Riscul de lichiditate

Riscul de lichiditate este riscul ca banca sa nu-si poata onora operativ solicitarile privind retragerile de numerar provenite din partea clientilor sai. Factorii care genereaza un astfel de impas pot fi endogeni (necorelarea scadentelor intre resurse si plasamente, structura neadecvata a activelor si pasivelor bancare, politica de dobanzi nepotrivita etc.), sau exogeni (mediul econopmic nefavorabil, lipsa de disciplina a debitorilor, influenta factorilor psihologici etc.). Evitarea acestui tip de risc presupune realizarea unui echilibru intre sursele lichiditatii bancare ( numerar, disponibilitati si depozite la alte banci si la banca centrala, titlurile de stat emise pe termene scurte, ratele scadente ale creditelor acordate, imprumuturile de la banca centrala sau de piata monetara interbancara) si destinatiile acestora (rezerva minima obligatorie constituita la banca centrala, platile in numerar generate de retrageri sau de acordarea unor imprumuturi).

In practica, este dificil sa se realizeze un echilibru intre scadentele resurselor si ale plasamentelor, adica imunizarea acestora. Situatiile reale prezinta fie cazuri in care pasivele se amortizeaza mai rapid decat activele (bilantul bancii este supraconsolidat), fie se amortizeaza mai lent decat activele (bilant subconsolidat)

Indicatori de masurare  a riscului de lichiditate bancara:

Pozitia lichiditatii se determina ca diferenta intre activele lichide si pasivele volatile. Optimizarea acestui indicator calculat pe zile, saptamani sau luni presupune obtinerea unui echilibru intre activele lichide si pasivele imediate. Daca pozitia lichiditatii este negativa, inseamna ca activele lichide sunt insuficiente pentru onorarea intagrala a obligatiilor, iar banca este nevoita sa apeleze la imprumuturi sau sa valorifice inainte de scadenta anumite active din portofoliu. In schimb, daca indicatorul este pozitiv, rezulta ca lichiditatile existente depasesc necesarul, excedentul urmand a fi valorificat prin plasarea pe piata interbancara sub forma depoziteleor pe termen scurt sau prin acordarea de credite.

Pasivele nete cu cele doua forme:

Pasive nete simple determinate pentru fiecare perioada ca diferenta intre pasivele si activele de aceeasi scadenta arata masura in care activele lichide acopera pasivele exigibile;

Pasive nete cumulate calculate ca diferenta intre pasivele si activele cumulate corespunzatoare fiecarei perioade de timp, indica pentru banca perioada de maxima nevoie de lichiditate.

Indicele de lichiditate se calculeaza ca raport intre pasivele si activele ponderate in functie de scadente. Daca indicele este subunitar, banca va trebui sa faca transformarea pasivelor pe termen scurt in active pe termen lung, iar daca este supraunitar , atunci banca este obligata sa transforme pasivele pe termen lung in active pe termen scurt.

Lichiditatea generala se calculeaza ca raport intre activele lichide si datoriile curente si exprima capacitatea elementelor de activ de a fi convertite pe termen scurt in lichiditati.