc. Altfel spus pentru renumerarea factorilor de productie.

Apare in aceste conditii un conflict intre interesul fiscal de a atrage intr-un cuantum cat mai mare resurse bugetare si interesul entitatilor de limitare a acestora, prin exploatarea tuturor posibilitatilor oferite de lege, dar mai ales folosind experienta, iscusinta si priceperea specialistilor in domeniu. Se impune in aceste conditii asigurarea unui echilibru intre dorinta autoritatilor statale de a-si asigura resursele bugetare printr-o fiscalitate excesiva si actiunile entitatilor de limitare a fiscalitatii, la adapostul legii, dar si prin profesionalismul specialistilor proprii.

Solutia acestui echilibru consta in:

deconectarea contabilitatii de fiscalitate;

armonizarea interesului contabil cu cel fiscal, a normelor si principiilor contabile cu cele fiscale.

Riscul fiscal la care se expun entitatile este generat de Guvern ca urmare a excesului de legi fiscale ce genereaza un numar tot mai mare de impozite si taxe ce trebuie platite de contribuabili.

Ponderea tot mai insemnata a acestora in totalul activitatii entitatilor face ca uneori sa devina insuportabile, determinand pe de-o parte descurajarea activitatilor generatoare de valoare nou creata, iar pe de alta parte cautarea de solutii ( legale sau ilegale )care sa conduca la neplata in totalitate sau in parte a obligatiilor fiscale.Astfel putem vorbi de o presiune fiscala atat la nivel macroeconomic cat si microeconomic.

Presiunea fiscala la nivelul economiei nationale poate fi exprimata prin indicatorul rata a fiscalitatii:

∑ V f

r f ----- ----- -------

P.I.B.

in care :  r f - rata fiscalitatii;

V f - veniturile fiscale incasate de catre stat;

P.I.B.- produsul intern brut.

Aceasta relatie poate fi transpusa si la nivel microeconomic prin determinarea indicatorului presiune fiscala:

( I + T ) - ∑( S p + T c

p f = -------- ----- ------ -------

∑ V a sau V b

In care :  I - impozite platite

T - taxele platite

Sp - subventiile primite

Tc - taxele de consumatie

Va - valoarea adaugata

Vb - veniturile brute

Presiunea fiscala la nivel national cat si la nivelul agentilor economici trebuie sa se situeze in limitele rezonabile, care sa garanteze pentru stat un nivel sigur al veniturilor bugetare, iar pentru entitati sa incurajeze investitiile, consumul si cresterea economica. Un nivel ridicat al presiunii fiscale va conduce la rezistenta, la impozite si taxe din partea contribuabililor, concretizata in incercari de sustragere prin orice mijloc de la plata obligatiilor bugetare, care pot avea consecinte negative atit pentru stat cit si pentru contribuabili. Statul va fi in imposibilitatea de a-si incasa in termen veniturile estimate, in timp ce entitatile economice pot cadea in plasa evaziunii fiscale prin nerespectarea normelor fiscale,dar si a principiilor contabile.