Riscul ratei dobanzii si metodele de gestiune

Riscul ratei dobanzii si metodele de gestiune

Dupa cum am aratat principalele venituri ale bancii sunt date de dobanda incasata sau de incasat. Dar si ponderea celor mai mari cheltuieli este cea cu dobanda platita. In aceasta situatie o buna gestiune a riscului de modificare a dobanzii este absolut necesara pentru a asigura si mentine profitabilitatea unei banci.

1. Riscul ratei dobanzii

Modificarile ratelor dobanzii pot determina schimbari semnificative in profitabilitatea unei banci si in valoarea de piata a capitalului sau. Fiecare banca isi calculeaza o rata activa de baza a dobanzii care trebuie sa asigure venitul net din dobanzi de care are nevoie banca pentru a fi profitabila in masura in care au stabilit actionarii sai.

La stabilirea acestei rate se iau in considerare urmatorii factori: a. nivelul ratei dobanzii de pe piata monetara; b. nivelul prognozat al inflatiei; c. politica monetara practicata de Banca Nationala; d. costurile de achizitie a resurselor; e. rata de rentabilitate a capitalului propriu

Aparitia si dezvoltarea riscului ratei dobanzii se afla sub influenta unor factori endogeni (importanti pentru gestionarea riscului, actiunea asupra lor generand minimizarea expunerii la risc) si a unor factori exogeni (determinati de evolutia conditiilor economice generale).

Exemple de factori endogeni care determina aparitia riscului ratei dobanzii sunt: a. strategia bancii care poate stabili marje nerealiste; b. volumul si structura activelor si pasivelor bancare, existand diferente intre ele ca sensibilitate la variatia ratei dobanzii, intre volumul activelor si pasivelor purtatoare de dobanzi; c. volumul, structura si calitatea portofoliului de credite.

Printre factorii exogeni care influenteaza aparitia riscului ratei dobanzii se pot enumera:

a. mediul economic existent in care este suficient sa amintim inflatia, blocajul financiar, creditele neperformante;

b. politica economica, monetara, financiara practicata de autoritati ca de exemplu nivelul rezervelor minime obligatorii, stimularea intreprinderilor mici si mijlocii cu credite si totodata anularea sau reducerea unor facilitati acordate anterior, modificari de preturi in functie de cursul valutar fara corelatie cu veniturile populatiei etc.;

c. necorelarea politicii bancii centrale cu politica economica a guvernului, situatie posibila datorita independentei bancii centrale si a unor prioritati diferite. De exemplu in trimestrul II 2002, Guvernul a cerut reducerea dobanzilor si acordarea de mai multe credite pentru accelerarea cresterii economice. Banca Nationala a atentionat ca ritmul de acordare a creditelor este prea alert si combinat cu scaderea dobanzilor ar duce la cresterea inflatiei, reducerea inflatiei fiind tinta prioritara pentru Banca Nationala;

d. factori de ordin psihologic de obicei au influenta in sens negativ, zvonurile in sistemul bancar fiind de natura sa reduca capacitatea de plata a unei banci, sa o oblige sa-si creasca cheltuielile cu dobanda datorita unor imprumuturi fortate pe piata interbancara ca urmare a retragerilor depozitelor de catre deponentii panicati;

e. evolutia pietei interbancare afecteaza banca daca are deficit de acoperit, deoarece rata dobanzii pasive pentru operatiuni interbancare (inclusiv B.N.R.) este mai mare decat rata dobanzii pentru sursele atrase de la clientii nebancari.

Riscul ratei dobanzii trebuie gestionat avand in vedere obiectivul fundamental, constand in obtinerea unei marje nete a dobanzii cat mai mare si mai stabila in timp.

2. Metoda GAP de diferenta

Analiza riscului ratei dobanzii porneste de la clasificarea activelor si pasivelor bancare, dupa cum urmeaza: active si pasive cu dobanzi fixe, care difera ca scadenta si conditii de remunerare; active si pasive cu dobanzi variabile care au perioade de reevaluare a dobanzii mai mari sau baze de indexare diferite.

Pentru a analiza efectul modificarii ratei dobanzii trebuie sa determinam pozitia bancii atat fata de activele si pasivele cu dobanda fixa, cat si fata de cele cu dobanda variabila. Pozitia bancii se calculeaza ca diferenta intre activele si pasivele cu acelasi mod de calcul al dobanzii.

Astfel pozitia bancii poate fi: a. scurta daca volumul activelor este mai mic decat volumul pasivelor cu acelasi mod de calcul al dobanzii; b. lunga daca volumul activelor este mai mare decat volumul pasivelor cu acelasi mod de calcul al dobanzii; c. neutra este situatia aparent ideala cand activele si pasivele cu acelasi mod de calcul al dobanzii sunt egale.

Cum legatura dintre risc si profit este directa si pentru a-si putea corela costurile si veniturile cu evolutia pietei, bancile vor prefera sa detina o buna parte din active si pasive cu dobanda variabila.

Diferenta intre activele sensibile la dobanda si pasivele sensibile la dobanda se numeste GAP.

El se calculeaza pe diferite scadente sau perioade pana la prima posibila modificare de dobanda. Metoda ajuta la administrarea venitului net din dobanzi.

GAP-ul se poate calcula nu numai ca diferenta ci si ca un raport de sensibilitate intre activele sensibile si pasivele sensibile la variatia ratei dobanzii.

Echivalenta intre cele doua metode este urmatoarea:

pozitie scurta inseamna GAP < 0 si raport de sensibilitate < 1;

pozitie lunga inseamna GAP > 0 si raport de sensibilitate > 1;

pozitie neutra inseamna GAP = 0 si raport de sensibilitate = 1.

Fluctuatiile ratei dobanzii luate in calcul cu mentinerea ecartului dintre rata dobanzii active si cea pasiva, pot sa afecteze venitul net din dobanzi al bancii in functie de valoarea GAP dupa cum urmeaza:

a1. GAP pozitiv si rata dobanzii pe termen scurt creste, venitul din dobanda creste mai mult decat cheltuiala cu dobanda, deoarece mai multor active li se fixeaza un pret nou, efectul fiind cresterea venitului net din dobanda;

a2. GAP pozitiv si rata dobanzii pe termen scurt scade, venitul net din dobanda scade mai mult decat cheltuiala cu dobanda ducand la diminuarea venitului net din dobanda;

b1. GAP negativ si rata dobanzii pe termen scurt creste, cheltuielile cu dobanzile cresc mai mult decat veniturile din dobanda, deoarece mai multor pasive li se fixeaza noul pret. Marja dintre castigul mediu al bancii pe activele valorificate (care aduc castiguri) si costul mediu al pasivelor purtatoare de dobanda scade. Deci venitul net din dobanda scade;

b2. GAP negativ si rata dobanzii pe termen scurt scade, mai multor pasive decat active li se atribuie un nou pret la rate mai scazute, ceea ce duce la cresterea venitului net din dobanda;

c. GAP zero si rata dobanzii se modifica crescator sau descrescator, venitul net din dobanzi ramane nemodificat deoarece schimbarile din venitul net din dobanda sunt egale cu schimbarile in cheltuielile cu dobanda.

Aceasta analiza GAP este foarte importanta deoarece in functie de anticiparea evolutiei ratei dobanzii se pot lua diferite masuri fie speculative sau de protectie utilizand instrumente derivate, fie de schimbare a structurii activelor si pasivelor.

3. Metoda discrepantei dintre DGAP

Asa cum aratam, la metoda GAP se compara diferenta dintre activele si pasivele sensibile la fluctuatiile dobanzii fara a tine cont de intrari si iesiri de cash flow, atat la active, cat si la pasive.

Este necesar ca pentru activele si pasivele care isi modifica valoarea la fluctuatiile ratelor dobanzilor sa existe o sincronizare a cash flow-ului de active cu cel de pasive in ceea ce priveste marimea acestora.

Metoda DGAP porneste de la un adevar elementar, respectiv, cu cat diferenta intre durata medie a activelor si pasivelor bancii este mai mare, cu atat patrimoniul bancii inclusiv capitalul propriu este expus la riscul de variatie a dobanzii.

Activele si pasivele pe termen mediu si lung influenteaza diferenta intre duratele medii care se calculeaza in ani.

Durata medie a activelor sau a pasivelor reprezinta suma dintre durata de recuperare a fiecarui activ sau pasiv, inmultit cu ponderea sa in total activ sau pasiv, dupa caz.

Daca separam pasivele in resurse atrase si capital propriu, atunci pentru a stabili diferenta de durata (DGAP) intre active si resurse atrase, le vom pondera pe acestea din urma cu ponderea lor in total active rezultand:

DGAP = Durata medie active - [(Total resurse atrase/Total active) x Durata medie a resurselor atrase]

In functie de rezultatul obtinut avem trei situatii:

a. DGAP este pozitiv, deci termenul mediu de recuperare al activelor este mai mare decat al pasivelor, ceea ce ne arata ca in situatia cresterii dobanzilor, sursele pentru finantarea lor respectiv imunizarea portofoliului de active, vor necesita cheltuieli suplimentare. In acest caz valoarea de piata a activelor scade mai mult decat a pasivelor (in ambele cazuri duratele medii de recuperare scad, dar influenta este mai mare asupra activelor);

b. DGAP este negativ, deci termenul mediu de recuperare al activelor este mai mic decat al pasivelor, ceea ce ne arata ca in situatia cresterii dobanzilor activele incasate vor fi reinvestite (valorificate) la dobanzi mai mari, realizandu-se venituri suplimentare. In acest caz valoarea de piata a activelor scade mai putin decat cea a pasivelor (in ambele cazuri duratele medii de recuperare scad, dar influenta este mai mare asupra pasivelor);

c. DGAP este egal cu zero, am aratat ca nu exista nici o influenta asupra activitatii bancii datorita modificarii ratei dobanzii.

Pentru a se proteja de riscul fluctuatiei dobanzii, banca trebuie sa-si restructureze permanent bilantul pentru a tinde spre un DGAP egal cu zero in vederea obtinerii venitului net din dobanzi prognozat si a mentinerii valorii de piata a capitalului propriu, cu atat mai mult cu cat unele intrari de numerar nu se realizeaza conform scadentelor, iar unele retrageri de numerar se fac inainte de termenele prevazute.

4. Monitorizarea riscurilor dobanzii pentru utilizarea instrumentelor derivate

Instrumentele derivate reprezinta operatiuni extrabilantiere care nu angajeaza patrimoniul bancii decat atunci cand riscul se produce. Aceste operatiuni reprezinta o posibilitate tot mai larg folosita de banci pentru protejarea fata de riscurile specifice si din punct de vedere formal este un contract in care clientul care poate fi si o banca, isi asigura riscul contra unei prime de risc, iar banca se obliga sa preia acest risc.

Concepte - cheie: dobanda, rata a dobanzii, raza directoare a dobanzii, motiv tranzactional, preferinta pentru lichiditati, rata nominala a dobanzii, rata reala a dobanzii, rata anticipata a inflatiei, rata bonificata a dobanzii, rata perceputa a dobanzii, rata a dobanzii curente, rata a dobanzii la termen, taxa a scontului, taxa aferenta a scontului, taxa privata a scontului, rata a dobanzii interbancare, rata a dobanzii la rezervele minime obligatorii, rata a dobanzii pe pietele financiare, rata simpla a dobanzii, rata compusa a dobanzii, dobanda nominala, dobanda reala, valoare prezenta, obligatiune cu discount, valoare in timp a banilor, curba de randament, gestiune a riscului ratei dobanzii, profit net bancar, metoda GAP de diferenta, activ bancar, pasiv bancar, activ sensibil la dobanda, pasiv sensibil la dobanda, metoda DGAP, instrument derivat .