Riscul de credit la Banca Intesa Sanpaolo Group

RISCUL IN PROCESUL CREDITARII LA INTESA SANPAOLO GROUP

In activitatea curenta a Bancii Intesa Sanpaolo Group, toate produsele si serviciile bancare contin elemente de risc. Avand in vedere ca principalul produs bancar este in prezent creditul, principalul risc care trebuie analizat este riscul de credit.

Riscul de credit este primul dintre riscurile bancare cu care se confrunta o institutie financiara. El exprima posibilitatea ca imprumutatii sau emitentii de titluri sa nu-si onoreze obligatiile la scadenta.

Pentru imprumutat, riscul de credit exprima intr-o forma mai larga, degradarea situatiei financiare a acestuia. O mare varietate de motive legate fie de situatia generala a economiei, fie de conditiile afacerii imprumutatului, dintre care multe sunt imprevizibile si afecteaza situatia financiara a acestuia, pot contribui la riscul de credit.

Riscul de credit este generat in principal de posibilitatea aparitiei, pe parcursul derularii contractului de credit, a unor dificultati legate de achitarea la termen a obligatiilor asumate de clientii bancii, care nu au putut fi sesizate la analiza, evaluarea si aprobarea creditelor.

Riscul de credit este asumat de toate bancile si poate genera probleme serioase daca expunerea la risc este substantiala. Ca urmare, orice banca trebuie sa isi organizeze ca activitate distincta analiza si evaluarea riscului de credit, folosind in acest sens diferite metode de analiza, cu scopul de a lua masurile care se impun in vederea minimizarii acestui risc.

CONCEPTUL DE RISC DE CREDIT

Potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane, prin notiunea de risc se intelege pericol, inconvenient posibil, probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinte nedorite pentru subiect. Existenta riscului induce o expunere la risc, care este data de valoarea actuala a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care este posibil sa le suporte in viitor un anumit subiect, in special banca.

Conform Dictionarului enciclopedic managerial, prin risc se intelege: 'Masura a neconcordantei dintre diferite rezultate posibile, mai mult sau mai putin favorabile sau nefavorabile, intr-o actiune viitoare'. Acelasi dictionar explica si termenul de risc de credit: 'pierdere rezultata din nerecuperarea totala sau partiala, de catre banca, a fondurilor investite si/sau a dobanzii aferente acestora'.

Prin risc bancar se intelege elementul de incertitudine care poate afecta activitatea societatii bancare sau derularea unei operatiuni economico- financiare a acesteia. Prin risc in activitatea de creditare se intelege posibilitatea producerii in viitor a unor evenimente in activitatea clientilor cu efecte negative in ceea ce priveste recuperarea creditelor, incasarea dobanzilor etc.

Riscul de credit este numit si risc de insolvabilitate a debitorului, risc de nerambursare sau risc al deteriorarii calitatii activelor bancare (atunci cand celelalte active au o pondere redusa in bilantul bancii) si exprima probabilitatea incasarii efective, la scadenta, a fluxului de numerar anticipat determinat de creditare (rata plus dobanzile). Riscul de creditare este asumat de toate bancile si poate genera probleme serioase atat bancii in cauza, cat si inregului sistem bancar daca expunerea la risc este substantiala. Din aceasta cauza, strategia fiecarei banci trebuie sa includa programe si proceduri de gestionare a riscurilor bancare in general si a celor de creditare in special, minimizarea expunerii la risc, alaturi de maximizarea rentabilitatii si respectarea reglementarilor bancare si a celor generale, fiind unul din obiectivele importante ale managementului bancar.

Gestionarea preventiva a riscului de credit presupune organizarea procesului de creditare, incepand cu definirea politicii de creditare si terminand cu monitorizarea si controlul creditelor acordate, avand la baza anticiparea riscurilor in scopul diminuarii sau eliminarii efectelor nedorite ale acestora. Gestiunea riscului de creditare priveste deopotriva gestiunea riscului global de creditare si a celui individual, fiecare componenta avand rolul sau specific in cadrul activitatii de creditare si de management general.

DOMENII ANALIZATE IN VEDEREA DETERMINARII RISCULUI IN ACTIVITATEA DE CREDITARE

Exista cinci domenii largi in care Intesa Sanpaolo Group ar trebui sa ofere dezvaluiri mai detaliate referitoare la:

politicile si practicile bancii in domeniul creditului;

managementul riscului creditului;

expunerile creditului;

calitatea creditului;

castigul

1) Politicile si practicile bancii in domeniul creditului trebuie sa tina cont de:

a) tratamentul tranzactiilor de securizare si alte activitati ce schimba sau realoca riscul creditului;

b) tipurile de expuneri ale creditului ce sunt evaluate individual;

c) mecanisme autocorectante ce sunt folosite pentru a reduce diferentele dintre pierderile estimate si cele observate real;

d) existenta si efectul concentrarilor de credit si schimbarile in nivelul concentrarilor, schimbari in mediul de operare al celor ce iau cu imprumut;

e) modul cum se compara nivelul alocarilor cu experienta istorica neta a pierderii.

2) Managementul riscului creditului la Intesa Sanpaolo Group se refera la:

a) metodele utilizate pentru a limita sau controla expunerile generale ale creditului incluzand:

- limitele riscului;

- limitele concentrarii de credit ( in functie de sectorul de activitate);

- monitorizarea acestor limite;

b) procesele si metodele utilizate pentru a aprecia expunerile creditului si ale intregului portofoliu, incluzand o descriere a sistemului intern de clasificare a evaluarii creditului; 

c) mecanismele utilizate pentru a reduce expunerile creditului;

d) activitatile de securizare.

Fiecare banca ar trebui sa stabileasca o strategie de masurare a riscului portofoliului de credite asa cum isi stabileste modelul de scoring al creditului.

Expunerile creditului

Banca Intesa Sanpaolo Group trebui sa cerceteze si sa evalueze in mod corect expunerile totale ale creditului, incluzand expuneri aparute din managementul imprumutului, al lichiditatii si al resurselor, precum si activitatile din afara bilantului. Trebuie cercetat in acest sens tipurile de credite acordate, informarea concentrarii (concentrarii semnificative ale riscului creditului), precum si tehnicile de atenuare a riscului creditului.

4) Calitatea creditului

Experienta arata ca, calitatea slaba a creditului cuplata cu practici slabe de management al riscului sa fie un factor dominant in esecurile bancilor si crizelor bancare. Informatiile despre profilurile unei banci ale riscului creditului, inclusiv calitatea expunerilor de credit si potrivirea proceselor de management al riscului creditului sunt cruciale in aprecierile starii, evolutiei si capacitatii de supravietuire a unei banci.

In ceea ce priveste creditele retail, care au luat o mare amploare in ultima vreme - fiecare banca comerciala oferind produse cat mai atractive, costul total al creditului la consumator il reprezinta toate costurile pe care consumatorul trebuie sa le plateasca pentru credit, inclusiv dobanda si celelalte cheltuieli.

In Legea nr. 289/24.06.2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, este prevazuta includerea in contractul de credit scris, cel putin a valorii dobanzii anuale efective - DAE care reprezinta costul total al creditului la consumator, exprimat in procent anual din valoarea creditului total acordat.

Asemenea informatii sunt, de asemenea, importante in aprecierile sigurantei si sanatatii generale a sistemului bancar.

Castiguri

Pentru a aprecia in mod corect evolutia financiara a unei banci si in special ceea ce priveste expunerile sale, ale riscului creditului, orice banca trebuie sa efectueze o analiza cuprinzatoare despre castiguri. Aceasta analiza ar trebui sa cuprinda:

- informatii despre venituri si cheltuieli grupate dupa natura lor in cadrul unei banci;

- structura veniturilor si a cheltuielilor in functie de tipul de credit acordat si calitatea creditului;

informatii despre impactul creditelor neperformante asupra evolutiei financiare a bancii.

3. ACTIVITATEA DE ACORDARE A CREDITELOR DE CATRE INTESA SANPAOLO GROUP CONFORM NORMELOR SALE SPECIFICE

Banca Intesa Sanpaolo Group s-a preocupat permanent de adaptarea structurii sale organizatorice la cerintele economiei de piata si a normelor de lucru la cerintele actuale, initiindu-se elaborarea unui set coerent de reglementari interne care sa-i asigure desfasurarea fluenta si eficienta a activitati, concomitent cu instituirea unei discipline riguroase in efectuarea operatiunilor bancare.

Unul dintre domeniile bancare unde s-a impus cu stringenta reconsiderarea reglementarilor l-a constituit activitatea de creditare, care implica atat angajarea fondurilor proprii ale bancii cat si a disponibilitatilor banesti ale titularilor de cont.

3.1. POLITICA GENERALA DE CREDITARE

Acordarea creditelor se realizeaza numai cu respectarea reglementarilor legale in vigoare, a documentelor normative interne si a competentelor interne de aprobare.

Creditele se acorda in moneda locala si in toate devizele cotate de catre Banca Nationala a Romaniei, in conditiile de cost stabilite de catre Comitetul de Directie al bancii. Deviza unui credit se stabileste in functie de cererea clientului , luand in considerare specificul activitatii acestuia si riscul de schimb.

Pretul creditului (dobanda sau comision de emitere/risc) se stabileste de catre banca, prin negociere cu clientul si reprezinta remunerarea bancii pentru riscul asumat. In functie de tipul creditului si de beneficiar, pretul poate fi:

- indexabil, compus dintr-o referinta locala sau internationala plus o marja exprimata in procente;

- fix pe o anumita perioada;

- revizuibil la discretia bancii;

- un procent din valoarea creditului.

In plus fata de acest pret de baza, Banca Intesa Sanpaolo Group mai percepe si alte comisioane pentru anumite tipuri de credite: de analiza de dosar, de gestiune, de neutilizare, etc.

La acordarea creditelor Banca analizeaza si respecta reglementarile legale privind expunerea bancii fata de client si fata de grupul din care face parte clientul.

Principiile care trebuie sa primeze in activitatea personalului implicat in acordarea creditelor sunt:

o  prudenta - intreaga analiza de credit va avea in vedere principiul prudentei bancare, in ceea ce priveste analiza contrapartidei, a documentatiei de credit si a garantiilor oferite;

o  responsabilitatea - fiecare persoana implicata in circuitul de aprobare al unui dosar de credit va analiza cu maxima responsabilitate necesitatea creditului respectiv, precum si riscurile asumate de banca prin acel credit. Responsabilitatea se manifesta si printr-o atitudine constructiva si flexibila fata de cererile clientilor, fara a pune in pericol pozitia de risc a bancii. Responsabilitatea este individuala si se asuma prin semnarea propunerii de credit;

o  bunul simt - va guverna toate deciziile de creditare. Orice dosar va fi constituit numai dupa ce contrapartida este indeajuns studiata pentru a nu pune in pericol pozitia de risc a bancii sau a-i prejudicia buna reputatie, precum si pentru a determina cea mai buna combinatie de facilitati de credit necesara pentru buna functionare a respectivei contrapartide;

o  rigurozitatea - toate propunerile de credit se fac in forma scrisa si cuprind toate elementele/piesele scrise necesare pentru luarea unei decizii. Punerea la dispozitie a creditelor se face numai dupa indeplinirea tuturor conditiilor mentionate in decizia de aprobare si dupa semnarea contractului de credit si inregistrarea garantiilor;

o  rentabilitatea - decizia de creditare se ia in functie de rentabilitatea globala a operatiunilor clientului. Creditul (in special cel catre persoane juridice) va constitui numai o baza pentru obtinerea si intretinerea de rulaje ale conturilor comerciale.

Prin politica de creditare adoptata, Intesa Sanpaolo Group urmareste consolidarea increderii clientilor in disponibilitatea bancii de a-i servi cu promptitudine si in conditii corespunzatoare, precum si a bancii in posibilitatile clientilor de a-si indeplini obligatiile fata de banca la termenele stabilite.

RISCURI - MIJLOACE DE APRECIERE A RISCULUI

In general, riscurile se regasesc in urmatoarele categorii:

v     Riscuri de piata: acestea afecteaza buna desfasurare a activitatii comerciale a contrapartidei creditate. Include riscul de schimb, riscul de variatie a dobanzilor, riscuri de concurenta, riscuri sectoriale si de tara, de concentrare a activitatilor, de marketing etc;

v     Riscuri de creditare: reprezinta pierderea pe care banca ar putea-o suferi in urma nerambursarii creditelor acordate. Acestea include riscurile individuale (de lichiditate, de insolvabilitate, lipsa de lichiditate a garantiilor aferente creditelor - in caz de executare silita);

v     Riscul legal: reprezinta imposibilitatea sustinerii in instanta a drepturilor bancii ca urmare a unor posibile interpretari ale legilor sau ale jurisprudentei;

v     Riscul operational: reprezinta potentialul de pierderi ca urmare a unor neajunsuri organizatorice, erori ale personalului de executie sau de conducere, care conduc la nerealizarea obiectivelor contrapartidei creditate;

v     Riscul de reputatie: reprezinta angajarea bancii in relatii cu contrapartide insuficient cunoscute si care i-ar putea afecta buna reputatie.

Toate operatiunile de credit precum si toate contrapartidele vor avea o cotatie de risc, stabilita pe baza elementelor financiare si nonfinanciare, in conformitate cu reglementarile in vigoare. Modul de stabilire al acestei cotatii de risc se regaseste in instructiunile specifice.

Cotatiile de risc sunt validate de catre responsabilul de risc, conform nivelului de competenta, cu exceptia creditelor aprobate in baza competentelor individuale si a celor catre persoane fizice analizate prin aplicatii informatice pe baza de scor.

Decizia de creditare se ia numai dupa analiza atenta a riscurilor implicate. Sursele de informare pentru evaluarea acestor riscuri sunt:

Date furnizate de client:

- informatii despre afacere ( acestea trebuie sa fie analizate intr-o maniera critica de catre banca intrucat provin de la o sursa subiectiva);

- informatii juridice (dosarul juridic al clientului);

- informatii financiare (documentele contabile);

- informatii privind garantiile propuse ( sarcini, titluri de proprietate).

Informatii exterioare:

- Centrala Riscurilor Bancare (CRB), obligatoriu de consultat, cu exceptiile /limitarile prevazute de instructiunile specifice pe produs;

- Centrala Incidentelor de Plati (CIP), obligatoriu de consultat, cu exceptiile /limitarile prevazute de instructiunile specifice pe produs;

- Servicii de informare comerciala;

- Orice alte surse: furnizori, clienti, mijloace mass media, Oficiul Registrului Comertului (RECOM).

3.3. MIJLOACE DE PROTECTIE IMPOTRIVA RISCULUI - GARANTII, CLAUZE SPECIALE

Identificarea riscurilor aferente unui credit implica si identificarea unor solutii de neutralizare sau atenuare a acestor riscuri. Pe langa perfecta cunoastere a clientului si analiza financiara, alte mijloace de protectie impotriva riscurilor sunt si garantiile.

Creditele acordate de Intesa Sanpaolo Group trebuie, in mod normal, garantate. In alegerea tipului de garantie cel mai potrivit pentru un anumit credit se va tine cont de: genul de clientela (calitate si performante financiare ) si calitatea garantiei (stabilirea valorii garantiei in timp si lichiditatea sa).

Garantarea creditelor trebuie sa constituie doar o masura suplimentara de securitate, banca estimand ca rambursarea creditului se va realiza din activitatea curenta a imprumutatului, o atentie deosebita trebuie acordata situatiilor in care cadrul reglementar prevede constituirea de catre banca de provizioane de risc de credit, datorita nivelului garantiilor si a parformantelor financiare ale imprumutatului. In aceste situatii este recomandata imbunatatirea garantiilor si/sau impunerea de clauze financiare in contractul de credit. Bunurile aduse in garantie trebuie sa fie usor de evaluat, iar valoarea acestora sa fie relativ stabila in timp. In stabilirea acestei valori se va tine cont si de costurile de lichidare.

In cazul clientilor care beneficiaza de mai multe facilitati de credit din partea bancii, se recomanda constituirea de garantii comune tuturor acestor facilitati, astfel incat riscurile bancii sa fie acoperite cu garantii.

Tipurile de garantii:

garantii reale: ipoteca, privilegiul imprumutatorului, garantii reale mobiliare.

In aceasta categorie intra ipotecile si gajurile pe orice activ corporal sau necorporal, individual sau generic, prezent sau viitor, apartinand imprumutatului sau unui garant tert.

In cazul acestor garantii se va avea in vedere urmatoarele:

- valoarea estimata a activelor corporale imobilizate care fac subiectul ipotecilor sau privilegiului imprumutatului;

- valabilitatea si publicitatea contractului de garantie, in care caz se vor urmari modelele si precizarile din instructiunile specifice de garantare a creditelor;

bunurile ipotecate sau gajate trebuie asigurate (atunci cand tipul activului o permite), iar polita de asigurare cesionata in favoarea bancii.

garantiile personale: fidejusiunea, garantii bancare, garantii guvernamentale, garantii financiare emise de fonduri de garantare, avaluri.

La acceptarea acestor tipuri de garantii se va verifica intotdeauna acceptabilitatea lor, din punct de vedere al riscului sau al textului, fie prin obtinerea unui text conform cu instructiunile specifice, fie prin obtinerea avizului din partea departamentelor de specialitate din centrala bancii.

Scrisorile de angajament (oferite de societatile din grup pentru afiliatele lor) pot lua forma unor scrisori de confort sau de garantie. Acestea pot fi luate in considerare in cazul marilor intregului grup, certificata de auditor, de preferinta international, acceptat de banca. De asemenea, in cazul marilor grupuri urmarite centralizat, scrisorile de angajament pot imbraca si forma unor protocoale globale de finantare semnate cu acesti clienti.

alte garantii: in aceasta categorie intra orice alte tipuri de garantii acceptabile de catre banca, cum ar fi:

- asigurarea riscului de neplata a ratelor si/sau dobanzilor la o societate de asigurare agreata de banca;

garantii emise de fonduri de garantare acceptate de banca;

garantiile autoritatilor locale;

- cesiunea drepturilor de incasare din acreditive irevocabile deschise la banca in favoarea beneficiarului de credit sau a intermediarului exportului, daca acesta din urma este client al bancii.

Clauzele speciale reprezinta conditii speciale impuse de banca imprumutatilor sai, in scopul ameliorarii performantelor financiare ale acestora sau a limitarii riscului bancii. Aceste clauze pot fi inserate in contractele de credit atunci cand, in urma analizei de credit, se considera ca ar fi oportun. Acestea pot fi:

interdictia de distribuire a dividendelor/rambursare a unor imprumuturi intragrup sau catre asociati ;

interdictia de gajare a activelor - in scopul conservarii pozitiei de risc a bancii in raport cu viitori imprumutati;

clauza de rulaj minim prin banca;

garantie incrucisata intre mai multe firme ale unui grup;

exigibilitate incrucisata pentru mai multe firme ale unui grup /mai multe facilitati ale aceluiasi client;

clauza de mentinere a managementului imprumutatului pe toata durata creditului;

clauza de mentinere a actionariatului pe toata durata creditului;

impunerea mentinerii sau atingerii unor anumiti indicatori de bilant;

etc.

Banca Intesa Sanpaolo Group urmareste permanent si raporteaza, in conformitate cu regulamentele interne si ale Bancii Nationale a Romaniei, expunerea de credit fata de grupuri de clienti/un singur debitor. Toate creditele acordate membrilor unui grup de clienti, indiferent de tip, durata sau obiect, vor fi consolidate respectandu-se notiunea de 'un singur debitor'. In acest sens, banca va identifica relatiile de proprietate si economice dintre membrii grupului si va evita finantarea fluxurilor comerciale intre membrii aceluiasi grup

3.4. ANALIZA SOLICITARII DE CREDITE

Cererile de credite primite de la clientii bancii, persoane juridice si fizice, dupa ce sunt inregistrate in Registrul de evidenta a cererilor si contractelor de credite se repartizeaza serviciilor (compartimentelor) de creditare - finantare pentru analiza indeplinirii conditiilor de creditare si evaluare a imprumutului ce poate fi acordat unui solicitant.

La primirea cererilor de credite, compartimentele de creditare urmaresc ca acestea sa fie insotite de toate documentele prevazute de normele metodologice, in functie de tipul de credit solicitat si de natura persoanei ce se afla in calitate de imprumutat

Analiza indeplinirii conditiilor de creditare si evaluarea creditului se efectueaza de un economist sau de un colectiv mai larg, format din economist, inginer (tehnician) si jurist, numiti de seful serviciului de creditare - finantare, in functie de obiectul creditului, complexitatea acestuia, garantiile asiguratorii propuse etc.

Procesul de analiza cuprinde trei faze:

a)      Analiza formala;

b)      Analiza de fond;

c)      Evaluarea creditelor.

a) Analiza formala urmareste prezentarea tuturor documentelor prevazute in normele metodologice, continutul acestora si semnarea lor de persoane autorizate legal sa reprezinte unitatea, corelatia dintre diferiti indicatori, daca documentele tehnice sunt intocmite de organe (persoane) tehnice autorizate etc.

Pe baza informatiilor cuprinse in documentele prezentate si a celor de care dispune banca, economistul bancii poarta o discutie cu solicitantul de credite, urmarind existenta unor factori sau simptome de risc in activitatea acestuia.

b) Analiza de fond consta in verificarea si interpretarea unor indicatori economici si financiari pe baza datelor din cererea de credite si din situatiile financiare din dosarul de credite.

Pentru agentii economici solicitanti de credite se determina categoria de bonitate in care acestia se incadreaza pe baza calculului unor indicatori financiari.

In cazul creditelor pe termen mediu si lung pentru investitii, analiza de fond mai cuprinde de asemenea si:

analiza tehnica a proiectului de investitii;

analiza financiara;

analiza economica.

Analiza tehnica a proiectului de investitii se efectueaza de organele tehnice ale bancii pe baza documentatiei tehnice si urmareste:

existenta avizelor si acordurilor necesare;

dimensionarea obiectivului fata de nivelul minim de la care investitia devine fezabila din punct de vedere tehnic;

solutii constructive adoptate de proiectant si oportunitatea acestora;

costul estimat al proiectului, stabilit in preturi curente (la data intocmirii), sa cuprinda toate cheltuielile necesare realizarii investitiei, inclusiv capitalul circulant necesar (prima dotare);

existenta conditiilor pentru inceperea lucrarilor si realizarea acestora in perioada estimata;

existenta fondurilor proprii cu care imprumutatul trebuie sa contribuie la realizarea investitiei;

daca repartizarea executiei lucrarilor in perioada prevazuta a asigura punerea in functiune la termen;

daca tehnologia de fabricatie adoptata in proiect asigura realizarea parametrilor cantitativi, calitativi si sortimentali ai productiei ce se va obtine;

existenta pietelor de desfacere pentru productia obtinuta, modalitati de desfacere, preturi de vanzare, concurenta etc.;

realizarea investitiei sa nu creeze un impact defavorabil asupra mediului inconjurator;

locuri de munca nou create prin punerea in functiune a investitiei;

experienta si calitatea morala a persoanelor care conduc si respectiv administreaza patrimoniul si investitia;

garantiile prezentate sa satisfaca cerintele bancii si sa cuprinda si active personale ale managerilor pentru a-i cointeresa in folosirea eficienta a imprumutului si rambursarea acestuia la termen;

alte probleme specifice proiectului.

Analiza financiara se efectueaza pe baza documentelor prevazute de normele metodologice, fiind precedata de determinarea principalilor indicatori financiari si stabilirea categoriei de bonitate in care se incadreaza clientul.

La analiza financiara se urmareste:

v     veniturile totale anuale prevazute a se obtine din vanzari, prestatii, lucrari, comercializari etc. precum si costurile totale anuale cu bunuri si servicii (de investitii, de productie si exploatare) pe perioada de functionare a proiectului sa fie stabilite in preturi constante (in vigoare la data intocmirii);

v     veniturile si cheltuielile stabilite de agentii economici care solicita imprumuturi, sa fie sustinute cu calcule analitice pe produs, elemente de cheltuieli etc.;

v     rata interna de rentabilitate (RIR) care exprima eficienta proiectului la nivelul investitorului sa fie mai mare decat dobanda reala bancara (rata efectiva a dobanzii minus rata inflatiei). Un proiect de investitii este considerat eficient daca RIR se situeaza peste 15%.

Analiza economica a proiectului completeaza analiza financiara si se face indeosebi la proiectele importante, pentru a cunoaste rentabilitatea acestora la nivelul economiei nationale.

La analiza economica specialistii bancii urmaresc:

v     preturile folosite in cazul unor produse exportabile sa fie la nivelul celor internationale, pentru a elimina diferentele nefavorabile de curs si influenta acestora;

v     sa fie luate in considerare si alte beneficii ale proiectului, diferite de cele financiare, dar importante pentru societate;

v     in fluxul de venituri si cheltuieli sa se realizeze o incadrare corecta a diferitelor elemente de venit si cost (impozitele si dobanzile sunt venituri pentru societate iar subventiile sunt cheltuieli);

v     rata economica de rentabilitate (RER) care exprima eficienta proiectului de investitii pentru societate sa fie cel putin la nivelul rentabilitatii medii pe economie.

La analiza financiara si economica organele bancii trebuie sa tina seama si de alte conditii de risc si incertitudine, care pot sa apara la proiectele ce se realizeaza din credite bancare si anume:

schimbarea conditiilor economice in perioada de realizare sau exploatare;

schimbari tehnologice rapide, produsele devenind depasite si utilajele uzate moral;

atitudinea exagerata de apreciere a eficientei (optimista sau pesimista);

erori de analiza tehnica, economica, financiara etc.

Asemenea cauze pot duce la prelungirea duratei de executie, nerealizarea veniturilor, depasirea cheltuielilor, modificarea aportului valutar etc., aspecte de care banca trebuie sa tina seama la stabilirea nivelului creditului ce se poate acorda.

c) Evaluarea creditelor consta in determinarea si negocierea cu solicitantul a volumului maxim al creditului ce poate fi acordat, a nivelului dobanzii, a termenelor de rambursare a creditului si de plata a dobanzii si eventual a comisioanelor, a garantiilor propuse si a modalitatilor de asigurare a acestora, precum si a altor clauze care vor fi inscrise in contractul de credite.

Volumul maxim al creditelor de care poate beneficia un solicitant, persoana juridica sau fizica, se stabileste in cadrul procentelor maxime de creditare, in functie de posibilitatile de rambursare si de plata a dobanzilor lunare rezultate din analiza efectuata, precum si de garantiile asiguratorii acceptate de banca.

Evaluarea creditelor se face conform unor metodologii specifice, in functie de tipul creditului, categoria de bonitate in care se incadreaza solicitantul persoana juridica, domeniul de activitate si obiectul creditarii.

Dupa determinarea volumului maxim de credite, banca de comun acord cu imprumutatul, intocmeste graficul de acordare si rambursare a creditelor.

Potrivit statutului ei si a prevederilor inscrise in contractele de credite incheiate, banca are de asemenea dreptul sa verifice la debitorii sai modul de utilizare a creditelor primite si de desfasurare a activitatii la parametrii estimati, precum si existenta, utilizarea si pastrarea in conditii corespunzatoare a activelor care constituie garantia creditelor.

Controlul se exercita diferentiat pe categorii de credite si de imprumutati, in functie de situatia economico-financiara in perioada de creditare, specificul activitatii si de alte criterii stabilite de conducerea unitatii bancare.

Controlul utilizarii si garantiei creditelor se efectueaza faptic la sediul si locurile de productie ale beneficiarilor de credite si prin analize financiare la sediul bancii pe baza documentelor prezentate de imprumutati.

3.5. EVALUAREA PERFORMANTELOR FINANCIARE ALE CLIENTILOR - PERSOANE JURIDICE

Bonitatea reprezinta performanta financiara a agentului economic care atesta increderea pe care acesta o inspira bancii in momentul solicitarii unui credit, de a restitui la scadenta, creditele contractate impreuna cu dobanzile aferente.

Bonitatea se determina prin calcularea unor indicatori financiari pe baza datelor din formularele contabile. In functie de perioada pentru care se stabileste bonitatea unui agent economic, se utilizeaza urmatoarele documente:

a)      anual - bilantul contabil si contul de profit si pierdere;

b)      trimestrial - rezultatele financiare si situatia patrimoniului;

c)      lunar - balanta de verificare.

Metodologia de determinare a clasei de risc de client (de la A la E) se va utiliza in urmatoarele situatii (atat pentru societati existente, care au intocmit situatii financiare semestriale/anuale, conform prevederilor legale in vigoare, cat si pentru societati nou infiintate, care nu au intocmit astfel de situatii financiare):

a) la analiza solicitarilor de acordare a unui credit (linia de credit, credit pe obiect, credit de investitii) sau suplimentare la creditul aflat in derulare;

b) la analiza solicitarii de reesalonare a unui credit aflat in derulare;

c) la analiza angajamentelor asumate de catre banca, in numele clientilor.

Sistemul de clasificare a clientilor, are doua componente:

a) Financiara max. 60 puncte,

b) Calitativa max. 40 puncte. La acordarea unui credit/asumare de angajamente clientul va fi incadrat in una din cele 5 clase de la A la E, in functie de punctajul obtinut pentru fiecare criteriu de clasificare prezentat in continuare.

Operatiunile pentru care un client a fost clasificat ca facand parte din una din clasele A-C, se aproba conform limitelor de competenta stabilite de Consiliul de Administratie. Pentru clientii incadrati in clasele D si E, operatiunea, indiferent de suma, se aproba la nivelul Comitetului de Directie, in limita competentelor sale stabilite de Consiliul de Administratie, respectiv la nivelul Consiliului de Administratie pentru operatiunile care sunt in competenta de aprobare a acestuia.

In cazul in care clientul solicitant se afla in relatie de grup cu una sau mai multe firme, interdependente din punct de vedere economic, evaluarea riscului de credit se va face separat pentru fiecare membru al grupului. In cazul in care este necesar, se vor intocmi si situatii financiare consolidate (Bilant, Cont de Profit si Pierdere), flux de incasari si plati consolidat, la nivelul grupului.

Modalitatea de evaluare a clientilor (scoring)

In functie de punctajul total obtinut la cele doua componente ale sistemului de clasificare, respectiv pentru indicatorii cantitativi si calitativi, clientii se pot incadra din punct de vedere al evaluarii performantei financiare, in una din urmatoarele clase de risc:

Tabelul 1. Criterii de evaluare a performantei financiare a clientilor

Analiza financiara (cantitativa)

Scopul analizei financiare este de a stabili daca clientul are capacitatea financiara de a rambursa creditul la scadenta. Evaluarea performantei financiare a clientului are la baza analiza urmatorilor indicatori

Indicatori obligatorii:

a)      lichiditatea curenta

b)      lichiditatea imediata

c)      solvabilitatea

d)     gradul de indatorare

e)      profitabilitatea

Indicatori facultativi:

a)      durata medie de incasare a creantelor

b)      rulajul stocurilor

c)      perioada medie de plata a furnizorilor

d)     pragul provizionat de profitabilitate

e)      acoperirea previzionata a serviciului datoriei.

Modalitatea de calcul a indicatorilor financiari

Acesti indicatori financiari vor fi calculati pentru 3 perioade anterioare (an, semestru, luna, 2 dintre ele fiind la sfarsit de an, iar o perioada la sfarsitul unei luni, cat mai apropiat de data la care se face analiza) in functie de istoricul activitatii clientului si necesitatile de analiza, pe baza datelor din situatiile financiare primite de la client, intocmite conform reglementarilor Ministerului Finantelor Publice, date care vor fi grupate in forma de Bilant si Cont de Profit si Pierdere.

In cazul societatilor nou infiintate, pentru care indicatorii financiari nu pot fi calculati la perioadele respective, analiza se va face pe baza indicatorilor calitativi urmand ca la depunerea primului bilant analiza si determinarea clasei de risc sa se efectueze ca mai sus.

Pe baza datelor din documentele contabile se intocmesc situatii, avandu-se in vedere urmatoarele ajustari obligatorii:

a) Creante nerecuperabile - creantele firmei trebuie clasificate in functie de creditor si de vechimea lor. Creantele mai vechi de un an, precum si cele care sunt in litigiu sunt considerate nerecuperabile si de aceea ele vor fi tratate drept cheltuieli exceptionale pe perioada analizata. Ca urmare, cu suma respectiva se reduce soldul debitor al contului 'clienti', cu diminuarea corespunzatoare a profitului si se maresc corespunzator 'cheltuielile exceptionale';

b) Stocuri ce nu pot fi valorificate - in aceasta categorie intra stocurile care sunt deteriorate sau care nu mai pot fi vandute din diverse motive. Valoarea acestor stocuri va fi considerata cheltuiala exceptionala si se vor ajusta si completa in mod corespunzator in situatiile intocmite. Ca urmare, cu suma respectiva se reduce soldul debitor al Stocurilor, cu diminuarea corespunzatoare a profitului si se maresc corespunzator cheltuielile exceptionale.

Ajustarile legate de creante si de stocuri vor fi efectuate chiar daca nu sunt prezentate documente care sa ateste acest lucru. Valoarea ajustarilor se va determina din analizarea balantelor de verificare, din discutii cu clientul si din observatiile facute in timpul vizitei.

c) Venituri din productia stocata - exista societati comerciale care inregistreaza anumite venituri si costurile aferente in momentul in care materia prima este introdusa in procesul de productie. Aceste venituri sunt inregistrate la cost, nu la pretul de vanzare, in contul 711. Drept urmare, valoarea veniturilor din productia stocata trebuie scazuta din Cheltuielile de exploatare.

Calculul indicatorilor :

Lichiditatea curenta =

Lichiditatea imediata =

3. Solvabilitate =

4. Gradul de indatorare =

5. Profitabilitate = x

unde

N - este numarul de luni calendaristice pentru care s-au intocmit situatiile financiare, pe baza carora se face analiza.

Punctajul acordat fiecarui indicator va fi maxim 12 puncte si va fi stabilit conform Tabelului2 de mai jos:

Tabelul 2 Punctajul acordat fiecarui indicator

Indicatorii financiari calculati vor fi comparati intre ei pe toate perioadele respective si daca exista informatii si cu indicatorii din acelasi domeniu de activitate. Evolutia acestor indicatori va arata daca situatia financiara s-a imbunatatit sau nu. Daca exista schimbari majore (pozitive sau negative), se va discuta cu clientul pentru a stabili cauzele acestor schimbari. Concluziile acestor discutii vor fi prezentate in referatul de prezentare a creditului.

In functie de punctajul obtinut, fiecare client va fi incadrat in una din clasele de la A la E.

Analiza calitativa urmareste evaluarea firmei din punctul de vedere al managementului, al calitatii actionariatului, al calitatii politicii comerciale, al conditiilor de piata in care isi desfasoara activitatea si al istoricului relatiilor de creditare al societatii.

a)      Calitatea managementului

Aceasta evaluare se efectueaza pentru a determina daca echipa manageriala este competenta si daca are experienta necesara atingerii obiectivelor propuse. Se va analiza daca managementul societatii este capabil sa conduca firma astfel incat aceasta sa genereze numerarul necesar rambursarii creditului.

In cadrul evaluarii echipei manageriale, se vor identifica persoanele cheie din firma. In functie de tipul/marimea firmei acestea pot fi presedintele, directorul general, directorul executiv, directorul economic, directorul de vanzari, etc.

Bazandu-se pe informatiile din curiculum vitae (CV), discutiile cu clientul, referinte din partea unor terti (banci, furnizori ai clientului - solicitant, clienti ai acestuia), mass-media, alte surse, de va proceda la evaluarea managementului in ceea ce priveste :

experienta profesionala in domeniul in care opereaza firma, definita prin numar de ani vechime;

experienta manageriala a echipei de conducere, definita astfel:

- semnificativa (nu a schimbat des locul de munca, a condus firme profitabile);

- moderata ( a schimbat pozitiile din in cand, dar a lucrat in acelasi domeniu, a condus firme in crestere);

- instabila (a schimbat pozitiile destul de frecvent, firmele pe care le-a condus nu au avut o performanta deosebita - neprofitabile, falimentare). Aceasta evaluare se va face pentru fiecare membru al echipei manageriale.

In functie de informatiile obtinute despre echipa manageriala, se va face o evaluare de ansamblu a acesteia si se va acorda puctajul aferent, conform incadrarii in urmatoarea matrice:

Tabelul 3 Calitatea actionariatului societatii

Bazandu-se pe informatiile din CV, reputatia in mediul de afaceri, atitudinea fata de afaceri si risc, discutiile cu alti clienti ai bancii, referinte din partea unor terti (banci, parteneri ai acestuia), mass-media, alte surse, se va face o evaluare de ansamblu a actionariatului societatii si il va incadra in una din urmatoarele categorii, cu punctajul aferent:

- 8 puncte, daca actionarii sunt persoane fizice sau juridice cu o buna reputatie pe plan local/national, despre care exista referinte bune ;

- 5 puncte, actionarii sunt cunoscuti de banca si nu exista informatii privind deteriorarea situatiei existente a acestora;

- 0 puncte, pentru actionarii despre care banca nu detine informatii relevante;

c) Calitatea politicii comerciale

Pe baza datelor financiare semestriale ale societatii, documentatiilor anexate la cererea de credit, discutiilor cu clientul si informatiilor de la terti (furnizori si clienti ai acestuia) la acest criteriu se va evalua calitatea politicii comerciale a societatii, pe baza subcriteriilor Concentrarea pe furnizori si Concentrarea pe clienti si se va acorda punctajul aferent, dupa cum urmeaza:

Concentrarea pe furnizori:

- 4 puncte, daca societatea nu depinde de un anume furnizor pentru produsele/ serviciile sale;

2,5 puncte, daca societatea depinde de 2-3 furnizori pentru produsele/serviciile sale;

- 0 puncte daca societatea depinde de un singur furnizor pentru produsele/ serviciile sale.

Concentrarea pe clienti:

- 4 puncte daca societatea realizeaza mai putin de 30% din cifra de afaceri cu maxim 3 clienti;

- 2,5 puncte daca societatea realizeaza intre 30-50 % din cifra de afaceri cu maxim 3 clienti;

- 0 puncte daca societatea realizeaza peste 50% din cifra de afaceri cu maxim 3 clienti.

Punctajul la acest criteriu va fi suma punctajelor atribuite celor doua subcriterii ( maxim 8 puncte).

d) Conditiile de piata

Evaluarea pietei si a politicii de marketing se face in primul rand pentru a determina daca exista cerere pentru produsele/serviciile clientului, astfel incat acesta sa poata rambursa creditul din profitul generat de vanzari. Bazandu-se pe cunostintele proprii in domeniul de activitate respectiv si al pietii acestuia, pe informatiile puse la dispozitie de client (studii de piata, planuri de marketing, materiale promotionale, etc.), discutiile cu specialisti din domeniul respectiv (atunci cand este posibil acest lucru), discutiile cu clientul, referinte din partea unor terti (banci, furnizori ai clientului, clienti ai acestuia), mass-media, alte surse, se va trece la evaluarea pietei si a strategiei de marketing in urmatoarele domenii: pozitia pe piata, contracte de vanzari, structura clientilor, exporturi, existenta unui departament de marketing, cunoasterea concurentei, politica de promovare si vanzare, localizare, distributie.

Evaluarea produsului/serviciilor si a activitatii se face in primul rand pentru a determina daca produsul/serviciul oferit de client este competitiv pe piata, daca firma are capacitatea de a produce suficient pentru a-si atinge vanzarile previzionate.

Pornind de la evolutia cifrei de afaceri si avand in vedere elementele de mai sus, se va face o evaluare de ansamblu a conditiilor de piata in perspectiva, in functie de care societatea va fi incadrata in una din urmatoarele categorii, cu punctajul aferent:

- 8 puncte, daca conditiile de piata permit cresterea cifrei de afaceri;

- 5 puncte, daca conditiile de piata permit mentinerea cifrei de afaceri la un nivel stabil, relativ constant;

- 0 puncte, daca conditiile de piata conduc la diminuarea cifrei de afaceri.

e) Istoricul relatiilor de creditare

Aceasta evaluare se face pentru a determina daca firma are un istoric favorabil al creditelor, care sa confirme dorinta echipei manageriale de a rambursa creditul. Bazandu-se pe cererea de creditare, referintele de la alte banci, referintele de la Centrala Riscurilor Bancare, experienta firmei cu banca, informatii din mass-media (articole din ziare si reviste, stiri radio si TV), alte surse, se va trece la evaluarea istoricului de creditare in relatia cu banca si alte banci:

- 8 puncte, daca serviciul datoriei a fost intre 0 - 15 zile;

-5 puncte, daca serviciul datoriei a fost intre 16 - 30 zile;

- 0 puncte, daca serviciul datoriei a fost peste 31 zile.

3.6. ADOPTAREA DECIZIEI DE CREDITARE LA INTESA SANPAOLO GROUP

In urma incadrarii clientilor solicitanti de credite in clasele de risc corespunzatoare pe baza rezultatelor (scorurilor) analizei efectuate, economistul din cadrul serviciului de risc propune Comitetului de risc recomandarea favorabila (cu sau fara conditii) sau nefavorabila, in functie de punctajul total obtinut in urma analizei.

La creditele a caror acordare este reglementata prin norme separate de lucru, analiza si evaluarea riscului de creditare se efectueaza si in functie de prevederile acestora.

Referatul de analiza intocmit in doua exemplare se preda Comitetului de risc care, in functie de concluzii, decide recomandarea favorabila (cu sau fara conditii) sau recomandarea nefavorabila.

Avand in vedere exigentele impuse pentru diminuarea expunerii bancii la riscul de creditare, compartimentele de creditare din cadrul unitatilor Intesa Sanpaolo Group promoveaza spre analiza compartimentelor de risc documentatiile de credite care se incadreaza strict in prevederile normelor de lucru ale bancii si respectiv in politica de creditare aprobata si care contin propunerea ferma de aprobare a sefului serviciului de credite.

Dupa efectuarea analizei privind indeplinirea conditiilor de creditare, cererile de credite insotite de referatul de analiza intocmit de economistul bancii si avizat de seful serviciului de credite, fisele de evaluare a imprumuturilor si intreaga documentatie depusa de solicitant se prezinta directorului care coordoneaza sectorul respectiv urmand ca acesta sa le supuna spre analiza Comitetului de credite al unitatii bancii care decide aprobarea sau respingerea cererii.

Competentele de aprobare a creditelor, ale Comitetelor de credite din sucursale si agentii se stabilesc de Consiliul de Administratie al Bancii Intesa Sanpaolo Group in functie de strategia generala adoptata, perioadele pentru care sunt solicitate creditele, volumul acestora, forma de proprietate a capitalului social si obiectivul sau activitatea creditata etc.

Comitetul de Credite se intruneste in sedinte saptamanal sau ori de cate ori este necesar.

Deciziile privind aprobarea creditelor se iau cu majoritate absoluta (jumatate + 1) a voturilor membrilor prezenti ai Comitetelor de Credite.

Decizia luata de Comitetul de Credite se consemneaza in Registrul special prevazut de Regulamentul de organizare si functionare a bancii cu specificarea numarului de voturi intrunite si a opiniilor separate.

Dupa aprobarea sau respingerea cererii de credite, secretarul Comitetului de credite sau alt salariat desemnat de Comitet, intocmeste Fisa dosarului de credite, care se ataseaza in fata documentelor care au stat la baza cererii.

3.7. PUNEREA LA DISPOZITIE, URMARIREA, REINNOIREA SI RAMBURSAREA CREDITELOR LA INTESA SANPAOLO GROUP

Creditele se pun la dispozitia clientilor in toate unitatile autorizate ale Intesa Sanpaolo Group. Punerea la dispozitie a creditelor se face dupa indeplinirea tuturor conditiilor de acordare si dupa verificarea:

- existentei aprobarii creditului in forma scrisa si semnata;

-existentei si corectitudinii contractelor de credit si de garantie si indeplinirii formalitatilor de publicitate a garantiilor;

- inregistrarii corecte in contabilitate a garantiilor aferente;

- indeplinirii tuturor conditiilor precedente prevazute in contractul de credit, acolo unde este cazul;

- existentei tuturor documentelor justificative ale tragerii acolo unde este cazul.

In perioada de creditare, creditele sunt urmarite pentru a se preintampina posibile pirderi/nerambursari la scadenta. Vor fi permanent monitorizate:

- semnalele care ar putea indica inrautatirea conditiei economice a imprumutatului;

- existenta continua si buna conditie a garantiilor reale sau personale;

- indeplinirea continua a conditiilor solicitate prin contractul de credit, acolo unde este cazul;

- orice alte elemente care ar putea afecta pozitia de risc a bancii.

De asemenea, se vor urmari modul si gradul de utilizare a creditelor.

Dosarele de credit vor fi revizuite anual, in cazul in care instructiunile specifice nu prevad altfel.

Creditele se reinnoiesc la cererea scrisa a clientului sau automat in cazul celor cu caracter revolving. Dosarul de reinnoire a creditului va contine, pe langa elementele enumerate in instructiunile specifice, si un sumar al modului de utilizare a facilitatilor de credit curente, calculul rentabilitatii efective, alte elemente utile in analiza dosarului.

Rambursarea creditelor se va face prin rate liniare sau descrescatoare si in nici un caz crescatoare. Rambursarea creditelor se face la scadenta, din sursele proprii ale imprumutatului. In cazul in care acestea nu sunt disponibile, se procedeaza automat la inregistrarea la restanta a creditului/ratei scadente si nerambursate.

In activitatea bancara exista intotdeauna riscul ca un credit sa nu poata fi recuperat. Acest risc poate fi insa prevenit printr-o buna cunoastere a clientului si printr-o permanenta monitorizare a performantelor economice ale acestuia, a mediului de afaceri si a elementelor externe. De cele mai multe ori, mici intarzieri in rambursare pot fi recuperate printr-o actiune hotarata a unitatii bancare respective, dublata de perceperea unor dobanzi penalizatoare. Pot exista exceptii referitoare la perceperea de dobanzi penalizatoare, conform instructiunilor specifice.

3.8. CLASIFICAREA CREDITELOR, PROVIZIOANE

Creditele bancii se clasifica in conformitate cu instructiunile specifice, in functie de calitatea contrapartidei si de serviciul datoriei, astfel:

v     Credite sanatoase, credite catre contrapartide cu un bun nivel financiar si cu serviciul datoriei situat intre 0 si 15 zile;

v     Credite sensibile, credite catre clienti cu structura financiara dezechilibrata, afacere in declin, dar cu un serviciu al datoriei corespunzator;

v     Credite neperformante, credite catre clienti cu indicatori de performanta financiara degradati, care pot genera pierderi pentru banca. In aceasta categorie vor intra obligatoriu creditele cu un serviciu al datoriei mai mare de 45 de zile si cele pentru care a fost initiata procedura judiciara impotriva clientului.

Creditele neperformante se provizioneaza conform prevederilor Regulamentului nr. 7/2002 privind modificarea si completarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr. 5/2002 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit.

Creditele neperformante vor trece din gestiunea creditelor sanatoase si sensibile in cea a creditelor neperformante, conform instructiunilor specifice.

In cazul creditelor pentru persoane fizice asigurate pentru riscul de neplata, predarea in gestiunea creditelor neperformante se face la 115 zile.

In cazul creditelor pe carduri bancare, creditele neperformante sunt creditele cu un serviciu al datoriei mai mare de 90 zile si vor fi urmarite prin actiuni specifice conform instructiunilor specifice.

Masura deprecierii calitatii activului bancii ca urmare a unei calitati necorespunzatoare a contrapartidei creditate si a unor intarzieri in rambursare este data de provizioane. Acestea se calculeaza si se inregistreaza in conformitate cu instructiunile specifice si legislatia in vigoare.

3.9 TIPURILE DE CREDIT ACORDATE DE INTESA SANPAOLO GROUP

In cadrul creditelor acordate persoanelor juridice se numara:

1.Credite pentru comertul intern

a. Credite de trezorerie

Avansuri punctuale tehnice legate de circuitul de decontare al viramentelor locale si internationale. Acestea se acorda in baza incasarilor prin ordine de plata, confirmate de catre banca emitenta;

Avansuri punctuale in baza unor creante comerciale (cecuri, bilete la ordin sau facturi acceptate la plata );

Credite pe contract - acordate in baza unor contracte ferme ale clientului, cu termene de livrare si sume precise;

Scontarea - reprezinta o modalitate de finantare pe termen scurt prin care banca plateste clientilor in avans valoarea neta (valoarea nominala minus taxa scontului) a creantelor materializate in efecte de comert avalizate;

Creditul sezonier - se acorda pentru finantarea unor stocuri sau nevoi sezoniere pentru clientii cu specific de activitate ciclica.

b.Alte angajamente

Scrisori de garantie, reprezinta angajamentul bancii de a plati, in locul clientului, in cazul in care acesta nu o face direct, o anumita suma de bani in moneda locala, la un anumit termen si in anumite conditii. Scrisorile de garantie bancara ( SGB) pot fi (in principal):

o       pentru participare la licitatie;

o       de buna executie si performanta;

o       de restituire a avansului;

o       de buna plata;

o       pentru asigurarea platii drepturilor de import (import temporar sau tranzit vamal);

o       pentru plata unor taxe datorate bugetelor de stat;

o       pentru procurarea carnetului de trecere prin vama sau carnete TIR;

o       de buna executie a licentelor de export la produse supuse regimului de contingentare;

o       alte tipuri de scrisori de garantie.

Avalul - reprezinta angajamentul bancii de a plati, solidar cu clientul, un efect de comert cu plata amanata la termen (bilet la ordin, trata);

Acreditivul in lei - reprezinta un instrument de credit in lei emis de banca, prin care se garanteaza platile pe care un client le are de efectuat unui beneficiar, pe o anumita perioada si atunci cand sunt indeplinite anumite conditii;

Factoringul intern - reprezinta o relatie contractuala intre banca (factor) si aderent prin care:

o       Aderentul cesioneaza factorului total creantele rezultate din contractele comerciale incheiate cu unul sau mai multi parteneri;

o       Factorul va presta cel putin doua dintre urmatoarele servicii:

- finantare;

- administrarea si incasarea creantelor;

- protectie impotriva riscului de neplata.

2) Credite pentru comertul exterior:

a) Credite pentru importatori

Creditele documentare - acreditive de import - reprezinta un instrument de credit in valuta emis de banca, prin care se garanteaza platile pe care un client le are de efectuat unui beneficiar, pe o anumita perioada si atunci cand sunt indeplinite anumite conditii.

b) Credite pentru exportatori

Prefinantari de export - se acorda in baza contractelor de export, a acreditivelor de export irevocabile si confirmate, scrisori de garantie neconditionate sau efecte de comert avalizate de o banca.

c) Alte angajamente

Scrisori de garantie, reprezinta angajamentul bancii de a plati, in locul clientului, in cazul in care acesta nu o face direct, o anumita suma de bani in moneda locala, la un anumit termen si in anumite conditii.

Scrisorile de garantie bancara pot fi (in principal):

o       pentru participare la licitatie;

o       de buna executie ;

o       de restituire a avansului;

o       de buna plata;

o       de restituire a garantiilor retinute.

Fctoring international - reprezinta o relatie contractuala intre Banca (Factor) si Aderent prin care:

o       Aderentul cesioneaza Factorului toate creantele rezultate din cotractele comerciale incheiate cu unul sau mai multi parteneri;

o       Factorul va presta cel putin doua dintre urmatoarele servicii:

- finantare;

- administrarea si incasarea creantelor;

- protectie impotriva riscului de neplata.

Avalul - reprezinta angajamentul bancii de a plati, solidar cu clientul, un efect de comert cu plata amanata la termen (bilet la ordin, trata).

Scontarea - reprezinta o modalitate de finantare pe termen scurt prin care banca plateste clientilor in avans valoarea neta (valoarea nominala minus taxa scontului) a creantelor materializate in efecte de comert avalizate sau in acreditive de export irevocabile a caror plata la scadenta a fost acceptata de banca emitenta.

Forfetarea - reprezinta o modalitate de finantare care consta in cumpararea de catre banca, la valoarea neta (valoarea nominala minus taxa scontului) a creantelor in valuta materializate in efecte de comert avalizate sau insotite de scrisori de garantie neconditionate, irevocabile, platibile la prima cerere si transferabile, fara drept de regres impotriva oricarui detinator anterior al acestora.

3) Descoperitul de cont (Linia de credit) este forma cea mai comuna de finantare a nevoilor de trezorerie pe termen scurt; de cele mai multe ori are un caracter revolving.

4) Plafoanele globale de finantare - reprezinta o combinatie de doua sau mai multe tipuri de finantari, de obicei pe termen scurt. Plafonul global de finantare are o limita maxima, care poate sau nu sa fie distribuita pe sub-limite pentru fiecare tip de finantare in parte. Sub-limitele pot glisa intre tipuri de finantari, insa totalul lor nu va depasi limita maxima. Garantiile plafonului global pot fi comune sau separate pentru fiecare tip de finantare.

In aceasta categorie intra si facilitatile multi-deviza (creditul se poate utiliza, simultan, in mai multe devize) sau multi-imprumutat (creditul este disponibil simultan catre mai multi clienti care fac parte dintr-un grup, cu sau fara sub-limite pe fiecare client in parte).

5) a) Creditele de investitii - se acorda in completarea surselor proprii si atrase ale clientilor, pentru finantarea investitiilor in active corporale.

b) Leasingul - se realizeaza prin subsidiarele specializate ale bancii si poate fi de doua feluri:

- Leasingul mobiliar - reprezinta o modalitate de finantare a bunurilor mobiliare, prin intermediul unei societati de leasing. Poate fi, in general, financiar sau operational.

- Leasingul imobiliar - modalitate de finantare a bunurilor imobile, prin intermediul unei societati de leasing.

- 'Sale and Lease back'- reprezinta o modalitate de refinantare in leasing a unor investitii deja efectuate de catre investitori.

6) Operatiunile de piata

a)   Operatiuni de piata monetara si de capital: titluri de credit (obligatiuni, euroobligatiuni);

b) Operatiuni de piata de schimb valutar: schimburi in numerar (care cuprind data valutei astazi si maine) pe baza de linii forex;

c) Operatiuni pe piata de capital: finantari de privatizari, de achizitii de actiuni, underwriting de obligatiuni si de actiuni, etc.

Creditele pentru persoanele fizice sunt :

1) Credite de consum, care includ toate produsele de imprumut pe termen scurt sau mediu, cu sau fara destinatie precisa:

v     nevoi personale;

v     bunuri de folosinta indelungata;

v     autoturisme;

v     carduri de credit;

v     nevoi gospodaresti.

2) Credite imobiliare , care includ toate produsele de imprumut pe termen scurt, mediu si lung avand ca destinatie finantarea achizitiei sau constructiei de locuinte si case de vacanta:

v     constructii de locuinte si case de vacanta;

v     modernizare si terminare locuinte si case de vacanta;

v     cumparare de locuinte, case de vacanta/terenuri.

3) Alte angajamente:

v     credite cumparare de actiuni;

v     scrisori de garantie bancara.

4) Credite pentru persoane fizice care desfasoara activitati liber autorizate sau liber profesionisti, fermieri, cu scopul desfasurarii sau dezvoltarii afacerii:

v     credite pentru desfasurarea afacerii;

v     credite de investitii;

v     scrisori de garantie bancara.